1,904 matches
-
a putut fi risipită nici măcar prin activitatea didactică de la mănăstirea Vivarium, din Calabria, unde a predat ceea ce astăzi se numește logică formală. Poate că la această însingurare, în afara lipsei de convorbiri cu oameni învățați de talia lui, a contribuit și năzuința sa după trăirea monahală în care afla seninătate și împlinire. Cu toate acestea, imensa lui știință de carte nu i-a tulburat înțelepciunea, frumusețea și simplitatea vieții monahale, dar nici nu l-au izolat de varietatea preocupărilor bisericești ale epocii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
între aspirațiile din plan social și cele din plan estetic. Până la un punct, este normal să fie așa, fiecare curent în parte, pliindu-se nu atât pe realitățile propriu-zise din care se naște, ci, mai mult, pe un cumul de năzuințe, care definesc momentul și locul din care se desprinde. Însă clasicismul a mers poate cu un pas mai departe, concretizând o unitate aparte între autori, opere și cititori, o unitate a gustului care implică ideea concordanței între scopurile artei și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
este o copie îndestul de credincioasă a opiniunii publice din Rusia și că ideile dezvoltate în ea nu sunt visurile unui filozof, ci idealul istoric al uriașei puteri de la nord."29 Eminescu atrage atenția românilor și Occidentului, în 1876, că năzuințele expansioniste rusești nu sunt simple visuri, ci voință de a face istorie, voință pe care Occidentul începe s-o piardă, dând dovadă de oboseală, cufundat în dulceața civilizației, bunăstării și culturii. Întrevedea el ceea ce, la începutul secolului al XX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Iași, profesori ca A.C. Cuza i-a tratat de sus, amenințători, precum prigonitorul lor de la Chișinău, "celebrul Crușevan", numindu-i "jidano-ruși" și chiar amenin țându-i cu bătaia 186. Alianța României cu Moscova a produs, asemenea, o impresie dezastruoasă, încât, în năzuința spre autonomie, Basarabia s-a orientat nu spre țara-mamă, ci spre Ucraina, care abia aștepta să realizeze "unirea" cu Chișinăul! Uimitor, dar, la un moment dat, cazacii generalului Alexei Mihailovici Kaledin (1861-1918) rămăseseră ultima nădejde a Basarabiei! În context, bătălia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
cu el și cu alții, în acest sens anständig (un cuvânt care este tradus într-un mod nesatisfăcător prin onest sau cuviincios). Tot ceea ce a gândit și a scris va putea fi înțeles mai bine drept un reflex al acestei năzuințe. Pentru el viața onestă era condiția de căpetenie a unei realizări intelectuale. Wittgenstein a crezut că însemnările sale filozofice vor câștiga în autenticitate numai dacă el se va strădui din toate puterile să trăiască întru bine și frumos. În mod
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
viața. Doar încrederea în înzestrările sale, pe care i-a insuflat-o comunicarea intelectuală cu Russell, l-a eliberat în cele din urmă de această tentație și i-a dat curajul să acționeze fără reținere potrivit convingerilor sale radicale. O năzuință latentă până atunci iese acum la iveală și se afirmă cu o vigoare inflexibilă. Ceea ce mulți din jurul său au perceput drept o neașteptată transformare. Conștiința unei înzestrări ieșite din comun a reprezentat pentru O VIAȚĂ DE EROU? 25 Wittgenstein îndreptățirea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să trec peste faptul că o propoziție întreagă poate proveni de la o jumătate de om».“43 Din discuțiile sale cu Wittgenstein, Engelmann a înțeles cât de strâns se corela venerația acestuia pentru capodopere ale muzicii, poeziei și literaturii clasice cu năzuința lui spre puritate morală și de ce orice discurs teoretic asupra valorilor îi apărea drept rezultatul unei neînțelegeri elementare. Singurele valori vii erau pentru Wittgenstein cele care se exprimă în creația și acțiunea oamenilor. Orientarea gândirii lui Wittgenstein, subliniază Engelmann, reprezenta
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Sunt departe de a vedea răul drept altceva decât ceea ce este el și de a-l minimaliza. Din punct de vedere spiritual, sunteți omul cel mai de seamă pe care l-am întâlnit. Am găsit la dumneavoastră o forță a năzuinței spre puritate sufletească cum n-am găsit la nici unul din oamenii pe care i am cunoscut personal.“ (P. Engelmann, op. cit., p. 205.) Reacțiile prietenilor nu-l puteau însă liniști pe Wittgenstein. El vedea calitatea muncii sale ca fiind inseparabilă de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ea în marile sisteme de metafizică speculativă. Drury povestește că odată, în anul 1936, Wittgenstein i-a citat cu multă însuflețire un pasaj din Lessing: „Dacă Dumnezeu ar ține în mâna sa dreaptă toate adevărurile, iar în cea stângă doar năzuința neobosită spre adevăr, chiar dacă cu adaosul că voi greși continuu și pe vecie, și mi-ar spune «Alege!», eu aș cădea cu umilință în fața stângii și aș spune: Încuviințează, Părinte! Adevărul pur este doar pentru tine.“ În Lessing, pasajul care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
