1,457 matches
-
codrii bătrâni trosneau amorțiți de iarnă 160; Fluviul lat se adâncea în păduri întunecate, unde apa abia mai clipea din când în când atinsă de câte-o rază: trunchii pădurilor se ajungeau cu ramurile lor deasupra râului și formau bolți nalte de verdeață nestrăbătută 161. Tot de absolutul naturii ține lacul, simbol inseparabil de acela al pădurii, și el un topos esențial în geografia poetică eminesciană; rădăcinile acestuia coboară, la rându-le, în spațiul coplăriei. În Copii eram noi amândoi 162
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
resort de natură melancolică, declanșator atât al unor imagini-poveste: La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci/ Părea că vede zâne cu păr de aur roș -, cât și al unora quasirealiste: În lacu-adânc și neted, în mijlocul de lunce,/ [...] trestia cea naltă vuind de vânt mai tare/ [...] Când rețele din codru pe creții apei clare,/ Scăldându-se prin papuri lăsau pe valuri fulgi 174. Permanența vie a suferinței, dusă de undele timpului până la maturitate, se manifestă pregnant într-un florilegiu stilizat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic 244. Nu lipsesc din caracterizarea personajului nici unele elemente înconjurătoare ale ambientului: Locuia într-o cameră naltă, spațioasă și goală. În colțurile tavanului paianjenii își esersau pacifica și tăcuta lor industrie, într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vro câteva sute de cărți, visând fiecare din ele ceea ce coprindea, în alt colț al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-se pe fereastă în noaptea clară, ședea un tânăr cam de 18 ani. El își răzemase bărbia plină de cot și se uita, neparticipând de fel la petrecere, ocupat se vede cu sine însuși și cu visele sale. Fruntea lui naltă, albă, foarte netedă și rondă se pierdea sub părul lung, moale și negru strălucit, care era îmflat în vițe naturale mari cari înmulțeau strălucirea părului. Fața lui era vânătă de albă și, fiindcă răsese fulgii de barbă neagră ce începuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe risipită pe părete 288. Și așa trebuie să fi fost, căci ce probă mai convingătoare decât mărturia fratelui său, Matei: Ilie. Blond, 'nalt, vesel, ochi albaștri, mare talent la desemn 289. Dar nu numai în Sărmanul Dionis Eminescu îl descrie pe fratele său ca un foarte talentat desenator, ci și în Cezara, dovadă constantă a unei veridicități de netăgăduit. Și asta cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
el, ci pe dadacă o batjocuresc totdeuna și de aceea nu trecea zi fără comedii. Dadaca lui era roaba Maria țiganca , dar era clar cum că ea nu putea fi fiica tătână-său . Ea era de-un boi mijlociu, dar părea naltă în trup pentru că era subțire. Cu păr negru și totdeuna pieptănat cu îngrijire și acoperit c-un bariz verde, ochii ei mari și sprâncenați aveau o nespusă dulceață. Buzele mici și subțirele se'ncrețeau de un fel de mândrie , rochia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Această călătorie a lor nu fusă decît o sărutare lungă. Nimic mai mult. O clipă prelungită în dimensiuni poetice. Se putea altfel ? Ajunsă pe tărâmul Lunii, iubita ni se arată în toată splendoarea transfigurării ei. Desprinsă de pe pământ, Cu corpul nalt mlădiet, albă ca argintul noaptea, trece Maria peste acel pod, împletindu-și părul a cărui aur se strecură prin mânuțele-i de ceară. Prin hainele argintoase îi transpar membrele ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Întocmai ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de desupt puțin mai plină [...] nasul fin și bărbia rotundă și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. [...] capul ei se ridica c-un fel de copilăroasă mândrie, astfel cum și-l ridică caii de rasă arabă, ș-atunci gâtul nalt lua acea energie marmoree și doritoare totodată ca gâtul lui Antinous 302. Câte-un amănunt plin de veridicitate se relevă din amintirea tinereții, însuflețindu-i chipul: Sânii îi crescuse într-atâta de bătăile inimei încât sărise un bumb de la pieptărașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ei ieșind pe suprafața apei albastre, un glob de omăt tradând un corp de alabastru 305. Ieșită din mare, iubita apare într-Un negligé ce părea o negură de argint care scălda în albeața sa fantastică și diafană figura ei naltă, mlădioasă, subțire ca o elfă de mare306. Revine des imaginea celor doi îndrăgostiți, împletiți ca lianele în sărutări, fie că este vorba de înălțări sublime cum este acela al zborului în lună fie înlănțuiri terestre, pline de toată candoarea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
