1,825 matches
-
se apleca din mijloc să-și netezească fusta sub ea înainte să se așeze. Era din nou departe de ea, în imposibilitate să-i facă un semn sau s-o strige fiindcă, iată, sub autoritatea rectorului tăcerea cucerea întindere stingând murmurele din sală. Doar câte o tuse firavă se mai auzea ici și colo. Dar rectorul aștepta să înceteze chiar și ultima tuse. Avem astăzi un caz interesant de dezbătut, spunea cu voce autoritară rectorul Marciuc. Stătea în picioare, singur la mijlocul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spațiul vast de deasupra stalurilor, în timp ce pe sus, prin cupola de sticlă, pătrundea lumina zilei cenușii de afară. Dar ceva neașteptat se petrecea în clipele acelea în amfiteatru. Întreaga atenție a studențimii părăsea cu grăbire interogatoriul început și, în toiul murmurelor, se muta undeva lateral, pe un interval dintre staluri, asupra asistentului universitar Grossman. Asistentul Grossman nu mai stătea pe locul de dinainte, ci alerga pe interval în jos, către rector, agitând un ziar deasupra capului. Striga ceva, însă amfiteatrul avea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chiar pe loc! hotărî prompt rectorul Marciuc și, energic, puse ziarul de-o parte pe masă, lovindu-l cu palma. Iată, chiar din această clipă studenta care a făcut asta este exmatriculată! A făcut asta? Dar ce anume făcuse studenta? Murmurele se întețiseră. Cineva spunea: A mâzgălit! Și alte voci reluau înspăimântate, din gură în gură: A mâzgălit... A mâzgălit... Gheorghiu-Dej! șopteau alte voci. Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
A mâzgălit! Și alte voci reluau înspăimântate, din gură în gură: A mâzgălit... A mâzgălit... Gheorghiu-Dej! șopteau alte voci. Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei lor. Dar murmurele deveniseră hărmălaie și studențimea se ridica să plece lăsând tăbliile rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se lovească de speteze. Studenta exmatriculată ieșise din amfiteatru sau se pierduse în mulțime, astfel că nimeni nu știa cum arată. Viață trepidantă, sigur că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pământul pierdut în spații siderale continuă, din poem în poem, sub o sută de înfățișări. Nimic mai ispititor la un poet decât să încerce a descifra trecerea, și Emilian Marcu o face cu sârguință, și o bănuie în foșnetul frunzelor, „murmur de hulubi”; imaginile nu sunt ceea ce par; au un suport fragil, pânzele sunt din brumă, culoarea e un ivoriu cu fluturi iar carnația e de înger. Foșnetul frunzelor urmează calea timpului migrator, hulubăria devine pustie, toamna se surpă peste cărări
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
ajuns să mă întind pe nisipul fierbinte, să simt curii soarele îmi dogorește trupul, să aud cum marea foșnește confuz la câțiva pași de mine continuând o melopee din care nu pricepeam nimic decât că eternitatea nu e altceva decât murmurul indiferent al tăcerii, golul prin care alergăm, pe care îl întrerupem o clipă cu fuga noastră, dar în momentul când ne-am prăbușit se reia... așadar, îmi era de ajuns să simt asta ca să regăsesc acel adevăr elementar din mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o luam de la capăt, bănuind că unii murmurau, poate, în spatele meu: "ăsta are nervi de oțel" sau "e nebun"... Mai târziu, lucrurile s-au mai schimbat. Nu mai aveam insolența jucătorului sigur de el, ci mizam strângând pumnii, în vreme ce, în loc de murmure admirative, bănuiam râsete înăbușite. Acum îmi trebuia toată înverșunarea de care eram în stare ca s-o iau de la capăt. Fiecare pasiune mă sărăcea cu totul, mă aducea în pragul falimentului și îmi trebuia un timp să-mi revin. Dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lase în pace. Nu vroiam să văd pe nimeni. Nici măcar pe ei. S-au liniștit și n-au insistat. Totdeauna, când am avut nevoie, cineva n-a insistat. Vorbeau în șoaptă și nu mai auzeam din ce spuneau decât un murmur vag. După câteva minute au plecat. Probabil erau cu toții convinși că înnebunisem. În timpul acesta stăteam toată vremea cu lumina aprinsă. Îmi era frică s-o sting. Și chiar când dormeam o lăsam să ardă. De aceea, după câteva ore mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
