1,303 matches
-
de oricine. Mi-ai distrus căsnicia, m-ai împiedicat să am copii, m-ai silit să rup cu toți prietenii mei. Și după ce m-ai implorat în genunchi să-mi părăsesc soțul, și l-am părăsit, m-ai abandonat pentru mutra aia de bebeluș. Nu-ți mai aduci aminte cum a fost dragostea noastră? Ai uitat de ce ai rostit acele cuvinte? — Din fericire, uiți aventurile amoroase așa cum uiți visele. — N-ai avut niciodată vreun strop de imaginație, nu-i de mirare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fel de violență, sper? Sper și eu. Acum, valea! — Dar, conașule... Pleacă! — Pot să iau și-o băutură la cârciumă, mi se scurge inima după un pahar... — Da, dar să nu te întinzi, nu mai mult de patru minute. Privind mutra nemulțumită a lui Gilbert, mi-am amintit cu neplăcere de Freddie Arkwright. Și acum, Arkwright ăștia se răspândiseră peste tot, și îl captaseră și pe Ben. Am alergat îndărăt, și mașina m-a depășit pe drum. Am intrat în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui, dar nu acum... Al doilea a fost Mihai Vasile. ăsta era tipic... cu el puteai să faci caracterizarea unui securist propriu-zis. Și dacă îl vedeai pe stradă prin anii ăia știai că ăsta trebuie să fie securist. Avea o mutră specifică de mârlan bine plătit. Vorbea urât, te înjura de nimica toată, te pălmuia. Începea, în primul rând, că după ce spunea bună dimineața că te găsea acolo, îți trăgea câteva palme așa că te cunoaște... Și după aia zicea: Ca să n-
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
tot repetă... zice: Domnu’ colonel, eu sunt nebun. Și eu sunt nebun... Vă cred! L-a prins pe picior greșit cu asta... (râde - n.n.) Zice: Te prind eu, futu-ți Dumnezeii mă-tii de bandit. Și pac cu cravașa peste mutră... Da’ nu l-a băgat la izolare. A fost o figură de care am râs noi mult timp... cum domnul colonel a luat plasă. Și de la Jilava unde ați fost dus? În primăvara lu’60 am mers în lagărele din
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unor ființe ireale. Analiza cea mai profundă cea care descompune ființa în dimensiunile punctuale, se transformă într-un înconjurătoare. film halucinant al realității Naratorul evocă în nuvela Preludiu sentimental o relație cu o femeie cu „trupul subțire, piciorele delicate și mutră de șoricel” și care, în ciuda dimensiunilor, pare să fie dotată cu o senzualitate ieșită din comun. Fetița, care cântărea patruzeci de kilograme este o funcționară cunoscută în timpul unei călătorii pe munte, iar naratorul se ocupă de educația ei intelectuală, deși
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
jocuri sau a unui angajat la sala de jocuri. Pentru a încuraja acest lucru, s-a renunțat la scaunele din coridoarele hotelurilor. Care este reacția vizitatorilor? Stau cu toții posaci pe podea, zeci și zeci de ratați înșirați pe jos, cu mutre acre; Această priveliște nu seamănă deloc cu ambianța opulentă a sălilor de joc de la Monte Carlo. Bieții oameni au nevoie de scaune! În magazinele de haine, este inutil să spun că scaunele sunt necesare. Cât timp femeile fac cumpărături, bărbații
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
tânără? - Dar ce, eu sunt bătrân? - Nu, dacă ai chelie nu înseamnă că ești bătrân... A doua zi, Didier a prins un moment potrivit și s-a apropiat de Michel, care se plictisea din nou în fața casei. Copilul avea o mutră spăsită și nu știa cum să demareze o discuție, fie ea și banală. Fin observator, Michel l-a scos din încurcătură: - Salut, prietene, cum te simți după călătoria atât de plăcută de la Bergerac? - Foarte bine, Michel, dar... știi... ar fi
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
împărțirea prăzii la guvern au primit un meritat șut în dos după ce eternul dilematic din fruntea lor s-a mai răzgîndit încă o dată, nu știu a câta (n) oară. Ultimul grup, ciripind vioi, proaspăt, parfumat, cu țoale de fițe și mutre agreabile, este constituit de ceea ce presa ticăloșită a numit "haremul (politic) al președintelui". Aceste doamne drăguțe, care au mai dat o pată de culoare clasei politice românești, nu par însă că ar dori să facă, din nefericire, și un alt
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