chipul mamei este pe cât de veridic, pe atât de credibil, chiar dacă unele trăsături, conform calapodului creației eminesciene, apar translate în opusul lor: Femeia cuconului Vasile era cu mult mai tânără decât el și încă destul de frumoasă. Ea era o damă naltă și foarte albă la față, avea ochi mari și albaștri, fața lungăreață și plină, nasul foarte corect, iară gura ei roșă purta totdeuna acel surâs voluptuos și satisfăcut care-l au femeile frumoase și fără de dorințe. Fruntea ei, boltită sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și unit dinapoia capul[ui] cu un pieptene de aur, mânele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea se primbla totdeuna gătită, când prin grădină, când pin odăi, fără a vorbi nici un cuvânt. Îmbla cu acea superbă maiestate în salele nalte ale casei sale, ca acele regine din epopeele nordice cari cu voința lor țin mărirea casei și a neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată întratâta încât să nu ramâie mândră și niciodată atât de mândră încât în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată întratâta încât să nu ramâie mândră și niciodată atât de mândră încât în fața ei să nu rămâie urmele unei neșterse și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o iubea nu pentru că ar fi esistat doar vo afinitate sufletească între ei, din contra, ea avea un fel de spirit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lui Iachint (Ichift) Iurașcu, fratele mamei: Pe scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de trândăvie plăcută pe cari le are un dulău când și-ntinde toți mușchii în soare, leneș, somnoros, fără dorințe. O frunte naltă și egal de largă asupra căruia părul formează un cadru luciu și negru stă așezată deasupra unor ochi adânciți în boltele lor și deasupra nasului fin, o gură cu buze subțiri, o bărbie rotunzită, ochii mulțămiți, cum am zice, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cânt/ Să sune talanga 199. Mai mult, ele se asimilează comuniunii cu natura: Am auzit a stelelor cântare/ Al mării glas, al râurilor grai/ A frunzelor umilă suspinare/ Mișcate-n freamăt de-al vântului vai!/ În codrii cei adânci și nalți în zare/ De tânăr auzeam păsări din rai/ Cu glas de aur aerul tremurând/ Din iarbă florile-auzeam crescând 200. Asociat cu sunetul clopotului, îngerul iubirii urcă spre cer, generând senzații muzicale prin excelență: Iar prin cerul meu cu raze plutești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Care-n nuntă, ușurele/ Se cunun căzânde jos206. Adesea, imaginile poetice eminesciene se constituie drept comuniuni ideale între cer și pământ: piramidele-nvechite/ Urcă-n cer vârful lor mare207, iubitul se cufundă în stele/ Și în nori și-n ceruri nalte 208, ceru-i câmpie senină/ Cu râuri de lapte și flori de lumină, iar norii cei negri par sombre palate/ De luna regină pe rând vizitate 209. Imprecații dramatice, ca cele din Mortua est!, translează în miezul bolții cerești eternitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
semănau una cu cealaltă. Balurile mascate adunau periodic protipendada; poporănii de rând nu ratau petrecerile câmpenești de la Pester, la Manta Roșie, la Șoituz, dar mai ales la Copou, unde spune Rudolf Suțu "lua parte o lume imensă, cu colb până-n naltul cerului, cu copii călcați în picioare și cu rochii rupte și pălării turtite..." Pe post de cinema se afla "fotoplasticul" 50 de bani intrarea. Cine-și mai amintește de instalația ce oferea privitorului ("două stecle de persoană") diapozitive (cred) cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
firești și e drept să fie așa. Poate că e nevoie să fim mai simpli... Să fii simplu ca iarba, ca pulberea sau ca soarele. Asta-mi sugerează ea. Țărână Mă surprind uneori uitându-mă, ore întregi, recunoscător, la iarba naltă care-mi atinge, catifelată, rănile de pe tălpi. Nu știu de ce acest contact vegetal îmi procură în trup o stare atât de confortabilă. M-am prostit de tot, astfel că, de la un timp, am sfârșit prin a imita până și găinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
