1,907 matches
-
des, A lunei adormite pătrund razele rare În temnița din pieptu-mi trezind gândiri amare. Când somnul frate-al morții, pe lume falnic zace Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții trece, Și moaie-n visuri de-aur aripa ei cea rece Cu-aghiazima cea dulce a lumii frunte-atinge, Păcatele-i i-adoarme, invidia o stinge - Ce ochiu veghiază umed? Ce suflet se frământă, Ce suflet țipă-n doliu, ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
greer bătrân și răgușit; În urmă tace chiar și a mamei rugăciune - La gânduri sclipitoare un capăt ea le pune. Ajung la ea și noaptea umbririle-i și-ntinse. Pe fruntea ei cea dulce culeg blânde visări, Amorul lin își moaie aripele lui stinse, Pe ochii ei eu caut profunde sărutări - Ea-nchide surâzândă lungi genele ei plânse Și glasul ei e cântec în line tremurări, Pe sâni rotunzi, albi, netezi, ea fruntea mea așează - Adorm și ea la capu-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ca stelele sunt musculițele prin frunze Și împlu aerul cel cald cu o lumină Verzuie, clară, aromată. Fluturi - {EminescuOpIV 93} Cu părul de-aur și cu aripioare De curcubău - în haine de argint Din floare-n floare fîlfîiesc și-și moaie Gurițele-umede și roșii în potirul Mirositor și plin de miere-al florilor. Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase Și verzi-întunecoase, presărate Cu sori dulci înfoiați, mirositori - E-o florărie de giganți. Într-un loc Crăpată-i bolta de granit, de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în fereastă Și gratii de fier a lui mînă-a cuprins Uitîndu-se-n sala cea vastă. {EminescuOpIV 98} Pe stânci de bazalt Stă calu-i înnalt Și coama-i i-o îmflă în lună Furtună. Sala-i ca aerul scăldat în soare, Muiat de-a florilor suflet răcoare. În ea frumoasele ființe albe Par gânduri palide din visuri dalbe. De-umărul junilor de razim, sboară, De raze umede ochi-s isvoare, Ca-n vânt se leagănă sveltele poze Prin păr ce flutură cununi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
secoli rătăcește - În pustiu se-nnalță-n soare desfrunziții palmieri... O, lăsați să moiu în ape oceanici a mea liră! Să-mbrac sunetele-i dalbe cu a undelor zâmbire, Cu-ale stelelor icoane, cu a cerului azur; Să înnalț munții Greciei, scânteind muiați de soare, Cu dumbrave prăvălite peste coaste râzătoare Și cu stânci încremenite printre nouri de purpur. Peste văile adânce repezite-n regioane Nourate, stau ținute templele multicoloane, Parcă munții-n braț de piatră le ridică și le-arat- Zeilor din ceriuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dealuri lin străluce, Sulița pe loc s-oprește, se preface-n d-aur cruce. Odin moare - Tibrul este a Credinței lui sicriu. Cum sub stânci, în întuneric, măruntăile de-aramă A pământului, în lanțuri țin legat și fără teamă Sufletul muiat în flăcări a vulcanului grozav, Astfel secoli de-ntuneric țin în lanțuri d-umilire Spiritul, ce-adînc se sbate într-a populilor fire, Spiritul, ce-a vremei fapte, de-ar eși le-ar face prav. {EminescuOpIV 145} Dar de secoli fierbe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
miezul nopții vezi pustia plană Născând de suptu-i mândră caravană De morți în văluri lungi și, trează, Mergând încet spre-un vis: Fata-Morgana. Într-adevăr: adânca depărtare: Arată un palat numai splendoare. Printre ferești pătrunde o lumină; Perdelele-i păreau muiate-n soare. De prin deșerturi lungi și depărtate, În șiruri vin scheletele uscate. Pustiu-atunci, cu caravane-sate, Dormea ca mort sub luna care bate. O caravană lângă mine trece, Naintea ei vine-o suflare rece. În șiruri lungi se strecur și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
turnul vechi de piatră cu inima de-aramă Se sbate miază-noaptea... iar prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Și somnul, frate-al morții, cu ochii plini d-eres, Prin regia gândirii ne-nființate trece Și moaie-n lac de visuri aripa lui cea rece; Cu gând făr-de ființă a lumii frunte-atinge - În minte fericirea, mizeria i-o stinge. Când totul doarme-n svonul izvorului de pace, Un ochiu e treaz în noapte, o inimă nu tace
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Căci pe buze-s scrise numai A iubirei învoieli. Oricât fii nenorocită Tot cu dragostea te iei - Orcum simtă-o bărbatul, Îndoită-i la femei. Căci la dragoste de cade Tare mult s-au îmblînzit. Limba-n gură ți se moaie Pe când dragostea vorbește. Ah, mai bine să mă-nșele Chiar de zece ori amorul, Decât nenșelat, de dânsul Nici să-l știu și să-i duc dorul... Mai scăpare-am cu viața Din al dragostei răsboiu Cu dulceața-i nesfârșită