articuleze, cu creierașul ei lucios, o frază mai elaborată. Cu sau fără voia lor, toți privitorii la televizor aflau de excursiile la Nisa, de petrecerile de la Ibiza, de cumpărăturile din Dubai și de orice altceva putea fi legat numele și mutrele celor doi ipochimeni care învățaseră, într-un târziu, că nu există "bad publicity", și, în consecință, îi făceau cu forța părtași, pe toți, la viața lor mediocră și goală. Cu copil cu tot. Cu can-can-uri cu tot. Cu escapadele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru teza de doctorat ascuns de cutiile de fișe. Așa cum citeam noi în liceu, în timpul orei, Aventurile submarinului Dox... Iar voi ce citeați? Lucreția Borgia, colecția Femei celebre! Ei, firește, nu tu! Tu citeai Thomas Mann! râde Radu, văzându-i mutra disprețuitoare. Dar și pe tine te văd peste 10 ani un fel de doamnă Isabel, ricanează el. * A lovit în plin. S-a răzbunat pentru felul cum se lasă întoarsă, desfăcută, pătrunsă, cu mintea evident în altă parte. Știe oare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
a coborât și a luat unul dintre mieii care supraviețuiseră. L-a închis în veceu. Pe urmă, la Ploiești, am văzut coborând din tren un alt bărbat, care nu era țigan, târând un miel viu, cu o expresie satisfăcută pe mutră. „Mai vin și io? Nu mai vin“, i-a spus o femeie pe peron în timp ce acesta împingea mielul pe bancheta din spate a unui Matiz, ajutat de șofer. De la Ploiești am rămas singură în compartiment. Apusul era într-adevăr frumos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
puști. Aia era, dacă nu mă înșală memoria, de prin revista de largă respirație „Pif“. Asta de acum nu conține, de asemenea, foarte multe elemente de dificultate. La capătul labirintului nu se află Pif, Hercule, Obelisc sau Asterix. Acolo găsim mutra hăhăitoare a unuia supranumit Gigi, câțiva badigarji fioroși și un personaj discret, numit Teia. Cine reușește să iasă din labirint intră într-un gipan unde se află un sac cu aproape două milioane de euroi. Specialiștii lor au halate albe, multă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
a coborât și a luat unul dintre mieii care supraviețuiseră. L-a închis în veceu. Pe urmă, la Ploiești, am văzut coborând din tren un alt bărbat, care nu era țigan, târând un miel viu, cu o expresie satisfăcută pe mutră. „Mai vin și io? Nu mai vin“, i-a spus o femeie pe peron în timp ce acesta împingea mielul pe bancheta din spate a unui Matiz, ajutat de șofer. De la Ploiești am rămas singură în compartiment. Apusul era într-adevăr frumos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
piciorul, fără să vrea, desigur. După ce și-a cerut scuze, s-a plâns că nu știe unde să-și pună picioarele lui mari. Exagera. Prințesa îi spuse: Tot timpul calc pe nevinovatele tale picioare. La care el răspunse cu o mutră hazlie: Nu știu dacă sunt nevinovate, dar sunt mari. Toate aceste mici amănunte mi-l readuc puternic în memorie. Când am ajuns în gara Comarnic, în timpul primirii, nu am încetat să-l compar cu ceilalți doi prinți germani (dintre care
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
acolo. Biata Adina a fost operată, din fericire, veștile sunt bune. B. se întoarce sâmbătă viitoare, drumurile voastre se vor încrucișa. Lordul (Dunedeen) pare a fi un om foarte agreabil, dar ce subiect nefericit trebuie să fi fost. Are o mutră de încornorat. Mi-e puțin teamă pentru Leila. Trebuie să fiu la București în jurul orei cinci pentru că am un dineu sâmbăta seara. Vom pleca împreună, vrei? Repede, te îmbrățișez cu drag, Nadeja P.S. Se spune că prințul imperial a plecat
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
erai la Palatul de Marmură. Am avut la dispoziție doar zece minute, dar ce minute minunate! Îmi doresc să fi fost mai multe. Încă suntem în Berlin, iar toată societatea asta mă plictisește de moarte. Nu suport să mai văd mutrele lor neghioabe. Astăzi sunt aici, singur, în biroul meu, și mă gândesc la micuța mea prietenă din România. Toate chestiunile politice pe care mi le-ai scris mă interesează foarte mult. Sper că cel care l-a împușcat pe Brătianu
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
să vă arăt tot îmi spune el camerele sacre și acelea în care accesul este "strictly forbidden". Vă voi conduce în sanctuarele tatălui și mamei mele și vom merge în toate locurile în care intrarea este interzisă. Să vedem ce mutre ne vor face administratorii. Mi-am spus în gând: Câtă naivitate, se vor comporta așa cum i se cuvine viitorului stăpân al acestor palate pe care le au în pază. Automobilul a descris o curbă frumoasă în piața din fața palatului. Garda
