19,458 matches
-
ar traduce prin: murind în clipa în care-l atingi (se referă la sunet). Nangle precizează dubla semnificație din titlu: pe de o parte, dispariția sunetului, imediat ce-l atingi, pe de altă parte, o piesă odată compusă e ca și moartă până în momentul interpretării ei. Tot dublă e și semnificația construcției piesei. Pe un fel de pedală redată de mediile electronice, compozitorul suprapune diferite repere, algoritmic, printre care sunete lovite sau ritmuri și timbruri punctate, făcând posibilă perceperea timpului, prin contrast
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
de cuburi, de diferite mărimi, la început disparate în spațiu, dar, treptat, asociindu-se și alcătuind forme cubiste ovoidale, dispuse atât pe orizontală, cât și pe verticală, ca în picturile cubiste de după 1900 ale lui Georges Braque - printre ele, Natură moartă cu vioară,, Pahare și sticlă, Valsul violinei, Acoperișuri etc. Muzica scrisă de Cornelia Zambilă a urmat îndeaproape mișcările și metamorfozele imaginilor, alegând instrumentele adecvate formelor și culorilor, dar și ritmurile potrivite cu fragmentele arhitectonice, ce ajung să configureze adevărate orașe
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
ci al "umanismului socialist", cu perspective "nespus de largi". "Blaga e depășit, face parte dintr-un capitol al istoriei, nu-l putem reînvia, nu-l putem continua. Pe cine ar mai putea interesa azi niște poeme despre îngeri? Blaga e mort ca și Dumnezeul lui Nietzsche". Îmi e jenă să-mi imaginez gestul obscen la care s-a pretat pe stradă Baconsky, la întîlnirea cu Blaga, relatat de I.D. Sîrbu, dar nu pot a nu vedea altfel raporturile marelui creator relegat
Printre amintiri (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8331_a_9656]
-
mine (!) mă ofeream regimului: "harta roșie-a trupului meu / îți aparține, Partid"; două viersuiri comemorează răscoala din 1907, alta greva minerilor din 1929, și nu mi-am permis să uit nici greva ceferiștilor din 1933, celebrându-i și pe comuniștii morți în ilegalitate. Reprodusă în diferite antologii oficiale, piesa de rezistență rămâne "Comunism", ultima din această angoasantă plachetă. Aici, reflexul narcisic nu putea servi; am recurs, inconștient desigur, la un alt mit elin, cel al corăbiei Argos ajunsă în țărmul "lânii
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
popular. Acolo unde toată lumea trece printr-o succesiune de obstacole, acolo unde se petrec lucruri ciudate, înspăimîntătoare, acolo unde controlul îl au alte spirite. În acest "Macbeth", cele trei vrăjitoare-țigănci fac huruburu cu un băț, o oală și o pisică moartă, învăluind povestea în vălătuci de fum de pipă, în esențe de tutun ce amestecă ficțiunile și orgoliile. Un "Macbeth" supravegheat de ochii unor femei ca niște duhuri, prezente peste tot, complice la tot, dispuse să ațîțe, fără oprire, focul morții
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
în căutarea lui Dumnezeu, în primul rînd, Părintele Filaret (Viktor Sukorukov), starețul mînăstirii și Părintele Iov (Dmitri Diujev), iconomul, dar și de cea a năpăstuiților veniți de departe mînați de suferințe și întrebări, de la Văduva (Nina Usatova) cu un soț mort în război la fata amiralului (Yana Yesipovici), de la o fată rămasă însărcinată care vrea să avorteze la mama cu copilul al cărui șold a început să putrezească, oameni din toate categoriile sociale, toate felurile, toată umanitatea e acolo. Vindecarea lor
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
cea mai importantă pentru definirea cerchismului, care se bazează pe textele, afirmațiile și proiectele tinereții creatoare; la sfârșitul anului 1945, "Sibiul e atât de abătut" încât e de nerecunoscut, după cum îi scrie Radu Stanca lui Deliu Petroiu: "Sibiul e total mort. Închipuie-mă, prin urmare, în acest trist cimitir și plânge-mă" (v. Deliu Petroiu, Cartea prietenilor mei, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2006, p. 17). De aceea, Radu Stanca gândește cu disperare o evadare spre Cluj sau spre București, dar
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
după alta amintirile/ Sub respirația ta grea acopereai orice strigăt de iubire/ Orice strigăt de ură.// Când te-ai uitat în urmă nu mai era nimic/ Decât o lacrimă de singurătate./ Deasupra ta, steaua polară/ La picioarele tale, sufletul meu mort." La fel, în Cerul inimii mele, același sentiment apăsător de ființă parcă jefuită de ce ar avea mai bun: "Cerul inimii mele e acoperit de nori./ Localnicii mi-au spus că mai e o stea care pâlpâie, undeva spre nord,/ dar
Actualitatea by Susana Georgiu () [Corola-journal/Journalistic/8456_a_9781]
-
