4,695 matches
-
pătimaș... se-nalță ca un fum. Iar filele-ți subțiri poartă povara atâtor secole de suferință sau mărire; se încovoaie, se usucă de dorul mângâierii, așteaptă, rugătoare, o mână viguroasă-ori tremurândă să le foșnească întru nemurire. Referință Bibliografică: Un cântec murmurat la foc lăuntric / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 872, Anul III, 21 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
UN CÂNTEC MURMURAT LA FOC LĂUNTRIC de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354906_a_356235]
-
SĂ NU FIM TOTUȘI ATÂT DE PESIMIȘTI! Legendele vor reveni! Satele noastre le așteaptă cu lanurile de grâu ieșite în pridvorul câmpului! Țăranii, pâinea cea de toate zilele a patriei, nu pot uita grâul din care provin! Dio începu să murmure: Țăranii apar pe câmp ca o ploaie sufletul lor polenizează pământul ei văd în fiece bob o văpaie în care-și păstrează lumina cuvântul! Costel Zăgan O,NEBUNIE,SALVEAZĂ-MĂ! Referință Bibliografică: DEȘERTUL DE CATIFEA (44-45) / Costel Zăgan : Confluențe Literare
DEŞERTUL DE CATIFEA (44-45) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 871 din 20 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354913_a_356242]
-
868 din 17 mai 2013 Toate Articolele Autorului Îngenunchează. Pământul înghețat, răscolit cu furie de groparii nevoiți să lupte cu gerul ce taie de o săptămână, este neașteptat de negru, accentuând albeața cu sclipiri diamantine a zăpezii din jur. După ce murmură o rugăciune scurtă, fiindu-i clar că gestul său - de un marcat dramatism - nu a scăpat nimănui, Dan se ridică, șterge din colțul ochiului o lacrimă imaginară și-și aranjează atent paltonul negru, cumpărat din toamnă, la sfatul îmbibat cu
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
l-o ajuta Cel de Sus ... - Dumnezeu să-l ierte pe nenea!, răspunde Dan vaietului prelung al Siminei. - Dumnezeu să-l ierte! - Adevărul e că ... , de-ar mai fi trăit ... , nu știu cum ne descurcam aici și cu el, și cu copilul!..., murmură Dan, privind cu dragoste burta țuguiată a soției. Simina, rușinată că o parte din ea se bucură că i-a răspuns Cel de Sus rugăciunilor de taină și i-a scurtat Bătrânului zilele, lasă să-i scape o lacrimă. Pragmatic
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TRISTEȚI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 607 din 29 august 2012 Toate Articolele Autorului tristeți Se tânguiesc iar nopțile în mine și frânți copaci mai murmură un cânt, mâhniri încercănate de ruine se adăpă din neliniște de vânt. Trec îngerii de foc pe geana nopții și sufletul în vise îmi e punte când căprioare trec prin fața porții să se adape-n lacrimă de munte. În somn
TRISTEŢI de LEONID IACOB în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355305_a_356634]
-
așa? - De aia, că am fost o proastă și am crezut că este om serios! Valentin a sărit violent de pe scaun. Obrajii săi nu mai aveau culoare și sprâncenele se uniseră de adâncă încruntare. După câteva secunde s-a reașezat, murmurând către Olga: - Iartă-mă! M-am calmat... - Era singur acasă, cu scuza că trebuie să sosească și Anca. Și nu a mai ajuns până a încercat să mă convingă că vrea să se însoare cu mine! - Oho! Imbecilul chiar a
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
ca după o încăierare aprigă: - Tată! Tată, ce-ai?!...Și încearcă să-l întoarcă, dar nu poate din prima. Reuși a doua oară. Tată-său scoase un geamăt și-l prinse de mână. Rosti cu greu numele pe care-l murmurase mai devreme, bănuitor, băiatul: - Zaaanet!...M-au împușcat ai lui ... Și sub privirile nedumirite ale lui Ion, se zbătu o dată, de două ori, apoi împietri cu ochii ațintiți asupra fiului ... Băiatul înghiți în sec de câteva ori. Încerca să-și
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
Încă din zorile Creației, Când în aurora sa Viața mea semăna cu o floare. O, mare, mare acoperită de văluri, Sufletul poetului dansează, Căci a străbătut Lumea Cu ochii și cântecele sale, Cu bucuria l-a-nconjurat Din toate colțurile Universului. Poetul murmură: „Iubirea mea, privește! Am construit un templu În vârtejul și-n zgomotul vieții. Vino, Iubire! Să trăim în nemărginirea Lumii, Infinitului să ne dăruim!” Referință Bibliografică: Marea / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 280, Anul I, 07 octombrie
MAREA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355533_a_356862]
-
