3,345 matches
-
vorbește sfinția ta. „Ce scrie, fiule?” Gavril Movilă „voievod a toată Țara Românească” scrie din Târgoviște la 12 februarie 1618 (7126) că el împreună cu frații lui: „Petru voievod, și Ion voievod și Moisi voievod, fiii marelui și prebunului răposatului Simeon Movila voievod...ne-am milostivit și am dat...sfânta mănăstire a noastră ce se cheamă a Balicăi, ce este în Galatia, lângă târgul Iașilor,...care mănăstire este începută și făcută de răposatul Balica hatman și este săvârșită și întărită de răposatul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
înainte de 22 iunie 1633 (7141), data execuției lui... „Cum ți se pare acest testament?” a venit întrebarea. Testamentul pare scris de un om resemnat, dar care nu vrea să-și lase treburile nelimpezite. Iată ce scrie voievodul: „Io Miron Barnovschii Movila voievod. Dau știre cu această scrisoare a noastră tuturor cui să cade a ști că eu, fiind acum în mâinile păgânilor, de bunăvoea mea venit în mâna lor...Și cum cunoaștem și vedem tocmelele păgânești mai mult avem nădejde de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
a fost prins de către Mihai Racoviță vodă.” Știu sigur că după izbânda lui vodă, ajutat de tătarii veniți din pădurea Aroneanului asupra „podghezului” lui „Franțoz”, Mihai Raoviță voievod a poruncit de au fost strânse cadavrele celor căzuți dintre atacatori întrf-o movilă - între care a ajuns și „Franțoz” - și le-a dat foc. Pe movila de cenușă a ridicat o cruce din piatră, numind-o „Crucea lui Ferentz”. Pe cruce au săpat povestea așa cum s-a petrecut. Crucea mai stă în picioare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vodă, ajutat de tătarii veniți din pădurea Aroneanului asupra „podghezului” lui „Franțoz”, Mihai Raoviță voievod a poruncit de au fost strânse cadavrele celor căzuți dintre atacatori întrf-o movilă - între care a ajuns și „Franțoz” - și le-a dat foc. Pe movila de cenușă a ridicat o cruce din piatră, numind-o „Crucea lui Ferentz”. Pe cruce au săpat povestea așa cum s-a petrecut. Crucea mai stă în picioare și astăzi. „Aista-i adevărul, dar ar mai fi ceva.” Ce anume ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și unde iasă. * Apile mari: numele lor, din ce munți ies...trece pe la cutare loc, la cutare ocol și sat; într acea apă câte alte ape...apa cea mare unde dă... * Apile mici: așijdere... * Dealurile cu vii,... * Dealurile fără vii... * Movilele: numele lor... * Râpele, așijdere. * Văile mari: cu pădure sau cu câmp... * Vâlcelele, așijdere * Pădurile, numele lor... * Tufările, așijdere. * Luncile, adică pădurile de lângă ape... * Câmpiele: numele lor... * Poienile, așijdere... * Heleșteile, așijdere. * Vadurile pe la apele pe unde nu sânt poduri,... * Moșiile mănăstirești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
franceză și engleză) (2009); Monografia comunei Scânteia (2010); Monografia comunei Scobinți (2011); Piatra Șoimului - roman - ediție revăzută și adăugită (2012); Monografia comunei Rediu (2012). Și în ultima carte: Vulturul deșertului - roman istoric - realizată după ce a trecut prin lumina ochilor o movilă de documente și scrieri adiacente, și a scris mii de pagini, autorul copleșit de greutatea milioanelor de sacrificii făcute de poporul nostru de-a lungul vremurilor haine, se mărturisește pe coperta IV: „Pierind la Roșcani ca un martir pentru credință
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
o tufă de agriș, se vedea o groapă proaspătă. L-au îndesat acolo pe moșneag, puseră la loc brazdele și toți trei sau împrăștiat. Peste mulți ani, când orașul se înnoi, s-a deschis printre livezi un bulevard. Deasupra unei movile de țărână lama buldozerului scoase un schelet. S-a vorbit atunci de crimă dar, cum nu se înfățișase nici un martor, nu s-a mai făcut dosar. TĂIETORII Cel care, iarna, avea de tăiat lemne trebuia să se abată pe hudița
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
