2,831 matches
-
În timp ce lăsau În jos pînzele și aruncau ancora În apele lui liniștite și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui curent electric Îi străbătea șira spinării. María Alejandra! María Alejandra, vaporul pe care se afla negrul care Își bătuse joc de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
probleme. Pe la mijlocul dimineții, cu toate că mareea nu era niciodată prea puternică pe insulă, fluxul eliberă Río Branco din cursa de stînci, iar valurile și curentul puternic Îl tîrÎră, Într-o rînă, pe coastă, unde apa se scurse prin gaura enormă a murei de la provă. Iguana Oberlus nu avusese niciodată atîtea lucruri. Dintr-odată, grație ingeniozității sale, devenise bogat. Alimente, cărți, piese de mobilier, haine, bani, hărți de navigație, farfurii, cratițe, tacîmuri, arme, ba chiar și două tunuri mici, care cîteva zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Că drăguța te dorește. 154 {EminescuOpVI 155} 53 Vine badea de la plug Zicând în frunză de rug, Nana vine de la sapă Zicând în frunză de ceapă. 54 Ce mi-e drag mie în lume Cărările pin pădure Căpătând cu nana mure; Și mi-i drag prunul cu prune Și omul cu vorbe bune; Și mi-i drag nucul cu nuci Și omul cu vorbe dulci. 55 Pusei șaua pe murgul Luai drumul de-a lungul, S-ajungem în sat cu soare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
voinicească. Ea din ochi negri - o lăcrimat, Din guriț - o cuvîntat: - Nu mă bate, mămucă, Nu mă mustra, tătucă, Că v-oi spune: Unde - am însărat, Cine m-o-nșelat. Un voinicel nant, Nant și sprâncenat, Sprincenele lui Pana corbului, Ochișorii lui Mura câmpului, Fețișoara lui Spuma laptelui. Mustecioara lui Spicul grâului, Coaptă la răcoare, Neajunsă de soare, Coaptă la pământ Neajunsă de vânt. - Vinde-ți, mamă, rochița Și-mi deschide temnița, Vinde-ți, mamă, papucii Și-mi deschide butucii, Ca să ies la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dusei la lacul sec Era gata să mă'nnec. 298 Toate trec, toate se duc. Toate fetele se duc Până la frunza de nuc, 253 {EminescuOpVI 254} Numai eu abia mă trag La frunza verde de fag. 299 Pentru ochi ca murele Ocolii pădurile, Pentru sprincene-mbinate Mersei țara jumătate. 300 Săracu badea Ion Unde-a fi când a-nsera Pe-a cui mână s-a culca? Culce-se pe-a cui a vrea Că eu nu-i mai trag grija. 301 De s-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
44Ia puiul și cacă-te-n cuib. 45I-a pus oala. 46Ia pe unul, dă în altul. 47Iarna n-o mănâncă cânii. 48I-a tăiat de unghișoară. 49Iată ursul fără coadă. 50Ia-te după muscă, că te duce la c... t. 51I-a dat mură-n gură. 52Ia dintr-un sân și bagă într-altul. 53Eu am fost ca tine, tu n-ai ajuns ca mine. 54Eu îi spun că sunt călugăriță și el îmi desleagă ism. 55Eu îi dau și ea paște. 56Eu îl
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
munți selbateci, Prin prăpăstii, râpi, ponoară, Prin drumuri cu stânci țesute Unde sunt spre leac isvoară; Acolo unde natura, Cu a sa mână măreață Răspîndit-au în tot locul Bucurie și viață; Acolo falnicul brad Se înnalță cu trufie, Acolo smeura, mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: Vino, te oprește, Acolo amoriul chiamă, Acolo vin de iubește; Acolo ochiul zavistnic Nu are nici o putere, Nici jignire de amoriu Fără numai mîngîere. 36 Puiculiță, puiculiță, Las să-ți pun mâna
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Multe din vinurile preferate de el proveneau tocmai din aceste podgorii, pe lângă care trecea trenul în momentul de față. Atât Bidaru, cât și ceilalți chiriași știau perfect că Nea Laie mai avea și alte proprietăți. Una din ele era Mura. Mura nu era o femeie urâtă, ba chiar frumoasă, în special atunci când lucra. În jumătatea de deceniu, petrecută în apropierea ei, care a luat sfârșit chiar în zorii acestei zile, nu a văzut-o niciodată stând în zădar. Întotdeauna făcea ceva