într-un glas... E pentru prima oară când mă găsesc în sala tronului voievodal. Peste câteva clipe va intra însuși vodă! Doamne! Mă voi afla în fața lui! Mă trec fiorii numai când mă gândesc la asta...Boierii se adună. Un murmur - ca un zumzet la urdinișul unui stup - însoțește sosirea lor...Divanul este adunat. A venit și mitropolitul. Toți privesc spre ușa mare, care chiar în acea clipă se deschide larg, iar ușierul anunță cu glas înalt: Sosește măria sa Alexandru voievod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Rim, care surâdea satisfăcut - surâs palid întins pe buze pîiiite. Lina ridică de jos mosorul imnenitent, roșie-vînătă, și explică foarte inexpiicit: - E Lică! Era Lică fără de greș! Acum trecea sprinten strada, aruncind ochii împrejur. Se auzi apoi lângă zid un murmur vag de voci, și pe urmă nimic. Mai protocolar, doctorul Rim făcu prezintările in lipsă: - Domnișoara Sia Petrescu - zise, mângâind cuvintele - nepoata noastră! . . . fiica unică a simpaticului văr Lică! Mini rămase uimită. Cunoscuse pe acel Lică, totodată umil și obraznic
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai trăiască timpul necesar ca misticismul să se consume și el. Veștile cu care venise Nory erau cu mult mai brutale. Elena, de la ușă, îi impusese tăcere cu degetul pe buze. De alături, din sala de muzică, se auzea un murmur de pian. Marcian lucra la noua sa compoziție concepută la Prundeni. Decorul casei Drăgănescu îi ajuta bine munca. Nory, umblând în vârful pantofilor, se așeză între ele două și șopoti. Venea de la Rimi după ce, de trei ori în șir, nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se substiui instrumentelor. Recunoscu bucata auzită cândva la Varșovia ca și cum în alveola urechilor se păstrase memoria melodioasă și acum se deștepta: orga era o pedală și o clapă unică, pe care Marcian netezea unitatea vocilor. Cum în auditoriu circula un murmur de admirație, Elena se uită în jur, mirată că și ceilalți se bucură. Știa că n-a răsturnat nimic din cochiliile în care se acumula melodia numai pentru ea singură. Marcian în ziua aceea nu părăsea nici un moment pe executanți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tovarășului ei: gest acum voluntar. Un spațiu mic, ca și inexistent, separa obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senzația nesigură a unei atingeri sau certitudinea ei emoționantă. Marcian crispa cu nervozitate pumnul pe genunchiul docil. La murmurul vag al mersului se amestecă un mic gemet de durere și consimțire al Elenei. Atunci Marcian, tot nemișcat, dar acum nemișcat printr-o încordare desperată, ca să nu i se strămute cumva povara, simțindu-și obrazul fibros din efortul de a
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
încordate, lânceziră-n jale temnițele tale, Jilavă, Jilavă. Câți s-au stins, sărmanii, irosindu-și anii, cu dorul de soare, în frig și duhoare, cu dorul de-acasă în umbra ta deasă, Jilavă, Jilavă. Câtă ură, Doamne, gemete de foame, murmur și răscoală, vaiete de boală. Cât chin și obidă a putut să-nchidă ceața ta bolnavă, Jilavă, Jilavă...” Ritmică ușor de memorat. Tristețe greu de conservat. În “Universitatea populară” înjghebată în camera lui, orice intelectual putea să conferențieze despre ce
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ea, acum o Însoțește pe Susan la biserică În fiecare duminică, la o slujbă mai puțin matinală, ce-i drept și preotul vede cu ochi buni prezența lor: dovadă că a Început să triumfe bunătatea doamnei. Juan Lucas aude un murmur alături de el, Întoarce capul și descoperă că Susan se roagă. Slujba a Început și un preot trece printre cele două rînduri de bănci și Împarte În dreapta și În stînga cărți religioase; Îi Întinde una lui Juan Lucas privindu-l de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
termine ceea ce avea de spus. - Până ce te-am văzut - a spus Lydia cumplit - am luat drept bun că ești un general ager. Acum văd că te consideri un bărbat al destinului. Te și văd cum te coboară în mormânt. Un murmur supărat al celorlalți bărbați din încăpere îi întâmpină spusele. Czinczar îi potoli printr-un gest al mâinii. - Doamnă, - spuse el - asemenea remarci stârnesc mânia ofițerilor mei. Prezentați-vă cazul și voi decide ce voi face cu dumneavoastră. Lydia a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