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
muntelui, ca să poată vedea frumusețile din vale. Nici prostia nu mai are frontiere. Prostul se agață de partea întunecată a îndoielii. Între proști mă simt, pur și simplu, idiot. În dreptul unei guri de canal scria : Aici a căzut maiorul Popescu ”! Muiat în puțină cultură, prostul devine snob. Într-un cuplu, spunea P.Țuțea, există cel puțin un nerod. Când funcționează și triunghiul conjugal, incidența crește spectaculos. Capul unora se lasă prea mult contaminat de inteligența picioarelor. Prostul vulgarizează și situațiile tragice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și proști cu vocație de idioți. Neghiobul îți poate da un sfat sincer, dar nu și înțelept. Imbecilii cred că numai suferința stimulează creația. Cea mai grăbită globalizare este cea a prostiei. Nonvalorile se agită continuu precum motanii în călduri. Muiat în puțină cultură, prostul devine snob. Scuzele să fie avocații greșelii, nu ai prostiei. Niciodată prostia nu a putut fi cuplată cu tăcerea. Pentru proști, modestia este un baraj incomod și inutil. Niciodată nu vor reuși oamenii să-și flateze
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în artă mai obosesc grinzile. Artistul - un biet pălmaș sub steagul ferfenițit al absolutului. Poezia autentică operează pe cord deschis. Marii scriitori știu să aducă în raft partea invizibilă a lumii. Destinul cărților : unele - flendurite, altele - prăfuite. Poetul autentic își moaie pana în infinit. Artiștii contemporani sunt din ce în ce mai sadici cu fanii lor. Unii artiști se străduiesc să mai pieptene haosul, alții doar îl ciufulesc. Arta rămâne generoasa zonă a tuturor morilor de vânt. Hoții de literatură suferă de amnezia ghilimelelor. Omul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ascultau și așteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele. 22. După cuvîntările mele, nici unul nu răspundea și cuvîntul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare. 23. Mă așteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară. 24. Cînd li se muia inima, le zîmbeam. Și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea. 25. Îmi plăcea să mă duc la ei, și mă așezam în fruntea lor, eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri, ca un mîngîietor lîngă niște întristați. $30 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
lui ,,lunare", adevarate pietre de încercare într-o proză ce se vrea novatoare, pietre și perle în același timp, sunt demne de o antologie. Iată câteva: ,,Luna abia se mai sprijinea în coarnele sale roase și bătrâne.../ Alexa și-a muiat fața în albul lunii... / Ieșeau bărbații de se urinau noaptea sub luna ca o vacă răsturnată în lărgimea imensității.../ Luna gâfâia urcând printre stelele împrăștiate pe câmpia neagră a nopții.../ Printre câteva cioburi de nori se arăta luna supărată și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
ci din cea a scriitorilor.. Scrisoarea către tovarașul Hemingwai, rezuma întrun stil aberant întreaga tragedie a răsturnărilor de clasă socială, printr-o pledoarie ridiculă, voit neliterară, și cu atât mai literară și mai strălucită, cum numai o pană ascuțită și muiată în grotesc, ca cea a lui Nicolae Ariton, o poate imagina. Ca o umbră însoțește viața satului figura unui personaj poznaș, și mă duc cu gândul la bufonul din tragediile lui Shachespeare, care ignoră și respinge realul, se constituie în
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
în ea (tem, teamă); din o în oa (om, oameni); (au) (în limba albaneză ua, au); nazalizarea vocalei de la-nceput; eliminarea lui l înaintea lui i consonans (fii în loc [de] fili, găină în loc de galina, cai în loc de cali, văi în loc de văli, moi în loc [de] moli); schimbarea lui r în n (senin în loc de serin) (v[ezi] Miklosich și Slavische Elemente im Rumunischen) Celelalte popoare balcanice [MAGHIARA ȘI ROMÎNA] 2263 [La unguri: ] Flecțiune turanică, dicționar slav, sintaxă germană. La romîni: flecțiune traco-ilirică, dicționar latin
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
CE LUMINEAZĂ... "] 2258 Alexandri - el ce luminează geniul poporului în calea sa spre cer - elegant poet de salon care cu toate astea se rătăcește [pe] piscurile de granit a gîndirei în nourii cei suși a melancoliei puternice. El și-a muiat aripele sale în cântec și inima sa în senin - căci simțirile sale sunt senine și dulci ca razele [cele] mai strălucite și cele mai albe ale soarelui de mai. 142 {EminescuOpXV 143} ["RĂZVAN VODĂ... "] 2258 Răzvan Vodă nu e o