obiective a personalității are numeroase avantaje deoarece contribuie la: - educarea elevului În cunoașterea de sine și a semenilor; - perfecționarea cadrelor didactice În cunoașterea și aprecierea justă a elevilor; - orientarea profesională care este posibilă numai În școală prin cunoașterea trebuințelor, aptitudinilor, năzuințelor elevului și sunt În același timp reclamate de cerințele societații; - selecția școlară și profesională care are la bază aceleași principii ca și orientarea profesională. 6. Proba "Ghici, cine?" Cunașterea fiecărei personalități din grup și, pe acastă bază a Întregului grup
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
substanță interioară. Dacă trei inși compun o treime, contopirea cu partenera dorită nu devine duo ci doime. "Noi de-atunci suntem doime / și în tine și în mine / și suntem Acela amândoi" (Jeu d'amour Daenă). Dincolo de schimbările de scenariu, năzuința fuziunii absolute, temă gravă, se repetă întruna; axa existenței transcende sistematic din individual și terestru într-o priveliște-sumă, într-un spațiu plenitudinar opunând destinului banal un antidestin. Câteva texte cu același titlu, La Nymphette, nu au nici o atingere cu lasciva
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prima întrebare: spiritul de dreptate în aprecierea elevilor, calmul, răbdarea, empatia, spiritul organizatoric, inițiativa, autoritatea, vocabularul adecvat etc. Evidențierea acestor calități ale educatorului de către elevii școlii normale reflectă faptul că ei înțeleg importanța lor în reușita procesului educațional și, implicit, năzuințele subiecților de a le dobândi prin educație și autoeducație. Elevii antrenați în cercetarea noastră consideră inoportună în relația educator-elevi severitatea excesivă, deficiență pe care o situează pe primul loc cei din clasele a IX-a, a X-a și a
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
înțelege acest secret, a ști cum acționează el și a-i transcende, dacă se poate, vraja cosmică evadînd dincolo de el prin straturile aparenței tangibile și vizibile și, simultan, în interior, prin toate stratificările intelectuale și emoționale ale psihismului aceasta e năzuința concepută de filosofia indiană ca fiind sarcina umană primordială și finalmente incontestabilă" (Heinrich Zimmer, Filosofiile Indiei, Humanitas, București, 2012, p. 30). A fi puternic înseamnă a fi capabil să ierți. Un om puternic, care s-a transformat astfel prin înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
înțelege acest secret, a ști cum acționează el și a-i transcende, dacă se poate, vraja cosmică evadînd dincolo de el prin straturile aparenței tangibile și vizibile și, simultan, în interior, prin toate stratificările intelectuale și emoționale ale psihismului aceasta e năzuința concepută de filosofia indiană ca fiind sarcina umană primordială și finalmente incontestabilă" (în Filosofiile Indiei, Humanitas, București, 2012). Văd două surse și două filiere civilizaționale diferite din care se trag Occidentul, respectiv Orientul. Primul are la origini civilizația atlantă, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fi mîndru de o asemenea idee, care stă de altminteri și la baza celor două războaie mondiale. El scria că "Voința de putere este forma primitivă a afectului (...) este cu deosebire lămuritor să postulăm puterea în locul "fericirii" individuale: există o năzuință spre putere, spre creșterea puterii (...) orice forță motrice este voință de putere, nu există nici o altă forță fizică, dinamică sau psihică în afară de aceasta" (p. 11). Acestea ar fi așadar fundamentele filosofice. Dar Schiller își supralicitează teoria afirmînd că "Neuroștiința descrie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nașterea unei iluzii de un cu totul alt gen. Oare relansând dimensiunea „ființei” sau a spiritualității, neoconsumatorul va avea un parcurs mai lesnicios decât predecesorii săi pe calea fericirii? Civilizația consumeristă se definește prin locul central pe care îl ocupă năzuința către bunăstare și căutarea unei vieți mai bune pentru sine și pentru ai săi. Există indicii că, în acest domeniu, societatea de hiperconsum deține un anumit număr de atuuri. În prelungirea unei tendințe seculare, speranța de viață crește permanent: ea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a cheltui, publicitatea are ambiția de a reorganiza integral modurile de viață tradiționale: ea a creat o nouă cultură cotidiană, fondată pe o viziune mercantilizată a vieții 14. Astfel, publicitatea se prezintă ca un dispozitiv de esență modernistă izomorfă în raport cu năzuințele revoluționare ale politicii care afirmă deplina putere a societății asupra ei înseși și dreptul ei de se defini, de a se organiza fără a recurge la vreun principiu exterior. Așa cum statul modern și-a arogat dreptul de a reexamina societatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