trebui să nu aibă nici un fel de ascunzișuri, tot ce știe să spună, cât mai repede posibil!, tuturor. Ar fi, poate, o soluție să-l numim G - de la gazetar, ori J - de la jurnalist. Dar, spre a evita orice confuzie, nemulțumire, murmur sau orice altceva de acest gen, rămânem la litera inițială. Așadar, am zis Z, Z rămâne!). P și Z au fost, cândva, colegi de armată. Între timp, adică de la terminarea stagiului militar, s-au mai văzut de câteva ori: în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să protesteze, dar trecu imediat la acceptare plină de recunoștință. Întoarsă în sala de așteptare, văzu opt bărbați de vârstă mijlocie, îmbrăcați în flanelă, care stăteau într-un cerc, măturând pământul cu ochii lor lenți. Dinspre ei se auzea un murmur - vântul tachinând perdelele singuratice ale unei ferme. Sunetul se înălța și cobora în valuri. După câteva clipe, înțelese: un cerc de rugăciune, pentru altă victimă, adusă imediat după Mark. Un serviciu penticostal improvizat, care să ajungă acolo unde bisturiele, medicamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îndepărtat. Armata păzea podul Golden Gate. În bolurile de zahăr ale populației începuse să apară antraxul. Apoi începuseră să cadă bombe în Afganistan. Un crainic din Omaha declarase: A sosit clipa răzbunării și de-a lungul râului se auzise un murmur aspru și unanim de aprobare. Rupp o numea „pur și simplu autoapărare“. Se grăbea să explice adesea că America nu-și permitea să stea și să aștepte ca un nou agent fanatic care visa la cele șaptezeci și două de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acest loc sfințit de nevoințele marilor iubitori de Dumnezeu. Maica Stareță Mihaela, Monahia Gabriela, Monahia Mina, Monahia Nectaria și Sora Mariana Schitul Iezer, județul Vâlcea 22-23 septembrie 2004 La miez de noapte, sub cerul înstelat, în dangăt de clopot și murmur de toacă, în șoapta rugăciunii celei de veghe și de lumină a candelei celei din inimă, între bătrânele ziduri ale chinoviei Secului a marelui Varlaam Mitropolitul și a tot marelui Sfânt Paisie, dimpreună cu 109 șirul din veac al părinților
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
1987 Odată ce ai vizitat această mănăstire simți că ești mai bun, mai curat sufletește ca niciodată. Pentru mine este cea mai frumoasă mănăstire din Moldova și deține importante și vechi obiecte bisericești în muzeu. Va rămâne o amintire frumoasă, un murmur de brazi și o zi însorită minunată. Mihaela Palamar, Vaslui O oră petrecută prin frumoasele mănăstiri ale Neamțului au însemnat pentru noi mai mult decât câteva zile pline de fericire. O viață de oameni închinată oamenilor și frumosului. Mulțumim tuturor
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
O fi plecată“, mi-am zis. Și apoi, timp de cîteva clipe s-a lăsat tăcerea, a rămas doar cîntecul păsărilor tot mai slab, vocile din stradă, sunete stinse, strigăte și frînturi de chemări, și ceva uriaș Îndepărtat, ca un murmur pierdut În aerul serii. — Ei, și ce-a mai fost pe-aici de cînd am plecat? rosti glasul În tăcerea ce plutea În lumina tragică și blîndă. S-a mai Întîmplat ceva de cînd am plecat? — Nu, nu s-a-ntîmplat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stelele nemuritoare de deasupra BÎlciului nemuritor, nu aud nicicînd vocile invariabile ale timpului ce sălășluiește În sferele Înalte, ce nu se oprește, fără să țină seama de cine trăiește sau moare. Glasul timpului vine din depărtări și totuși poartă În murmurul său glasul cu mii de tonuri al vieții, se hrănește cu viață și totuși trăiește departe de ea și deasupra ei și rodește necontenit precum curgerea unui rîu În jurul BÎlciului. Așa că privind țesătura inutilă a acestei clădiri, În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el ajunseseră În față și erau primii din șirul gălăgios și nesfîrșit. Curînd, ușa la care așteptau se deschise, un bărbat ieși, Închise ușa În urma lui și o porni repede pe coridor. Atunci se făcu liniște o clipă, se auziră murmure de nerăbdare În spatele lor și apoi glasul femeii de lîngă băiat șopti: Ce dracu’ o fi făcînd acolo atîta timp?! Hei! strigă ea aspru și bătu În ușă. Care ești acolo? Ieși odată afară! Ții toată coada-n loc! Peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
iar echipajul era epuizat: au mîncat ce mai aveau, niște stafide, brînză, au băut vin și, după ce au pus oameni de strajă, s-au culcat, fără să le pese de focurile ce licăreau În satul indian, de zgomotele, cîntecele și murmurul ce se auzeau sau de siluetele ce treceau pe țărm Încolo și Încoace. Apoi luna minunată se Înalță pe cer și lumina sa se revarsă din plin peste apele liniștite ale canalului și peste satul indian. Se revarsă peste spaniolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]