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ei consta în muncă, curățenie și devotament. Străinii puteau ușor să o confunde cu soția patronului; o bună gospodină demnă de admirat. Realitatea însă i-ar fi dezamăgit. Între ea și patron existau cu totul alte relații. În primul rând, Mura nu mai avea nici un alt nume și nici vreo altă poreclă. Mura și atât. Mura era proprietatea lui exclusivă și totală. În anumite momente de sinceritate, în care conștiința se răzvrătea în el și căuta să iasă la suprafață, spunea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
patronului; o bună gospodină demnă de admirat. Realitatea însă i-ar fi dezamăgit. Între ea și patron existau cu totul alte relații. În primul rând, Mura nu mai avea nici un alt nume și nici vreo altă poreclă. Mura și atât. Mura era proprietatea lui exclusivă și totală. În anumite momente de sinceritate, în care conștiința se răzvrătea în el și căuta să iasă la suprafață, spunea: Am cules-o din gunoi, un boț de carne învelit în zdrențe și uite ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
le clătea într-un uriaș ciubăr, le punea la uscat, le apreta și le călca cu o precizie și o plăcere rar întâlnită, făcea curat în camere de câte ori era nevoie, ștergea parchetul și spăla cimentul pe holuri. Pe unde trecea Mura rămânea curat și o ordine desăvârșită în urma ei. Nu se supăra niciodată, chiar dacă cineva o jignea sau îi adresa vreo insultă. Își făcea datoria în continuare cu conștiinciozitate și precizie de ceasornic elvețian și, ca și cum nu s-ar fi întâmplat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Nu se supăra niciodată, chiar dacă cineva o jignea sau îi adresa vreo insultă. Își făcea datoria în continuare cu conștiinciozitate și precizie de ceasornic elvețian și, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, își vedea în continuare de treburile ei. Mura nu obosea niciodată, nu se odihnea nici în zilele de sărbătoare, nu dorea nimic și nu cerea nimic de la nimeni. Nici de bani nu avea nevoie, deoarece nu știa ce să facă cu ei. Dacă cineva îi dădea bani, ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
În anumite momente, Bidaru o invidia pentru naivitatea și pentru felul ei simplu de a exista, iar pe Nea Laie îl admira pentru ingeniozitatea cu care a reușit să-i canalizeze potențele în folosul său și al chiriașilor. În concluzie, Mura avea o singură plăcere, să-și servească stăpânul douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, atât vara cât și iarna, atât ziua cât și noaptea... Despre noapte nu se poate discuta, pentru că cele două camere ale lui Nea Laie comunicau între ele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de amară bucurie, când de lacrimi vesele, mistic și greu de înțeles, dădea o savoare aparte bucatelor gătite de Patricia. Pusă alături, cu părul rărit pe jumătate cărunt, cu ridurile fine ce-i brăzdau fruntea, părea mai în vârstă decât Mura, cu toate că era cu vreo trei-patru ani mai tânără ca aceasta. Tenul închis, de culoarea ciocolatei, ce conține în compoziția ei mai multă cacao decât e necesar, precum și ochii negri, decupați din abanos de un conștiincios ucenic al lui Brâncuși, îi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care fie ce-o fi. După asemenea momente de extaz și exacerbare a sentimentelor, ce se repetau foarte des și reintrau, tot foarte des, în aceeași banală realitate diurnă, se observa clar că și ea avea aceleași aspirații ca și Mura, să-și slujească patronul, să nu iasă din cuvântul lui și să-l satisfacă în mod ireproșabil. Dacă se ține cont de spusele ei, ar fi fost cândva o artistă de mare valoare, o divă renumită, o stea a Teatrului
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