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
Caragiale care, părăsind țara, scria astfel de la Berlin “Pentru nimic În lume n-aș părăsi acest loc de viață străină pentru a mă reîntoarce În patrie. Să mai văd ceea ce am mai văzut, să mai sufăr ceea ce am suferit, aceleași mutre, aceleași fosile care conduc viața publică, otrăvindu-te numai cu privirile lor stupide și bănuitoare. Nu, dragul meu, nu. M-am exilat și atâta tot. Aerul de aicea Îmi priește, sunt mulțumit cu ai mei, și nu am ce căuta
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
de la cele mai mici mărunțișuri pînă la cele mai scumpe băuturi. Îmi spune: "Vezi? Avem de toate aici, dar ne lipsește ceva. Ne lipsește mult zîmbetul tău care ne face să simțim o atmosferă de omenie, de familie. Ne obosesc mutrele încrîncenate ale celor care ne păzesc, aceștia ne zîmbesc doar dacă le dăm ceva. Dar ne lipsește ceva omenesc, trebuie să vii aici și să zîmbești pentru ca deținuții să simtă duhul tău de pace și dragoste". Cînd vii la noi
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
care dizolvă orice, cum spui?... Era o logică de fier în această interogație, toți au amuțit pe loc, iar A s-a prăbușit pe scaun dezumflat ca un aerostat, a oftat adânc în sinea lui și a adoptat din nou mutra posacă a omului nemulțumit de toți și de toate. Astfel a luat sfârșit ședința de lucru și cercetătorii s-au risipit ca potârnichile prin oraș sau pe la casele lor, era douăsprezece și jumătate și în ziua aceea munciseră, fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
partenerul când se reaprindea la sfârșit lumina și mă ridicam, plecând de acolo comme si de rien n’était... Cinematograf, ca teren de acțiune, aveam în apropiere, pe strada Paris: cinematograful Edison. Mă așezasem, așadar, lângă un bărbat blond, cu mutră sănătoasă din popor, purtând scurtă de piele, de unde am dedus că e măcelar și aș fi jurat că e ungur. Spre satisfacția mea, „jocul“ cu pulpele s-a bucurat de atâta participare, încât, încurajat și incitat, am îndrăznit să-mi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
furiș la acele personaje, întrezărite ca într-o secvență de film polițist. Păstrez încă impresia fugitivă a siluetelor greoaie și îndesate, purtând pălării sau șepci. Aspectul lor de conspiratori avea ceva grotesc și înspăimântător. Cine erau, oare, acești oameni cu mutre de lume interlopă? O nouă „rasă“ de șefi conducea România devenită Republică Populară: indivizi de care nimeni din jurul nostru nu auzise până atunci. Părinții mei cunoșteau câteva persoane dintre intelectualii burghezi raliați noului regim (Mihail Sadoveanu, de exemplu) care aveau
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
operă a aparatului ideologic, dând o mână 61 serioasă de ajutor noii intelighenții realist-socialiste, instalată de reformele jdanoviste. Fără ei, tabloul erei staliniste în România ar fi incomplet. Comuniștii veniți din Franța au fost, alături de consilierii sovietici, eminențele cenușii din spatele mutrelor primitive ale organelor românești, improvizate din nimic. Cu mulți ani mai târziu, în metroul parizian, am dat nas în nas cu una din acele franțuzoaice, soție de ștab din Partidul Comunist Român, devenit ministru prin anii ’50. Păstrasem o amintire
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
trepte, apoi am fost împins undeva unde mi-am dat seama că era lume împrejur și o voce mi-a dat ordin să scot ochelarii... Mă aflam într-o încăpere cu perdelele trase și cu lumina aprinsă. M-a surprins mutra ofițerului din fața mea: avea un craniu de om primitiv, de formă ovoidală, părea un individ de ultima speță, fără nici un fel de școală, nici măcar de muncitor necalificat. Doi soldați care se aflau în fața lui au început să facă inventarul lucrurilor
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
un om foarte bun. Cum nu mai era scos la anchetă, își petrecea timpul urmărind ancheta mea, căci pe mine mă interogau în continuare, în fiecare zi... Cam pe la ora nouă dimineața, ușa se deschidea brusc, apărea în cadrul ei aceeași mutră - se schimba doar o dată pe lună - mi se puneau ochelarii și hop! mă duceau la anchetă. Nu mi se spunea niciodată pe nume: aveam fiecare un număr, căci nu trebuia să deținem nimic personal, nici măcar numele. În clipa când auzeam
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]