se pare, a pătruns vocea suspicioasă a lui Emil, atingându-i neplăcut urechile. Păi, să știi că dacă nu ar trebui să-mi iau lucrurile, te-aș ruga să mă duci la gară ori... într-o stație de taxi, a murmurat ea, cu voce pierdută, fără să-și ridice privirea. - Adică, ce vrei să spui, prințesă? Nu te-am satisfăcut? - A, da! Trebuia să înțeleg de foarte mult timp că pentru tine doar sexul contează... Am fost atât de proastă să
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
subliniat faptul că Ioana Stuparu “a luat în stîpânire un nou tărâm literar: teatrul”. Petru Solonaru într-o scurtă “Deschidere de cuvânt” - a rostit printre altele, o butadă proprie: “Începând prin a rosti murmurări, cartea de față încheie în a murmura o rostire”. Florica Gh. Ceapoiu, a făcut o analiză temeinică piesei de teatru, subliniind printre altele calitățile epice și dramaturgice ale Ioanei Stuparu: “Înzestrată cu o capacitate dumnezeiască de armonizare a cuvintelor, Ioana Stuparu și-a ocupat locul printre cei
DRAMATURGI CONTEMPORANI. LANSAREA CĂRŢII MINIONA -- DE IOANA STUPARU (PREZENTARE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356784_a_358113]
-
direct implicați. „Așa a fost să fie”, exclama Silvia cu durere, în timp ce o aștepta seara pe Iuliana să vină de la școală. „Așa a vrut Dumnezeu... Cine poate ști ce păcate s‑au spălat cu necazu’ ăsta căzut pe capul fetii!”, murmura Tudor îngândurat, pe utilajul său din șantier. Iuliana s‑a dovedit a fi o luptătoare. Plângea des și suspina adeseori cu disperare privindu‑se în oglindă. Dar plângea numai când era singură. Nu voia s‑o vadă nici mama ei
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
și frunza de măceș... E semn că iarna nu-i departe. De strajă mai stă, toamnei, un plăieș, Pe deal, în frig, uitat de moarte. O bătrână suie pe cărare. În poiană face un popas; La cruci aprinde o lumânare, Murmurând o rugăciune-n glas. E-atâta liniște în cimitir...! Se-aude somnul din morminte; Uncheșii dorm cu mâinile-n chimir, Trăgând cu ochiul pe la sfinte. Clopotul din turlă bate-n dungă, În vechea biserică de lemn. Un lătrat anemic, jos
CE CHESTII!? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356979_a_358308]
-
Craiul de Ghinda, sângerează la mâini, pe locul unde odinioară s-au aflat cuiele răstignirii lui Hristos. Sângele crud al fetei fuzionează perfect cu seva copacului ca si cand omul își trage seva din rădăcinile naturii create. Mulțimea intră-n delir, strigă, murmura, se închină, cade-n genunchi. Astfel de manifestări exterioare a devoțiunii populare induc o stare de efervescenta, de fervoare religioasă și-n cei care cred și-n cei nepăsători față de cele sfinte: “Augustina stă încremenita, cu pleoapele vinete, obrazul palid
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
și iubirii? m-am înțeles cu Îngerul să mă colinde iar, de sărbători, la fereastra și să facă eternă pace cu Belzebut chiar în noaptea Crăciunului - m-am spovedit numai sufletului meu, sub patrafirul Unului, și-aș vrea să-mi murmure, sub stele, Eroica, în clipa aceea, Măiastra. m-am dat, ca orice bărbat-voevod, de zidul vieții și-al morții și, ca orice răzeș, am biruit și înfrậngerea și gloria - m-am prins, oricậnd, în horă cu toți cei ce izvodiră
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
rădăcinile credinței și iubirii?m-am înțeles cu Îngerul să mă colinde iar, de sărbători, la fereastrăși să facă eternă pace cu Belzebut chiar în noaptea Crăciunului -m-am spovedit numai sufletului meu, sub patrafirul Unului,și-aș vrea să-mi murmure, sub stele, Eroica, în clipa aceea, Măiastra.m-am dat, ca orice bărbat-voevod, de zidul vieții și-al morțiiși, ca orice răzeș, am biruit și înfrậngerea și gloria -m-am prins, oricậnd, în horă cu toți cei ce izvodiră Istoria,... XVIII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
O toropeală plăcută îi cuprinse ființa! Îi înconjură gâtul cu brațele. - Ce s-a întâmplat? Mi-e teamă! O strânse cu putere la piept. - Nu trebuie! Sunt cu tine. Nu te voi părăsi! - Am fost în oglindă..eu...fetița ...băiețelul...murmura pierduta in privirea lui. O sărută tandru, cu toată dragostea si pasiunea pentru ea. El știa. - Suntem așteptați, sopti ea. Mâinile lui îi explorau trupul și degetele îi mângâiau pielea netedă, înfiorând-o. Se lăsă condusă in lumea fierbinte a
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
ea. Mâinile lui îi explorau trupul și degetele îi mângâiau pielea netedă, înfiorând-o. Se lăsă condusă in lumea fierbinte a pasiunii fără margini. Îl îmbrățișă, dezmierdată de omul care-i oferea dragoste și senzații nebănuite. - Te aștept dintotdeauna! îi murmura la ureche, umplându-i trupul de fiori. Se contopeau în noaptea magică a trecerii dintre ani. În jurul lor, lumea se transforma în lumină și basm. Târziu, urcau fericiți treptele spre castelul unde petrecerea era in toi. În urma lui, pe scări
