1,317 matches
-
nu le-ai auzit În viața ta despre orașul ăsta. — Serios? zic eu... — Serios! zice el. — Păi, Înseamnă că poți să-mi povestești o mulțime de lucruri pe care nu le-a auzit nimeni despre orașul ăsta. Poate că le născocești seara Înainte să te prindă somnul - zic eu - cum fac unii păpușele de hîrtie. — Serios? zice el. Da’ grozav te mai crezi! — Mde, știu și eu? Încă nu s-a gîndit nimeni să-mi ia capul de model pentru statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se Înfățișează lumii și nu-i interesează, nici nu-i impresionează ceea ce văd În această lume. Dimpotrivă, trăiesc laolaltă Într-o lume de anomalii, ce le par a fi fost În mod inevitabil făurite de natură. Și ei iubesc, urăsc, născocesc, nădăjduiesc, urzesc comploturi și trădări, sînt fericiți, nenorociți și ambițioși, la fel ca ceilalți oameni: Uriașul de trei metri și piticul de un metru sînt prieteni apropiați. Se așază zilnic la masă de trei ori și mănîncă Într-o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cascadă” de morți și de morminte, fior de prigoniri care au masacrat pe nepartizani, legionari, până la al șaptelea neam. Numele de legionari a ajuns „stafie înfiorătoare”, plăcere cruntă, dirijată de nebunia și desfrâul unor oameni, lupii beznelor, comuniștii, care au născocit atâtea infamii pe seama legionarului pentru ca omul să nu mai vadă îngrozitoarele lor crime cu care au însângerat țara, și pun paravan legionarofobia la adăpostul căreia guverneză și azi pe cei ce au uitat vechile torturi. La fel și unii slujitori
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
îl robesc și îl schimonosesc fără încetare. Trădători și lași, politicienii de azi, nu numai că nu înțeleg destine ca cele ale celor care s-au jertfit în temniță pentru un ideal, dar le și înfierează, le pun la zid, născocesc legi peste legi, care să suprime orice amintire. Între „Lacrima” din actualul volum și „Nu înstrăinați pământul”, e deslușit un orizont de idealuri sublime. Cu lacrima pocăinței începe curățirea și lupta ființei umane către scopul pentru care a fost zămislită
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
azi, locul meu? M-am dus cu o strângere de inimă la Lisa, prima oară, după ce au murit și mama și sora mea. Ceea ce n-am prevăzut a fost că mă voi plictisi după o singură zi. A trebuit să născocesc un pretext ca să pot pleca, mai ales că ploile mă obligau să rămân în casă, iar aerul se îmbibase de o umezeală rece. Și n-a fost singura oară când mi-am scurtat șederile, și așa rare, cu sentimentul că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Alice și ispitoarea invitație din privirea ei. — Ți-e frig? spuse Joan. Nu-mi vine să cred. Am mai vorbit puțin despre familia Winshaw și despre ce scriam eu și asta ne-a adus la subiectul povestirilor pe care le născoceam în copilărie. — E foarte emoționant pentru mine, spuse Joan, să mă gândesc că am colaborat demult de tot cu un scriitor celebru. Am râs. — Jason Rudd și crimele de la Hampton Road. Mă întreb ce s-o fi întâmplat cu acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cumpărat vin și lumânări. Eram decis să fac o ocazie specială. Am intrat la Fiona pe la șapte și ședea în pat în capul oaselor, cam palidă și respirând greu. Avea febră mare. Nu-i era foame, dar îi plăcea ce născocisem. Ideea părea s-o amuze. — Vrei să mă îmbrac elegant? spuse ea. — Bineînțeles. S-ar putea să-mi scot vechiul frac, dacă-l găsesc. Zâmbi. Abia aștept. — Vin să te iau la nouă. E bine? Fracul mirosea a stătut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și îndrăznețul arhitect și sculptor, a existat o dorință de nestăvilit de a se întrece unul pe celălalt. Și unul cu celălalt, firește. Pentru supuși, era o patimă folositoare: regele poruncea clădiri și invenții nemaiauzite, arhitectul îi întrecea toate închipuirile născocind și înfăptuind temple, palate și inginerii care de care mai uluitoare, atunci regele poruncea altele și tot așa. Ținutul prospera. Oamenii aveau mereu de lucru și o duceau bine, iar femeile cheltuiau averile soților cumpărând lucrurile minunate făurite de aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-și verifice capacitatea de a „trezi” un „bătrân”, de a-l scoate din inerția specifică vârstei. Poate vrea să afle cum se comportă în astfel de situație „un bărbat terminat”. Curiozitate de femeie... Mi se pare că P.H.L. simplifică lucrurile născocind ipoteze. Sau o face intenționat, tocmai pentru „a pune la treabă” imaginația cititorului. Deja îmi vin în minte unele premise care l-ar putea „salva” pe erou. De fapt, cine este acesta? - Un intelectual „înrăit”, citind mereu, informându-se din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