relații publice, mecenat, sponsorizare, marketing direct și relațional. Această deplasare a centrului de greutate a făcut să se invoce adesea emergența unei „societăți postpublicitare”. Totuși, în același timp atinge apogeul și valul publicitar, devenind din ce în ce mai explicit și mai ambițios în năzuințele sale. Ce spațiu mai scapă astăzi prezenței mărcilor, când ele sunt vizibile pe îmbrăcăminte și pe ecranele calculatoarelor, se infiltrează în conversațiile telefonice și invadează atât locurile publice, cât și spațiile private? Campaniile de promovare erau naționale; ele vizează acum
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fericirii asimilat cu „fericirea în doi”. Într-o societate care nu încetează să consacre un adevărat cult idealului iubirii și în care „adevărata viață” este asociată cu ceea ce se gustă în doi, relația stabilă și exclusivă constituie în continuare o năzuință ideală. În felul acesta, prețul recunoscut al iubirii și al sentimentului, căutarea unei intimități relaționale, nevoia de a atribui un sens consistent vieții și raporturilor cu celălalt contribuie, în afara oricărui principiu moral, la privilegierea legăturii stabile, și nu a risipei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
desparte pe stahanoviștii muncii de cei care privilegiază calitatea vieții relaționale din întreprindere sau satisfacțiile vieții private. Clivajul este de netăgăduit, dar aceasta nu înseamnă că-i absolut. Pentru că astăzi câștigătorii și alți ambițioși nu se mai mobilizează în numele unor năzuințe exterioare, motivația lor esențială fiind de a încerca senzații tari, de a trăi sub tensiune permanentă, de a deveni stăpânii timpului 12. În ciuda a tot ce-i opune, individul activ și individul detașat exprimă, fiecare în felul său, triumful individului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și zen, masajele de tot felul, eutonia și reflexologia - societatea de hiperconsum este contemporana unei avalanșe de tehnici care au drept scop procurarea plăcerii „de a te simți bine în pielea și în mintea ta”. În această nebuloasă psihocorporală cu năzuințe hedoniste, e vorba de „a trezi sensibilitatea adormită”, de „a te concentra pe respirație”, de „a-ți redescoperi corpul”, de „a amplifica și a intra în contact cu senzațiile”: „vârsta de a fi” se prezintă ca un nou fel de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
avem nevoie de întăriri sau judecăți din direcția alterității. Mai ales dacă estimările sunt bune, dar nu trebuie subestimate nici judecățile greșite survenite la un moment dat (pentru că ne forțează să le contrazicem!). Recunoașterea succesului ne deschide calea spre noi năzuințe, spre noi realizări. Succesul generează trăiri afective pozitive, un tonus ce dinamizează, susține și direcționează conduita manifestată deja într-o măsură mai mare sau mai mică. Chiar și atunci când cineva ne amendează greșelile, ne dă peste mână ori ne critică
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Pavelcu, care deosebește două tipuri de tensiuni afective: tipul „activ” sau „pozitiv”, dinamogenetic, caracterizat prin barajul energetic opus forțelor din afară, și tipul „pasiv”, deficitar sau negativ, de apărare împotriva, solicitării din afară: „În primul caz avem rezistența mediului la năzuințele și dorințele noastre (ni se refuză bunurile la care tindem); în cazul al doilea ni se cer eforturi pentru care nu suntem dispuși, suntem constrânși să acționăm împotriva înclinațiilor noastre. Primul tip se apropie de modul descris astăzi ca frustrație
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
realizarea unor raporturi echilibrate între cei trei componenți dinamici ai personalității — „aptitudini”, „aspirații”, „realizări” — în special la vârsta adolescenței când, datorită dezvoltării unei exagerate tendințe spre independență și autodeterminare în viață, există pericolul devansării posibilităților reale și a exacerbării aspirațiilor, năzuințelor, căutărilor, deci a nerealizării echilibrului dinamic necesar între „experiență”, „capacități” și „aspirații”. Imperativele societății de astăzi, complexitate crescândă a profesiunilor și dinamica acestora, impun școlii sarcini deosebite față de cele din trecut: pregătirea tânărului de azi trebuie făcută în sensul unei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
artei. Această echilibristică între tendinți opuse, între geometrism stihial și organicism, această armonie sub auspiciile echivocului, l-a ferit pe țăranul român de desăvârșirea mortificantă. Sau: Farmecul cu totul particular al acestor icoane se datorește unor interferențe de tendințe polare: năzuința stihială, hieratică nu e rece dusă până la capăt, ci e atenuată prin contraponderea tehnicii organice. Interesant și demn de relevat e că țăranul se va feri totuși să tragă o linie dreaptă cu rigla; aceasta atât în arta textilă sau
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]