apoi rupse din scurteică o bucată de căptușeală și se obloji. Mai adăogând un gât de spirt, păru, într-adevăr, hotărât să se apuce de treabă. Când își aduse aminte cum a dormit îmbrăcat alaltăieri, nașul avea sub capră o movilă de butuci. Nu pornise bine la treabă cel dintâi, că bătrânul cel mititel se opri, scoase o pereche de ochelari strălucitori și începu să-și ascută fierăstrăul. Finului i se tăie brusc avântul. - În vezi ? făcu el admirativ. Le știe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Ierarh Varlaam a învățat din călătoriile sale în Rusia cât de mult prețuiește tiparul în răspândirea cuvântului Evangheliei, motiv pentru care s-a străduit să înființeze la Iași o tipografie, lucru pe care l-a reușit cu ajutorul Sfântului Ierarh Petru Movilă al Kievului în 1641. Prin tipografia înființată la Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, Sfântul Ierarh Varlaam a urmărit să facă din limba română instrumentul principal de răspândire a culturii în mijlocul poporului, care nu cunoștea limba oficială, slavona, folosită în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Nicolae Simota temându-se de turci a luat Sfintele Moaște și a plecat cu ele în Moldova, la Iași, în luna Mai a anului 1607, fiind găzduit în casele boierului Nestor Ureche. Acestea se întâmplau în vremea domniei lui Ieremia Movilă și a păstoriei Mitropolitului Teodosie Barbovschi. În taină mare, grecul a dăruit Sfintele Moaște lui Nestor Ureche care l-a răsplătit cu multe pungi de aur și argint. Nestor Ureche a așteptat ziua hramului Mănăstirii Secu, 29 august 1607, când
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
șchioapă, grîul și porumbul sînt bune, dar nu mai Înalte decît iarba. Hoinărim prin păduri mari și Întunecoase, ce nu depășesc Înălțimea pinilor pitici, nu există abisuri de Atlantic și Înălțimi de Himalaya, cei mai măreți munți sînt doar cît movilele cîrtițelor și dacă stelele ni se par Îndepărtate, foarte Îndepărtate, nu sînt mai Îndepărtate decît li se par altor oameni. În fine, a fi un biet uriaș sau un biet pitic al timpurilor În care trăim - un amărît de titan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Uite!“ - mi-a zis Bob - „or să te mănînce!“ - zice, și ce-am mai țipat... vezi bine, țin minte de parc-ar fi fost ieri! Și cum să nu-mi amintesc cînd l-au dus pe fratele meu George la Movila Indienilor... firește, se zicea că acolo erau Îngropați indieni, așa se zicea... iar aici rîul era plin de apa aia neagră și grasă care ieșea din movilă... sigur că da, tata totdeauna spunea că acolo-i petrol, așa spunea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să nu-mi amintesc cînd l-au dus pe fratele meu George la Movila Indienilor... firește, se zicea că acolo erau Îngropați indieni, așa se zicea... iar aici rîul era plin de apa aia neagră și grasă care ieșea din movilă... sigur că da, tata totdeauna spunea că acolo-i petrol, așa spunea, și că cel care-o să sape aici un puț o să ajungă bogat... și Will n-avea decît doi ani jumate și George i-a spus că apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
patrunghiulară. Trei din laturi sunt drepte, iar a patra piezișă pentru suit. O sută cincizeci de care sunt ocupate în fiecare an a transporta legăturile de vreascuri necesare acestei construcțiuni, pe care iarna o strică de-a pururea. Pe această movilă de vreascuri împlântă Sciții un vechi iatagan de fier, ce se zice a fi închipuirea zeului Marte, și acestui iatagan oferă Sciții în fiecare an jertfe de vite și cai. Tot acestui chip jertfesc ei și câte unul din suta
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
firicele de apă nu mai mari decît latul unei palme. în anumite locuri, frunzele și rădăcinile buruienilor se împletiseră peste ele și le puteai urma cursul după susurul melodios de sub covorul verde-violet care urca și se cufunda mai sus spre movilele și bolovanii lui Ben Rua. Thaw se văzu dintr-odată ca și cum s-ar fi privit din cer - o figură măruntă începîndu-și drumul peste mlaștină, ca un păduche traversînd o plapumă. Stătu nemișcat și contemplă muntele. Pe vîrful verde-cenușiu păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
canal. Traversară podul de lemn ușor arcuit și urcară pe lîngă niște depozite, pînă în vîrful unui deal cu verdeață rărită. Rămaseră lîngă un stîlp de electricitate și se uitară spre centrul orașului. Vîntul care le ridica poalele hainelor mișca movile de nori cenușii spre răsărit, de-a lungul văii. Petice călătoare de soare se mutau din coamă în coamă, făcînd aglomerarea de case să pară o cocoașă arzîndă pe fundalul întunecat al turnurilor ce străjuiau clădirile instituționale, trasînd conturul cupolelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mușchi, unde picioarele i se afundă și merg prin apă. îi ia două sau trei ore să ajungă pe creastă și se odihnește pe o grămadă de pietre bătute de vînt. Panta plină de bălării coboară spre ocean, dar o movilă ascunde malul. Vede brațele uscatului împărțind apa cenușie, unele cu petice de cîmpie, altele stîncoase și urcînd spre munte. Crede că unul ar putea să fie Ben Rua. Observă apoi că o piatră din grămadă are pe suprafață inscripția: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
