1,298 matches
-
volum, puteam fi ispitiți de-a face compromisuri cu cenzura comunistă. Tot de acolo provenea mai tânărul poet Radu Florescu, care-l continuă pe Aurel. Iar La Târgu-Neamț i-am cunoscut pe Daniel Corbu și Nicolae Sava, cu care am născocit ideea Colocviilor de poezie la care am participat an de an, chiar dacă întors la Sibiu, nu m-am mai numărat printre organizatori. A fost o surpriză plăcută să descopăr că, într-un loc aparent izolat, niște tineri poeți trăiau cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mulți profesori "formatori" de cititori, iar dacă poeții vor o relansare spre public, de-aici ar trebui să înceapă. De la un pact cu dăscălimea. Pe de altă parte, alarma aceasta cu holocaustul cititorilor de poezie e curată fandacsie, o spaimă născocită de oameni nevricoși. Printre tineri există un procent mai mult decât optimist de cititori. Oricum, nu mai mic decât în alte vremi. Cărțile mele (cărțile de poezie din biblioteca mea vreau să zic), de pildă, umblă din mână în mână
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
alți Înalți funcționari. Așa stă treaba-n Mexic și Ike nu avea legături ca să poată opera. Un junky pe care-l vedeam din cînd În cînd era un tip brunet din Yucatecan, căruia Ike Îi zicea „Jigodia Neagră”. Jigodia Neagră născocise combinația cu crucifixele. Era de fapt foarte religios și făcea-n fiecare an pelerinaj la Chalma, parcurgînd ultimii patru sute de metri În genunchi, pe pietre, cu doi oameni susținîndu-l. După asta era rezolvat pe un an. Fecioara din Chalma pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de internare, mai ales că îmi arăta o dragoste mare. Trebuia să mă duc seara când își lua baia să-i povestesc istorii, de preferință tot ce făcea tată-său „când era mic“. Bineînțeles, după ce se sfârșiră cele adevărate, îi născocii multe altele. Îl interesa mai ales cum la Paris se ducea cu tramvaiul la Școala Centrală. „Singur?“ mă întreba. „Singur de tot“, îi răspun deam, neștiind de ce insistă asupra acestui fapt. Târziu numai, când porni cu Lia în Moldova, la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
germane vorbeau de atacurile avioanelor în Germania, nu se mai pomenea de pace cu Rusia, ci de intensitatea crescândă a ofensivei pe frontul francez. Ca de obicei, fiecare insucces era urmat de o îndârjire în contra populației civile. De rândul acesta, născociseră strângerea câinilor, și în ce fel... Trecând la plimbare prin Cozieni, am dat de un șanț plin cu câini împușcați; soldații alergau prin sat cu puștile și trăgeau în ei, căci țiganii refuzară să-i omoare cu bâtele, cum li
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mult, Euglena ar putea modela etapa premergătoare despărțirii agriculturii de păstorit sau, după Biblie, a lui Cain de Abel. “Radiosfera”, 13 martie 1995, ora 12,25 24. Cât de curată e epurarea? Mă refeream deunăzi la faptul că evoluția a născocit biocenoza, pe care eu am asemănat-o cu un cerc alcătuit din organisme ce se mănâncă unele pe altele (simbolul alchimic al șarpelui ce-și Înghite coada ar putea fi interpretat și astfel), apoi perfecționarea ei ca o rețea al
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
600 de milioane de ani, aceste organisme, care Între timp au ajuns animale tot mai evoluate și chiar oameni, se Încăpățânează săși păstreze intactă această mare internă, adică În aceeași stare primordială, chiar dacă au ajuns pe uscat; pentru asta au născocit rinichiul. Pentru că fără apă viața nu e posibilă, purtăm de nevoie această apă mereu cu noi. Omul și, În general animalele, se lipsesc mai degrabă de hrană decât de apă. Purtăm deci cu noi două mări, cel puțin. Una mai
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
o muzicuță de jucărie la care nu știam nici măcar cum trebuie să suflu. Și poate că familia, tradiția ei erau la fel de reale ca și existența lui Tiffany Reynaud. D.V. nu era deloc un naiv, precum inventatoarea lui Tiffany Reynaud, dar născocea tot felul de subterfugii pentru a-și justifica chiulul de la lectură. După cronica cu pricina, m-am întâlnit pe stradă cu el și, când m-a văzut, se aștepta ca un pârlit ca mine să-i cadă în genunchi, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și azi, după doi copii, am văzut-o sărutând, aproa pe amoroasă, mâinile lui taică-său, cochet și frumușel la 58 de ani ai săi, ca unui amant. Mitzura Arghezi se gângurește toată ziua cu taică-său, cu diminutive mângâioase născocite de ei Înde ei, cum i-am auzit adesea șopotind, ca doi tandri logodiți, la telefonul