atunci cînd se găseau împresurați într-un oraș, nu atacau taberele dușmane; nu construiau întăritori în jurul lagărului, nici nu săpau șanțuri, nu întreprindeau acțiuni militare în timpul iernii. Toate aceste lucruri le erau îngăduite prin regulamentele lor militare pe care le născociseră pentru a-și evita, după cum am spus, atît oboseala, cît și primejdiile; și au mers atît de departe cu această metodă încît au înrobit Italia și au făcut-o de ocară. CAPITOLUL XIII Despre soldații auxiliari, amestecați și proprii Armatele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
viața atît de simplu. - Zic și eu așa, rîse În timp ce ni se aduseră două prăjituri și două cupe cu Înghețată, precum și paharele cu apă cu cîte un cub de gheață. Mi-e simpatică. - Cine? - „Cofetărița”, spuse, accentuînd copilărește asupra substantivului născocit de ea. Cred că e inteligentă, se vede după ochi, presupun că a fost elevă pînă de curînd, dar mi-e jenă s-o Întreb. - Ați da dovada unei deformații profesionale fără noimă, e ca și cum eu aș Întreba-o dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de zile. Frica era Împămîntenită. Puterea Își realizase țelul, un popor Întreg ținut În Înfricoșare, rodul unei dictaturi de un tip nemaiîntîlnit. Anul 1965 adusese impresia unei schimbări În care Însă nu mai credea nimeni. Mulțimi de condamnați pentru vini născocite prin legi anume făcute ca să asigure stabilitatea, permanența regimului care-și mutilase propriile idealuri afișate, fură puși În libertate. Acum, după 18 ani de pustiire, această libertate nu mai deranja Puterea, căci țara Întreagă devenise Între timp un perfect lagăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pila, gladius și scutum, se pregătiră de înfruntarea cu dușmanul, iar în spatele frontului veni în pas alergător și restul manipulului - optzeci de soldați aliniați pe opt rânduri, toți având scutul oval numit „tăietorul de capete“. Văzută de sus, dispunerea strategică născocită de Antonius semăna perfect cu o pâlnie: frontul soldaților reprezenta partea superioară, laturile erau formate din cele două valuri de pământ dotate cu castrapila, iar în fund se afla centuria alcătuită din optzeci de soldați. La un semn al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Săreau peste cadavre și peste membrele tăiate și împrăștiate în zăpada plină de sânge. 12 Antonius își ținea calul în spatele centuriei din fundul pâlniei. Se uita calm la quazii care veneau în goană și intrau în capcana pe care o născocise. Mai așteptă o clipă, nesfârșită... Voia să fie sigur că erau ultimii din hoardă. Nu mai ieșea nimeni din pădure. Aceea era clipa pe care o aștepta. Se uită spre tubicen, care îi răspunse cu o privire nerăbdătoare și slobozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
amestecau. Valerius îl privea pe băiat. — Mi se pare că ne-am mai întâlnit, dar... Băiatul îl întrerupse. — Vreau să-ți vorbesc despre jocurile de mâine, zise agitat. Știu că Vitellius a poruncit să nu afle nimeni despre ce a născocit el ca să uimească poporul... Nici măcar voi, gladiatorii care veți lupta. Tu nu știi ce vă așteaptă. Valerius simți stomacul strângându-i-se dureros. Uneori, vechea spaimă revenea, chinuindu-l, dar învățase s-o învingă. Respiră adânc, redobândindu-și calmul. — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-te. — Nu pot să mă liniștesc, răspunse țâfnos Flavius Sabinus, aranjându-și toga. Și apoi, eu am oroare de sânge. M-ai adus aici cu forța. Tot ce vreau e să mă ridic și să plec; nu mă interesează ce-ai născocit tu ca să-i omori pe gladiatori. Și acum mai am coșmaruri... Mă chinuie de când am văzut focurile lui Nero... Toți creștinii ăia care ardeau de vii pe cruci!... Închise ochii, palid. Vitellius însă nu-i mai dădea atenție. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu o sete crescândă, de unde și efectul economic al consumului de băuturi în condițiile unei scăderi de interes pentru acestea din partea dealerilor străini. În sfârșit, revenind la necesitatea pregătirii criminalistice a candidatului, numai astfel respectivul va fi în stare să născocească cele mai terifiante, abominabile și impardonabile întâmplări. Numai astfel, din crimă în crimă, localitatea sa va deveni tot mai cunoscută, tot mai apreciată de turiștii dornici de suspance și mai ales de către ceilalți corespondenți din localitățile unde primăriile, consiliile locale