porc carnivor cu degete. Mai tîrziu, simțindu-se extenuat, se întinse din nou blînd, înșurubîndu-se iar în despicături moi, legănîndu-se și mișcîndu-se deasupra moliciunii, plutind și lăfăindu-se în dulceață. Prinse o încheietură, iar penisul i se cuibări între două movile moi și Lanark se umplu de un nicăieri blînd. Era vîrît pînă la genunchi într-un pîrîiaș repede care gîlgîia printre pietroaie rotunde, unele negre, altele cenușii, unele pătate ca terciul de ovăz. El le trăgea pe unele și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el. — Nu există. Mi-a spus bunicu’. — Care bunic? Toată lumea are doi. — Cel care a luptat în Franța în primul război. Mai dă-mi niște mușchi. Fără să se ridice, Lanark smulse de mai multe ori mușchi umed dintr-o movilă alăturată și-l aruncă neglijent. — Cred că primul război, zise Alexander, a fost cel mai interesant, deși nu l-a avut pe Hitler și nici bomba atomică. Știi, s-a produs într-un singur loc și a ucis mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
al treilea buton. Codurile pentru această noua destinație fură "2" și respectiv "B". În timp ce ieșea din elevator la cea de a patra destinație, din cabina din dreapta sa apăru un necunoscut. Fără nici o remușcare, Gosseyn deschise focul. Împinse apoi cu piciorul movila informă de cărnuri sfârâinde înapoi în cabină. Acesta fu de altfel singurul incident care avu loc în fulgerătorul său raid. Cu toate acestea, în ciuda grabei sale și deși nu se oprise mai mult decât timpul cât să arunce o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și mii de grămezi de pământ murdar adus cu basculantele, pentru a șterge, fără îndoială, orice urmă a simbolului luptei unei întregi civilizații pentru o gândire sănătoasă. Nimeni nu lucra la nivelarea solului. Câmpia pustie, acoperită de cocoașele miilor de movile, părea uitată de lume. Negăsind nici un indiciu în Palat, mulțimea de oameni și mașini se îndreptă apoi spre locuința lui Dan Lyttle. Aceasta era intactă. Roboții menajeri o întreținuseră într-o stare de perfectă curățenie: camerele respirau aceeași prospețime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
uit. Din când în când, în decursul rarelor noastre ieșiri din scorbură, alergam cu Zenobia pe câmp, ca să ne dezmorțim; de fapt, eu alergam pentru că ea zbura, lipită de umărul meu. O dată, când ne-am oprit să respirăm pe o movilă, i-am zărit de departe pe domnul Sima și pe Dragoș, culegeau, pesemne, ultimele flori albastre; i-am salutat de la distanță, eu fluturându-mi mâna dreaptă, Zenobia fluturându-și mâna stângă pentru că umărul meu stâng era lipit de umărul ei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
al treilea buton. Codurile pentru această noua destinație fură "2" și respectiv "B". În timp ce ieșea din elevator la cea de a patra destinație, din cabina din dreapta sa apăru un necunoscut. Fără nici o remușcare, Gosseyn deschise focul. Împinse apoi cu piciorul movila informă de cărnuri sfârâinde înapoi în cabină. Acesta fu de altfel singurul incident care avu loc în fulgerătorul său raid. Cu toate acestea, în ciuda grabei sale și deși nu se oprise mai mult decât timpul cât să arunce o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și mii de grămezi de pământ murdar adus cu basculantele, pentru a șterge, fără îndoială, orice urmă a simbolului luptei unei întregi civilizații pentru o gândire sănătoasă. Nimeni nu lucra la nivelarea solului. Câmpia pustie, acoperită de cocoașele miilor de movile, părea uitată de lume. Negăsind nici un indiciu în Palat, mulțimea de oameni și mașini se îndreptă apoi spre locuința lui Dan Lyttle. Aceasta era intactă. Roboții menajeri o întreținuseră într-o stare de perfectă curățenie: camerele respirau aceeași prospețime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe străzile pustii, strecurându-se prin câte o spărtură din zidurile roase de vreme sau prin coridoarele lungi ale caselor în ruină. În cele din urmă se opri și se ghemui la sol. Căci simțise vibrațiile idului. Ascuns înapoia unei movile de pietre, privi cu încordare și văzu un biped care, stând sub ceea ce fusese cândva o fereastră, își îndrepta spre interiorul întunecos razele lanternei sale electrice. Deodată aceasta se stinse, iar omul - un individ vânjos - se depărta repede, răsucindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]