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu lapte și lacom, începe să-l sugă; șoaptele bucuroase ale femeilor s-au transmis bărbaților, - Mănâncă... Laur mănâncă! Agitația tăcută a urbei și vifornița se potoliseră. Pe stradă felinarele luminau simptomatic casele și salcâmii nemișcați în gerul care se muiase. Fulgii mari de nea, așterneau zăpada uniform și peste locurile unde nu se depusese omătul. În casă era liniște și cald. Prea multe lucruri nedezlegate și prea puține aflate străbăteau mintea atât de întortocheată a omului, însă cei doi prieteni
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la ultimul vagon. Stăteam și înfruntam vântul tăios savurîndu-mi victoria asupra lui cu pantalonii fluturând pe picioare, agățat cu o mână de bara rece sau fierbinte a vagonului urlând de bucurie, când am văzut camionul pe care tocmai îl ratasem. Muie, băi, că n-ați vrut să mă luați și pe mine. Intru în compartiment, mă aștept să se uite toți la mine ca la un extraterestru, dar, spre surprinderea mea, nimănui nu-i păsa că sânt plin de noroi până la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de când ne cunoșteam. Nu te uita lung la mine, că nu-ți spun nimic. E o chestiune privată, care nu te privește, că pentru asta ai cumpărat cartea, dar dacă nu-ți convine, du-te și cere-ți banii înapoi. Muie. Din acel moment relația noastră s-a transformat în cuplu. Am făcut totul ca să facem rost de bani. Am servit într-o cârciumă, am spălat vase, bineînțeles după ce ne-am mutat din hotelul ăla luxos cu ventilator în tavan în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în groapă. El și-a rupt hainele, 30. s-a întors la frații săi, și a zis: "Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu?" 31. Ei au luat atunci haina lui Iosif; și junghiind un țap, i-au muiat haina în sînge. 32. Au trimis tatălui lor haina cea pestriță, punînd să-i spună: "Iată ce am găsit! Vezi dacă este haina fiului tău sau nu." 33. Iacov a cunoscut-o, și a zis: Este haina fiului meu! O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
au însă o licărire, unflou, asemenea imaginii reflectate în apă, sparte de valuri. O dizolvare impresionistă care face ca unele părți ale poemelor să fie tari și consistente, pe când altele, rumegătoare ca valurile care ies din vârful unui creion chimic muiat în apă: "Doar o imagine în mișcare, deci / prea ușor trecătoare / și chipul tău pâlpâind mic oprindu-se adunîndu-se / ca o flacără mică plăpândă // (țî-rîitul greierilor în iarba înaltă / ce strălucire afară) / / nici 148 bucurie nu rămâne / nici amărăciune nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fie și palide aplauze, exagerează cu violența, cu obscenitatea, cu subiectele contorsionate și imposibile, doar-doar or pune capăt căscatului imens al unui public sastisit. Nu-și dau seama că nu ei sânt de vină, că degeaba scriu pagini care ar muia și pietrele, degeaba dezlănțuie o imaginație demiurgică, degeaba descriu crime și incesturi care ar cutremura zeii, căci au de-a face cu cititori care aud, placizi, la știrile din fiecare seară grozăvii cu mult mai mari și citesc în cotidiane
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
identificați cu țiganii și cu echipa Rapid. Galeriile altor echipe, probabil mai pure rasial și mândre de asta, declarau un război neîmpăcat 282 în același timp unei echipe și unei etnii. Cuvântul "moarte" alternează monoton în aceste sloganuri cu cuvântul "muie". Unul reprezintă ura, celălalt disprețul. Primul identifică o echipă cu o entitate demnă de dragoste sau de ură necondiționată (CÎINE PÎNĂ LA MOARTE, scrie un suporter al lui Dinamo), până la urmă un fel de erou legendar, același de-a lungul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de erou legendar, același de-a lungul timpului, în ciuda schimbării tuturor jucătorilor, adulat sau demonizat. Un nume propriu, cum o arată o expresie ca moarte lu' Steaua... Celălalt termen semnifică, în sfera sexuală, o practică pretins înjositoare (felatio). A da muie înseamnă, fără-ndoială, în imaginația primitivă a junilor din galerii, a umili femeia, a o pune la locul ei, a te reasigura că "toate sânt tîrfe", că "femeia nu e om", adică a-ți exercita, sadic, puterea asupra ei. Acest
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]