noastră ca un văl subțire și albăstrui, prin care se zărea, ca prin vis, lucirea argintie a stelelor. Un singur nor, ce avea forma unui vultur, se Îndrepta spre culmea munților și părea că zboară către cuibul său, ascuns În naltele stânci ale munților. Seara participăm Într-un spațiu special amenajat, Maori Village, la Traditional Maori Show, unde evoluează performantul ansamblul cultural maori, mult apreciat și peste hotare (SUA, Canada), cu dansuri și tradiții seculare. Atrage 504 Smithsonian, Terra, p.207
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
d. aproape de cei ce vindeca (CC2.1581: 171) Cel poate preceda în mod direct substantive sau grupuri nominale complexe alcătuite din adjectiv + substantiv, context specific tot adjectivelor demonstrative: (27) a. cu cel brâu (CM.1567: 263r) b. în cel munte nalt (A.1620: 57r) De interes sunt și construcții precum cele din (28a), în care cel,urmat de un modificator adjectival nondefinit, precedă o secvență nominală definită; în trecerea la româna modernă, deplasarea substantivului / grupului nominal definit la stânga lui cel devine
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
svântu după moarte-ne împărăția-și (FT.1571−5: 1r) b. Tatăl nostru ce ești în ceri, sfințească-se numele tău (CCat.1560: 8v) c. să rugăm pre miloste lui, fie cu noi svânta troiță (FT.1571−5: 1r) d. den naltul ceriului fi<e> lângă noi agiutorul tău (FT.1571−5: 2r) e. fericăciune fie tatălui de veacu, fericăciune fieție, fiului lui, ce cu duhul svânt iată împărățesc până în vecie (FT.1571−5: 2r) f. Și afle aiasta scrisoare a mea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
aduc cumetrii pruncul înaintea popeei zică popa așa: (CM.1567: 255r) c. Spinii și pălămidacreascăție și să mănânci iarba câmpilor! (CM.1567: 262r) d. să rugăm pre miloste lui, fie cu noi svânta troiță (FT.1571−5: 1r) e. den naltul ceriului fi<e> lângă noi agiutorul tău (FT.1571−5: 2r) f. Și afle aiasta scrisoare a mea sănătoș pre domeavoastră (DÎ.1600: CXIV) g. Deci cei ce sânt cu adevărat ortodocși, și dacă vor fi cu totul nepărtinitori limbii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ale poliției judiciare; ... b) organele de cercetare specială. ... (3) Că organe de cercetare ale poliției judiciare funcționează lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor, desemnați nominal de ministrul administrației și internelor, cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă ��nalta Curte de Casație și Justiție, și își desfășoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție. Retragerea avizului conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casație și Justiție conduce la încetarea
CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 12 noiembrie 1968 (**republicat**)(*actualizat*) (actualizat până la data de 29 iulie 2013*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106247_a_107576]
-
o suspende. De fapt e Marea Taină. Mă bucur când moare o stea în înalt, Mă bucur când steaua pe ceruri răsare Mă bucură tainic oricare apus Și-aprinsă, orice ivire de soare... Mă-neacă-n fiorul cel veșnic și nalt A necontenirii sălbatică lege. Dar bradul când moare nu lasă decât Cenușa, dintr-însa alt brad să se-nchege... Prieteni, veniți să privim acest cer Și codrii cu brazii și munții cu slavă, Căci noi, numai noi îndrăznim să simțim
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
conștiință din noaptea mare1253. Iată cum se păstrează cuvântul și tainele ar putea fi împlinite, mirul este pregătit. În curând va să coboare Duhul Sfânt: Tăceți cu mine, cum toate clopotele tac! ... În albia muțeniei mele așez un cuvânt și ‚nalt pădure trag pe părțile-amândouă ca gura mea în umbră deplină să zacă1254. Puntea poate fi un curcubeu pe care nu are voie inițiatul să treacă, ci pe sub el, ca în luntrea ce plutește pe apă. Doar zeii ar avea cum
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în față: Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpie un val de argintie ceață, Sclipiri pe cer, vapaie preste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-aud venind în cete cerbii. Copacii locului vestesc apropierea nunții, a unei anumite nunți în care visele se împletesc cu focul, văpaia fiind și efect dar și cauză. Folosind silogismul între amintire și previzune, poetul se prezintă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]