se numea sârbo-croată de soția lui Ki�, Pascale Delpech. Cred că mi-aș ieși din muțenia matinală. Cred c-aș avea ce să-l întreb. Cred c-aș ști să-l ascult. Nu despre spectaculoasa lui biografie, nu despre tatăl mort la Auschwitz, nu despre felul în care, adolescent, a fost găsit împreună cu sora sa prin Crucea Roșie, nu despre pasiunea de a desena, de a cânta la vioară "fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare - tangouri
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
Lena - sunt blazați în exces și, sartrieni declarați, propun teorii absconse ale neantului. În plus, se droghează cu alcool și morfină și țes utopii abracadabrante. Georgică, care și-a pierdut părinții într-un bombardament, se simte "pierdut, definitiv pierdut", "isprăvit", "mort" și e terorizat de gândul că "pe cadavrul meu, domnii comuniști construiesc socialismul". În numeroase rânduri vehiculează teoriile heideggeriene sau sartriene: "universul e absurd", iar "societatea și natura sunt niște jucării absurde, niște mașini de tortură"4. Visează o "realizare
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
culoare a căror șansă de întâlnire e tot mai îndoielnică. Cui să-i pese? Noi cu scârța-scârța pe hârtie, ei cu biznisul, cu matrapazlâcul, cu talcșăul, cu nunta ori cu botezul secolului, cu prăpădul mistreților, cu campania, cu resuscitarea promisiunilor moarte, cu picior spate gios și pupatul piața endependenți. Așa acum, când încerc să dau expresie unei "opinii", unei "atitudini", cum îi șade bine unui cetățean responsabil, pe tema acestui "Pact pentru educație", stau și mă întreb dacă are vreun rost
Să scriem despre by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8485_a_9810]
-
pe care îl transcriu din studiul său: Când treci, bade, p'îngă noi Pune clopote la boi și fă pleasnă de mătasă și pocnește-n boi tusșasă, Să te-aud, dragă, din casă, Din casă de după masă. De-oi fi moartă de beteagă, Mi-oi face inima-ntreagă și-oi ruga pe maică-mea Să deschiză fereastra, Să mă uit la dumneata și să-mi treacă durerea! Pentru mine, această poezie a unui autor anonim este genială! Boii cu clopote la
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
pleasna de mătasă a badelui, îndeajuns de avut ca să înjuge la plug șase boi - toate acestea sunt de un farmec fastuos. Mai cuceritoare încă e delicatețea mândrei în stare să se înzdrăvenească din boala cea mai grea ("de-oi fi moartă de beteagă") numai auzindu-i biciul și văzându-l prin fereastră. Fochi conclude: "E clar că poemul lui Coșbuc își află aici doar un punct îndepărtat de plecare." Dar nici ca cum!, îmi vine să spun, poetul nu are a
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
nefast pentru ei o introduc în joc pe Lăură care recreează spațiul familiar de pe vremea cînd era la rîndul ei un copil alături de ceilalți. Intrarea în lumea celor nevăzute presupune coborîrea în timp, revelarea traumei, consumarea ei și găsirea fiului mort într-una din camerele ascunse ale casei de la subsol, blocat din greșeală de ea. Somniferele într-o overdoză o vor aduce nu numai lîngă fiul ei, dar și alături de ceilalți orfelini, iar povestea ei poate să înceapă mai ales că
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
de-a moartea cuiva, și-acel cineva nu vrea să învie, și noi îl înviem", întrucît "așa ne place, să stai în moarte, ca și cum nu ai fi / plecat, să fii / cu iubitele vii și cu iubiții vii, și cu iubitele moarte, și cu iubiții / morți", cu toate că "limbajele te enervează, și toate te enervează". Așadar un plictis, o lehamite se extind precum umori caracteristice. Dar, de remarcat, cu aceeași ambiguitate, ca și cum acestea n-ar bruia numai condiția umană, ci și jocul expresiv
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
deviată, spre "imaginile proiectate", spre un "tribut imagistic". Impozantul eu romantic, uzat de excesul retoricii, e dat la o parte fără regret. Precum într-o transă depersonalizatoare, autorul nu știe cine se pronunță în numele său: "Întinsă, gust placid de peștioaică moartă azi iubirea. Îmi place / să mă uit la privirea mortului, acolo se mișcă nimicul / și secretele lui festinuri, / acolo e prădătorul ce se complace în a fi victimă, e un scandal, azi / iubirea mea a venit la mine și s-
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
n-a fost / pradă, a fost violatorul. Mi-e scîrbă să pun la lucru limbajul, / scriu, eu, acum, / și nu mai știu cine vorbește în poem".Ori simulează o insciență a scriiturii practicate: "Du-mă și leagă-mă, / soarele meu mort, nu mai pot, Iisuse Christoase, / nu știu ce scriu, nu mai știu ce scriu". La modul parodic, nu ezită a se prezenta într-o secvență clovnescă: "Și timpul nu va mai dura, și se va despărți / de sine, și va rămîne sinele