minuna ea, când îl zărea, sus pe o cracă, cu penajul colorat de o rară frumusețe. Visa și ea în felul ei și singurătatea îi era străină. Își petrecea ziua scotocind prin liziera de la marginea pădurii, curioasă și surâzătoare... ciugulind mure ori smeură în smeuriș... sau, cățărându-se cu o sprinteneală și îndemanare de maimuțică, după fructe de pădure... Un sturz își luă zborul dintr-un stejar, arătandu-și în soare penajul măsliniu punctat în alb și negru. Ea îl petrecu cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Adulmecând mirosul pământului, trunchiuri de copaci doborâți, acoperiți de ciuperci, privind cu ochii mari tot ce mișcă, și asculta cu urechile ciulite zgomotele din jur, ca o sălbăticiune. Prin viroagele pădurii ori prin luminișuri unde creșteau smeurișuri și rugi de mure, ascultând șoaptele înăbușite și somnoroase ale codrului, citind și tâlcuind semnele și zgomotele așa cum ai citi și tâlcui o carte, tot timpul în căutarea acelei misterioase chemări... care, și pe dânsul îl ademenea. Au urcat coastele cu mestecăniș ce închideau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ai citi și tâlcui o carte, tot timpul în căutarea acelei misterioase chemări... care, și pe dânsul îl ademenea. Au urcat coastele cu mestecăniș ce închideau pe laturi Valea Idrici. Au zăbovit în zmeuriș... s-au încâlcit în rugii de mure, de unde începea pădurea. Au pornit în susul pâraului Idriciu, ca lupul să nu-i poată simți. Suru se mișca încet printre brusturii uriași... pentru o clipă îi pierde din vedere... e în urma lor la aproape treizeci de pași. Anton slobozi unu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
De aceea îmi notez... Dar n-o să-ți fie de folos ca să te înțelegi cu yubani-i. Limba lor are mai mult rădăcini quechua decât jíbara. Quechua se vorbea aproape până la vărsarea în Amazon. Triburile de cofane, yumba, alama, auca, zapara, mura, chiar și jíbara, sunt înrudiți cu quechua. — E un yubani care vorbește spaniola. Unu’, Kano... — O vorbesc mulți. Era limba bunicilor lor. — Cine i-a învățat? — Misionarii. În secolul trecut, tribul yubani era cel mai pașnic din Amazonul de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și necăjit. Răcoarea dimineții crea iluzia că aerul este și mai curat decît este. Din sat, un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de gîngănii, lenevite de răcoarea nopții, așteptau căldura zeului Ra pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
care ne obliga să tăcem. La înfricoșătoarea noastră ivire, broaștele de pe mal se înecau pe rând. Tulburate de mîl, valurile se roteau groase pe sub salcîmi aplecați. Din pămînt răsăreau, ca arama nouă, frunze grase și rotunde. Între rugi uscați de mure și păiușuri galbene în care vibra metalic vîntul de pe omăt, noi ne cuibăream sub mal. Sforul apei rotea în bulboane: se vedea cum ies de la adînc, lent, frunze vechi de răchită și, ca într un ritual, se întorc îndărăt. Aveam
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
alb de borangic. Păru-i strâns, cu o cărare, Ochii negri de cărbuni, Blândă și frumoasă, pare Dintr-o slovă de minuni. - Dar povești, zise-o fetiță, Codrul verde ți-a mai spus? - Da, mi-a spus prin poieniță După mure când m-am dus. - Cum de poți, bunică, spune, Să ne fii așa de bună? - Mi-a dat stea de-nțelepciune Zâna cea cu strai de lună. - Cum de faci tu treaba toată Așa bine și cu spor? - Mi-a
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
înălțime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Verile și toamnele petrecute pe Calea Secii m-au făcut expert în studiul luminii și al norilor aducători de furtună sau de grindină. Aș putea deosebi și acum, bănuiesc, cu ochii închiși murele oloage de murele crescute în tufe, foșnetul unui fag de foșnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de umezeală ori de uscăciune. Verile și toamnele petrecute pe Calea Secii m-au făcut expert în studiul luminii și al norilor aducători de furtună sau de grindină. Aș putea deosebi și acum, bănuiesc, cu ochii închiși murele oloage de murele crescute în tufe, foșnetul unui fag de foșnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pâine, o bucată de slănină, un castravete, două ouă fierte și puțină sare, legată cu ață într-un colț al șervetului de cânepă. Restul alimentelor mi le procuram singur din pădure: ciuperci, pe care le frigeam pe jar, zmeură, afine, mure, alune. Câteodată, găseam în scorburile copacilor, după ce vâram în ele frunze umede scoase din foc, ca să împrăștie fum, și miere de viespi. Mai mâneam și "glojdani", niște plante dulci-acrișoare, mai înalte de obicei decât iarba, mere pădurețe și cartofi furați
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]