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
de fiecare. Singurătatea deliberată, o maladie benigna pe care știi c-o domini și o supui propriei voințe. Uneori ea te domină și te strivește. E o luptă continuă. Care pe care. Qui pro quo. Singurătatea în care încep să murmure, să morcotească, toate cuvintele, umplând spațiile dintre ele cu muzica tainica a silabelor. „Barbarii aceștia erau totuși o soluție” - spunea Kavafis. Unde sunt barbarii? Unde sunt motivațiile noastre? Și dacă n-or să mai vină niciodată? Barbarii din noi încă
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356725_a_358054]
-
care se învelise până sub bărbie, lăsând gâtul și umerii la vedere. Mai apoi, ocrotită de mâinile mamei, a mai dezvelit o parte din piept, până la sânii pe care i a acoperit, peste cearșaf, cu mâna. Ținea ochii închiși și murmura adresându i se mamei: - Atât, mamă, să nu mai tragi ... Mi e rușine! M a mușcat și de spate, de umeri ... dar și aici, pe piept, m a durut rău ... și de șolduri, le explica Iuliana în timp ce încerca să indice
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
unei clipe înfierbântate. Mi-ai lăsat visele cu gust de mare... un infinit de tăceri, sălbatice gânduri, întrebări răscolitoare și un suflet prăvălit în Infern. Îți amintești cum îmi îmbrăcai apusurile, în șoapte ce lăcrimau de dor? Doar vântul ne murmura cântecul tăinut de cer. Cu fiecare dor, urcăm o treaptă spre iubire... Ne înălțam sufletele spre constelații neștiute, doar imaginate. Deschideam porțile pasiunii cu fioruri ce ne scrijeleau inima până ne durea fiecare clipă, anesteziați doar de privirea Lunii. Mi-
CU FIECARE DOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355144_a_356473]
-
trebui să mă abțin de la gânduri. Să creez un vid în care să stau o vreme, să mă simt una cu bătăile inimii pe care nu le mai aud. Mi-am pus palma în dreptul inimii. E tot acolo! Se tânguie, murmură același cântec de prea mulți ani: Somewhere over the rainbow... Curcubee, fluturi, vise... Totul se rezumă la acest refren, pe care mi-l cânt ca să adorm, din când în când. Mă mai trezesc, câteodată, ca să-l ascult cântat de alții
4 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355263_a_356592]
-
mai putut scoate un cuvânt iar medicii chemați de urgență la căpătâiul lui l-au văzut numai dând din mâini, bolborosind cuvinte de neînțeles și dându-și duhul; Constatând apoi că pacientul murise fără ajutorul lor, medicii s-au retras murmurând: Uite-așa mor oamenii mari: neînțeleși! Referință Bibliografică: Oamenii mari / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 268, Anul I, 25 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
OAMENII MARI de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355683_a_357012]
-
Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 908 din 26 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Parcă mi s-a strecurat în oase Un soare fâsâind târziu prin trestii. Vântul plimbă scamele păroase Și-n ape se ascund ciudate bestii. Satul murmură-n bezna cărnoasă, Iluzii cârduri iară vin de-a dura, Visu-mi te păstrează-n veci mireasă, Iar puii de lumini îți sărută gura. Bătrâne crengi se leagănă greoi, Sub viitor cernit tac laolaltă, Și-om lăcrima văzând că fără noi
MADRIGAL de STELIAN PLATON în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346174_a_347503]
-
speranță în partea stângă,mormântul în care un craniu are momente când se visează vioară. Și-atunci cimitirile culte degustă simfonii-strigoi. În asemenea clipe , Pământul pare o pasăre împăiată...Dio se opri din scris.Un bețiv trecu pe sub geamul lui murmurând: Stafiile se vând la kilogram monștrii au la buroniere nori de unde îngerul de neam face speculă la comerțul cu zori Întoarse foaia,continuând: Fiecare răsărit e pentru mine o durere,o suferință fără nume îmi macină speranța încă din fașă
DEŞERTUL DE CATIFEA (50-52) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346219_a_347548]
-
dinții de frig și teamă. Avea impresia că toate umbrele nopții sunt monștri ce-l urmăresc. -Cine ești tu? l-a întrebat bărbatul apărut lângă el. Speriat, copilul cu ochii arși de febră, a ridicat din umeri: -Nu știu! a murmurat timid.... -Unde stai? Nu ai unde să locuiești? Băiatul a scuturat din cap, moale: -Nu am casă, nici părinți! -Bineînțeles, că ai! Ochii copilului s-au deschis mari privind în sus, spre interlocutorul său. Strălucirea de lumină a spiritului aproape
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]