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
și se amănunțesc de parcă ar fi privite cu lupa, în vreme ce cititorul trăiește cu impresia că vizionează un film a cărui peliculă se derulează cu încetinitorul. Este exact invers ca în tehnica filmului contemporan, unde acțiunea trepidantă, suspansul și lipsa timpilor morți sînt condițiile succesului. Aici, dimpotrivă: prim-planuri stăruitoare pînă la încremenire descriptivă, viteză de melc în înlănțuirea episoadelor și senzația apăsătoare că volumele sunt stăpînite de durata inertă a unui timp mort. Nimic nu e mai străin de francez decît
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
contemporan, unde acțiunea trepidantă, suspansul și lipsa timpilor morți sînt condițiile succesului. Aici, dimpotrivă: prim-planuri stăruitoare pînă la încremenire descriptivă, viteză de melc în înlănțuirea episoadelor și senzația apăsătoare că volumele sunt stăpînite de durata inertă a unui timp mort. Nimic nu e mai străin de francez decît graba, precipitarea, nerăbdarea și accelerația. Toate aceste trăsături sunt suportabile dintr-un singur motiv: Proust știe să depisteze culoarea termică a fiecărei întîmplări, rezonanța ei sufletească. Mai mult, prozatorul nu excelează în
Memoria involuntară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8571_a_9896]
-
poziționați, și doamna Stela a fost informată că pe perioada desfășurării NATO la București există niște retricții, niște obligatorii măsuri de securitate. Care trebuie respectate. Mă rog, de unii... Doamna Steluța nu face parte din această categorie. Da' ce, e moartă? Păi, de cînd se știe, trage cu ochiul și are habar cu precizie despre tot ce mișcă în zonă. Tot de cînd se știe în casa asta, dînsa aerisește dimineața. Nici nu concepe altcumva! îi mărturisește reporteriței care, văzînd-o din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
castel, nu-i nimic. Îl dezbracă la el în odaie, îl culcă, îl vor veghea: dl de l'Aubépine doarme toată noaptea și aproape toată ziua următoare. Dacă nu s-ar mișca fără încetare, ai putea să juri că-i mort. Oare își mai revine? Lambert se pregătește să se ducă după doctor, la oraș. Către ora cinci, dl de l'Aubépine deschide totuși ochii. Îi trebuie ceva timp să se reculeagă. Își amintește de scrisoarea lui Victor Hugo, de vizita
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
pe care, vezi Doamne, nu le-ar mai comite, dacă ar mai avea o șansă... Cine să-l creadă?!? Iar atunci cînd maestrul de pompe funebre e imprevizibilul Alexander Hausvater, înmormîntarea se transformă într-un chef pe cinste. Și toată lumea - morți, vii, arhangheli etc. - rîde, cîntă și dansează. Cel puțin pe scenă." Maestrul de pompe funebre... cît de ludic ar fi teatrul ca artă, formula e sinistră, totuși... Dacă spectacolul era cît de cît, aș fi trecut peste această aroganță afișată
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
contrazisă de absurditățile inteligenței, se refugiază într-o lume ideală, abstractă. Oamenii aceștia nu mai trăiesc, propriu-zis; dezamăgiți, mistuiți de un dor nelămurit, visând armonia unor ceruri de cleștar, ei se învârt în jurul unei singure idei cu impasibilitatea unui astru mort. * Plin de planuri, mă simțeam greu, apăsat, tras încoace și-ncolo de ispite, prea plin sau prea gol, fierbând, trepidând, abia așteptând nu știu ce clipă când eliberarea avea să se reverse într-un dezgheț vijelios, de nestăvilit... (urmează o ștersătură) apăsată
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
meșteșugul literar, invenție etc.; a doua, cei pentru care literatura este instrument de cunoaștere. La prima mă gândesc la Petru Dumitriu. în literatură, se produce un proces de osificare, - deasupra actului spontan al creației, pururi mobil, se așterne un țesut mort, "literatura" - ponciful, șablonul, imitația, automatismul, locul neapărat comun... Impresia de veridicitate pe care ți-o dă o pagină de Marin Preda sau Petru Dumitriu, de apucare a realității în toate articulațiile ei... și... (se termină aici). * Respira rar, gâfâind, te
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
Graur, prin '78, la Albatros. Referent îi era Th. Hristea. Cu cît mai lungă călătoria, cu atît mai interesantă povestea, purtînd în foile ei aromă de mirodenii din Indii. Nu neapărat spuse exotice, denumind cele ale traiului în cine știe ce civilizații moarte, sînt vedetele acestor voiajuri. Dicționarul, interesat de cuvintele care-au intrat în română, le lasă deoparte pe-acelea date la export. Prefața, în schimb, le face, prin cîteva reprezentante, dreptate. Un asemenea exemplu este brînză. Brînza dacică, pomenită, cu moș
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]