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
care ți se păruseră acceptabile la lectură căpătau sub loviturile dese ale riglei lui Horia aspectul cubist al unor palme de școlar. Își Înfigea incisivii-n victimă atît de adînc, Încît de fiecare dată te Întrebai ce-ar mai putea născoci În materie de vivisecție Ruba. Ei, bine, găsea ce. Dacă Horia era agresiv, Radu se instala pașnic și nemilos Într-un discurs fermecător precum ceaunu-n care-i fiert În ulei la foc domol samuraiul privit de șogun pînă la lăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
avea nevoie de mine aproape la fiecare ceas. Simțise și ea, în cele din urmă, că mă cam plictisește puțin, dar era atât de singură și atât de nenorocită, încît își călca peste orgoliul și trimitea mereu să mă cheme, născocind pretexte. În acele ceasuri de tovărășie își continua confesiunile, ca și cum i-ar fi fost peste putință să comunice sufletește cu mine înainte de a-mi spune întreaga ei viață și a-mi lumina toate ascunzișurile sufletului ei, pe care îl voia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
De acum sunt sigur că va trece mult timp până ce voi mai avea din nou curajul să mă apropii de femeie, și aceasta numai dacă împrejurările se vor schimba. Pe Maitreyi o iubesc, numai pe ea! Și scrâșneam din dinți, născocind tot felul de mângâieri care o ucideau pe nevinovata Jenie, dar pe mine mă întărîtau și mai mult, căci nu izbuteau să mă abrutizeze pe cât aș fi voit, nu izbuteau să șteargă din memoria vie a simțurilor mele pe cealaltă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plăcut... Ori cine știe? O fi fost unul peste măsură de frumos și acum îl bântuie părerile de rău că s-a dus și nu se mai poate întoarce” - gândesc eu. Fără nici o introducere, ieșeanul prinde a vorbi: Multe a născocit omul, dar o mașinărie care să se așeze de-a curmezișul timpului și să-l oprească în loc pentru o vreme - nu prea lungă, ci doar atât cât să te poți bucura de clipele fericite - nu a reușit. Apoi eram tânăr
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
iei... Ieșeanul atacă din nou, declamând din „Cîntarea Cîntărilor”: „Sînul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămîios plină; trupul tău e snop de grîu , încins frumos cu crini din cîmp”. Hangița râde discret, curioasă parcă ce ar mai putea născoci prietenul meu. Ieșeanul însă șade pierdut în contemplarea frumuseții ce o are în față... Ca o scânteie, mi-a venit în minte un citat din aceeași „Cîntarea Cîntărilor”. Îl repet în gând, apoi, aducându-mi aminte de felul cum își
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
o să povestiți aventura cunoașterii vechilor podgorii ieșene. Acum, însă, trebuie să vă părăsesc. Mă cheamă datoria. Asta nu înainte de a vă întreba dacă mai doriți ceva. Ieșeanul, cu o privire de ștrengar, i-a răspuns tărăgănând vorbele: Cine a mai născocit și „datoria” asta? Uite și tu, vere, ce pierdem noi în numele „datoriei”... Poți pleca, scumpă hangiță, dar nu uita de setea noastră... Să vă mai aduc vin? - a întrebat hangița cu naivitate. Nuuu! Să mai treci din când în când
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ai spus însă, gospodarule, de unde știi cum arăta nenea Jănel și cum o plecat din nou la unitatea lui - a reluat întrebarea Vasile Hliboceanu. De unde să știe, omule bun? Din auzite sau din închipuire. Că Pâcu îi în stare să născocească povești de crezi că îi adevărul gol-goluț - a vorbit moș Dumitru, în aprobarea celor din jur. Am spus eu destule povești închipuite sau auzite, dar ce spun eu acum îi adevărul-adevărat, Dumitre. Dacă-i așa, atunci spune-i omului istuia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Intâi nu mai prea putea vorbi, nu prea auzea bine și ochii îi fugeau în toate părțile ca nălucile...Dar dinspre asta o făcut copchii și o ținut gospodărie. Nu mai spune! Si eu care credeam că îi o poveste născocită de tine... Apoi dacă prietenii nu te-or crede mincinos, atunci care alții? i-a răspuns Pâcu, râzând satisfăcut că povestea lui a prins. Hai, Pâcule, să ne culcăm și noi, că acușica-i ziuă și nu de alta, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]