casei mele. Nu este tatăl lor, este „tăticul“ lor. Existența apoi a acelor souteneurs sau maquereaux, sau simpli „pești“ pe românește, de pe lângă prostituatele de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lunile. Dar ce spun eu cu lunile, cu anii. Am pierdut, așadar, trei ani din viață într-un institut de proiectare, unde zile și luni de-a rândul ardeam gazul laolaltă cu alții. Și, ca să nu ne țicnim de tot, născoceam tot felul de fleacuri distractive. Se chema că umpleam timpul, când, de fapt, îl goleam de orice înțeles. Nu toate închisorile au gratii și ziduri de netrecut. Există și închisori profesionale, în care unii se claustrează de bunăvoie, socotind că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
spre acasă, legate de ochii care mă petrecuseră În Miramar, s-au făcut una cu pămîntul, aparent fără nici un motiv. M-a cuprins o epuizare totală și, pe jumătate adormit, ascultam conversația vioaie a unui deținut care bătuse lumea Întreagă, născocind o mie de urzeli exotice, garantate de ignoranța audienței sale. Îi citeam pe buze cuvintele calde, seducătoare, În vreme ce fețele care Îl Înconjurau se strîngeau tot mai aproape, ca să-i audă și mai bine poveștile desfășurîndu-se. Ca printr-o ceață Îndepărtată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vorbeam spunându-le pe nume. Numele de „Milchdistel“ șarmurar; textual: ciulin-de-lapteț ar fi trebuit să fie cu adevărat acea plantă a cărei tulpină conține lapte. Dar numele nu se potrivea plantei, ea nu răspundea la el. Drept care încercam să-i născocesc alte nume în care să nu apară nici cuvântul „ciulin“, nici cuvântul „lapte“, zicându-i: „Stachelrippe“ școastă-ghimpoasăț sau „Nadelhals“ șgâtlejul-aculuiț. În înșelăciunea tuturor falselor nume comisă pe seama adevăratei plante se căsca dintr-o dată lacuna prin care lunecam în gol. Rușinea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
accepta nici dacă cineva mi l-ar face cadou. Pentru că n-aș fi sigură că pantoful nu se va reîntoarce cândva, pe neobservate, la mai vechiul său nărav de a strivi mâini. O reclamă de acest fel n-o poate născoci decât cineva care nu realizează defel că violența provoacă suferință și îi mutilează pe oameni. A împovăra un pantof cu o asemenea poveste nu înseamnă rafinarea esteticului, ci subminarea lui prin brutalitate. Dimensiunea și liniștea încremenită a acestor afișe publicitare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de viață, crescând înlăuntrul tău în ciuda tuturor circumstanțelor exterioare, este și ea un rege. Un rege recalcitrant, pe care-l știu bine. De aceea nici nu l-am pomenit vreodată cu o vorbă, i-am ținut numele sub obroc. Am născocit „animalul inimii“ tocmai pentru a-i putea vorbi regelui fără să-i rostesc numele. Abia cu mulți ani mai târziu, când acea perioadă se depărtase îndeajuns de mine, am trecut de la vorba asta, „animalul inimii“, la adevăratul cuvânt, „rege“: și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și câinii de pază ai milițienilor, ai gardienilor din închisori și ai grănicerilor. Coloanele de furnici se mărgineau să roadă pereții caselor oamenilor nevoiași. Iar puricii și păduchii nu le înțepaudecât pielea. La fel și muștele. În grupul nostru deprieteni, născociserăm un joc cu muștele pe care-l jucam seara. Se numea: „de-a autocritica muștei“. Aprindeam lumina în bucătărie și ne așezam cu toții în jurul mesei din camera rămasă în întuneric. După un timp, unul dintre noi se ridica să stingă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
trebuie din cauza micuțului ei de trei ani, care noapte de noapte, între orele două și trei, vine la patul ei cu un miel de cârpă și vrea să se joace. „Curată teroare“, zice ea, „securitatea română n-ar fi putut născoci ceva mai cumplit“. De profesie e istoric. Oare să-i spun că Securitatea nu avea nici cea mai mică intenție să se joace cu mine cu păpușele de cârpă? Asemenea lucruri se-ntâmplă mereu - fac parte din viața cotidiană. La
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și poate acesta este termenul cel mai potrivit pentru un scriitor care nu epatează (căci nu-și propune asta), ci "operează". Dacă putem afirma că experiența de viață l-a scutit pe scriitor de o sarcină grea, aceea de-a născoci situații tragice, nu putem diminua cu nimic calitățile scriitoricești propriu-zise. Destinul își face lucrarea cu impecabilă rigoare, dar nu oferă și cărți gata scrise. Autorul are intuiția selecției și alternării episoadelor, terminate fiecare în suspans, ca într-un foileton din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
OMUL. "Omul e făcut pentru cercetarea cauzelor prime și finale." (Claude Bernard) "Lumea trebuie să se trezească din lungul coșmar al credinței religioase." (Steven Weinberg, laureat al premiului Nobel) "E tragic și înduioșător să vezi ceea ce oamenii, bieții oameni, au născocit ca să-și salveze nădejdea." (Apud E. Aegerter) "Dară însă și eu am crescut în câmpia Bărăganului! Et in Arcadia ego!" (Alexandru Odobescu) 1. Tizicul sau reciclarea materiei arse Suntem o familie necăjită, deportată în câmpia Bărăganului: mama împreună cu cei șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
avea și el altă ținută, altă atitudine în fața vieții, alte credințe și alte idealuri decât cel de azi. Astfel manifestația n-avea nimic agresiv: nici măcar injurios. Ce departe suntem de timpurile acele! De unde vine porecla aceasta de "porumbei"? Cine a născocit-o? Cine a întrebuințat-o pentru prima dată? Nu știu. Nici articolul din "Era nouă" intitulat Porumbeii, care mi-a evocat toate câte le-am spus, nu lămurește problema aceasta. Articolul e totuși interesant, glumeț, spiritual; are o factură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
povestite de mine unui reporter de la "Viitorul". Însă eu le-am auzit de la fiul meu, Alexandru, care și el le-a auzit la Curte. Aceste versuri sunt foarte răspândite la Iași; sunt, pot zice, în gura tuturor. Cine le-a născocit habar n-am. Au ieșit din pământ ca o floare de câmp nesămănată de nimeni. Trebuie însă să recunoaștem că versurile sunt nostime, corecte și foarte potrivite cu caracterul umoristic al lui Caragiale. De asemine nici eu, că-s mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
grele... (...Nu noi sîntem creația zeilor, ci zeii sînt creația noastră. SÎnge din sîngele nostru, carne din carnea noastră. Din sîngele mort, din carnea care moare s-au născut toți acești zei nemuritori, l-am născut, murind noi. I-am născocit pentru a le da ceea ce nouă ne-a fost refuzat. N-am de ce să-i implor și să le cer Îndurare cîtă vreme ei se hrănesc continuu din moartea noastră. Ospețele Olimpului se țin peste oase albite de soare și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Într-un fel sau altul, pe domnitorii moldoveni Alexandru cel Bun (1400-1432), Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) și Vasile Lupu (1634-1653) În luptele contra turcilor, tătarilor și polonezilor <endnote id="(558 și 559)"/>. De asemenea, orgoliul rănit a generat o legendă născocită de evrei, conform căreia ei ar fi apărat spațiul carpato-dunărean Încă din Antichitate, În epoca cu accente mitice a etnogenezei românilor. În 1846, de pildă, prin intermediul unei reviste din Brașov, „mai mulți israeliți din Transilvania” solicitau contelui Iosif Kemény să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
dar este vorba de alt secol, de alt meridian geografic și de altă perspectivă culturală. Pentru Voltaire și alți „enciclopediști” francezi din secolul al XVIII-lea, care au reușit să „secularizeze” antisemitismul, „evreii sunt vrednici de osândă pentru că l-au născocit pe Cristos, nu pentru că l-au omorât” <endnote id="(115, p. 48)"/>. Într-un alt vechi text românesc, datând de la Începutul secolului al XVIII-lea, sunt inventariate darurile distribuite de Dumnezeu diferitelor nații : „Negustoria turcilor,/ beția și porcia rușilor,/ tăria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(685, p. 378)"/>. Într-un articol publicat În 1932 (Adevărul literar și artistic, nr. 602, 1932), George Călinescu credea că și „eroul de seamă” dintr-o „nuvelă fantastică” - scrisă de Eminescu În anii studenției berlineze (1872-1874) - „pare a fi născocit după tipul Ahasveros, personagiu legendar care a preocupat pe Eminescu ca pe toți romanticii”. Ar fi vorba de rabinul Levy Canaan, un bătrân pletos, Înalt și slab, „cu barba sură și lungă”, care locuiește „Într-o căsuță mică” de pe „ulițele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
oameni, nu cu nume pitorești și sugestive : Dincă Prejbeanu, Eftimie Belciug, Didi Sfiosu... Auzi, Didi Sfiosu ! Bună ziua, sînt Didi Sfiosu, consilier la președinție. Du te și te împușcă ! Ca să fiu corect cu Marinescu, trebuie să spun că nu el a născocit numele astea, ci doar le-a preluat (abandonînd unele și mai idioate) din romanul inspirator. Romanul se numește Ciocoii noi cu bodyguard și e scris de Dinu Săraru în genul ăla de proză mănoasă, irepresibilă, în care metaforele se tot
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]