2,809 matches
-
ține aceștia familia mai unită? se minunează în sinea sa Rufus. Întreabă cu voce tare: — Și pe unchiul tău cum îl cheamă? — Namantabagicus. — Namata... ptiu, drace! Mai încearcă o dată și se încurcă din nou: — Nama... tabicus... Renunță. Pufnește furios pe nări, după care rânjește cu subînțeles: — Văd că tu cel puțin ai urmat tradiția de a te inspira din numele împăratului. — Sunt cetățean roman, răsună sec răspunsul. Rufus cască ochii mari. Bănuia el ceva! Totuși este ciudat. Un german primește cetățenia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în Cezareea, când am interdicție de a intra în Iudeea? — N-o mai ai, șuieră procuratorul, livid la față. Se eliberează din strânsoare: — Tu și Pusio plecați în seara asta. Rufus trage cu putere aer pe nas și simte în nări un miros ce nu-i este străin. Pericolul. Primejdia îi dă din nou târcoale. De asta e sigur. Inima îi zvâcnește în piept. Nu de spaimă. Din contră, o senzație bine cunoscută, aproape alintătoare îl învăluie. Atracția aventurii. A necunoscutului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i ia dulciurile din poală. — Leao! Leao! se zvârcolește micuța creatură dolofană, lovin du-se cu pumnișorii în cap de furie. — Ce se întâmplă, Pomponia? o întreabă tulburat. Bătrâna cu părul cărunt se ridică greoi în picioare, pufnind mânioasă pe nări: — Uite și tu, Tiberius, dacă așa ceva e cu putință! Smulge măntăluța de pe copil: — La ce va mai râvni ca adult, dacă acum se târăște și-și face nevoile pe purpură? Le amenință cu degetul pe doici, care se țin, temătoare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Agrippa, fratele Mariamnei, împărtășește cu sora lui mai mare aceeași piele de o albeață neobișnuită pentru rasa lor, luminată de ochi negri, strălucitori ca focul. Numai trăsăturile îi sunt mai rigide, în ciuda frunții bombate, iar nasul, un pic coroiat, cu nări dilatate. Îl îmbrățișează cu efuziune. — Locul are potențial turistic, aidoma Piramidelor din Egipt, insistă afaceristul. Multiplică plecăciunile și la adresa lui Herodes: — Cu un capital minim, am putea scoate un profit înzecit, ce zic eu, însutit chiar... Iulius Agrippa îl trage iute
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fermecător de odinioară. Se apropie de el și-și lipește calină obrazul de umărul său. — Vezi să nu-ți strici coafura asta complicată, bombăne el posac. Își strecoară totuși brațul pe după talia ei. În spatele lor, Velleius Paterculus scoate aburi pe nări, ca un taur întărâtat. Nero îi dă un cot în burtă, avertisment să se liniștească. În sfârșit, apar opt lecticari, înveșmântați în uniforma somptuoasă a Fabiilor. Își croiesc cu greu drum printre oameni. Duc pe umeri o băncuță de două
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
auzul unui huruit greoi. Un car pe patru roți, somptuos împodobit cu fildeș, s-a oprit la mică distanță de grila jul de fier ce protejează incinta sacră. Cei doi cai înhămați la jugul prins de oiște sforăie zgomotos pe nări. Ca prin minune, peste toată suflarea prezentă se lasă liniștea. Tac și ei, respectuoși, așteptând ca vestalele să ia loc în car. Puțini sunt cei care au dreptul să circule în car la Roma. Magistrații și slujitoarele Vestei pot să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
resentimentele față de îndrăzneala lor. Apoi cobori la colțul cu Kilburn High Road, la mică distanță de biroul tău. În fiecare dimineață când mergi pe aici, imediat ce treci pe lângă magazinul de pantofi unde sunt expuși în vitrină pantofi mai degrabă urâți, nările tale încep să freamăte. Sigur veți fi de acord că nu există nimic pe lumea asta care să se compare cu mirosul de șuncă prăjită. Alături de mărar, levănțica proaspătă și Chanel nr. 5, e unul din mirosurile preferate ale Jemimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe lumea asta care să se compare cu mirosul de șuncă prăjită. Alături de mărar, levănțica proaspătă și Chanel nr. 5, e unul din mirosurile preferate ale Jemimei. Dacă ar rămâne un simplu miros preferat, atunci totul ar fi bine, dar nările Jemimei sunt mai puternice decât voința ei. Pașii tăi devin mai lenți pe măsură ce te apropii de ghereta vânzătorului, și cu fiecare pas, imaginea unui sandviș cu șuncă, feliuțe de șuncă unsuroasă, împănate cu grăsime prelingându-se dintre feliile groase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
l-am inhalat. Fumul mi-a umplut plămânii: era un fum arzător, înțepător, și m-am simțit aproape instantaneu amețită. Dar cât de cool eram! Cât de sofisticată arătam! Am expirat, scoțând fumul într-un flux lung și lent pe nări, și m-am întors spre prietenii mei zâmbind. ― Cine a zis că nu pot trage în piept? Ceilalți erau prea impresionați ca să mai spună ceva, iar eu mi-am terminat țigara, cu toate că mă simțeam din ce în ce mai amețită și mi se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mă întreabă el cu blândețe. ― Da, îi răspund, și încerc să zâmbesc. Voi fi bine. Stăm acolo ceva timp și el așteaptă să-mi revin. Când îmi șterg ochii, îmi amintesc de mallul Santa Monica, de sala de mese, iar nările mele se umplu deja de mirosurile amestecate, și știu sigur că singurul lucru care mă va face să mă simt mai bine acum este mâncarea. Multă. Cât de multă pot mânca. Poftele. Uitasem de pofte, dar acum am parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vor aplauda de sigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare, C-ai fost om cum sunt și dânșii... Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări Și le umflă orișicine în savante adunări Când de tine se vorbește. S-a-nțeles de mai nainte C-o ironică grimasă să te laude-n cuvinte. Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege, Rele-or zice că
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tare de lemn. Era poziția de penitență pe care o lua încă din primii ani de seminar de fiecare dată când mândria îi era rănită și voia să-și domolească furia ce-l copleșea. Mirosul de fitil ars îi umplea nările, iar în întuneric se auzea foșgăitul ușor al gândacilor. „Oricât m-ar ponegri alții, Tu îmi cunoști puterile”, murmură el cu fruntea în mâini. „Tocmai de aceea, având nevoie de mine, m-ai scos din celulă. La clevetelile și ponegrelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
apă zbătându-și aripile. Pe luciu apărură câteva cercuri. Pocnetul puștii se răspândea în aerul rece precum cercurile pe apă. Ce bine că n-am nimerit-o, se gândi samuraiul. În urechi îi răsuna la nesfârșit pocnetul puștii, iar în nări simțea fără încetare mirosul de praf de pușcă... Presupunerea samuraiului se adeveri. Pe când solii împreună cu însoțitorii lor se plimbau prin piața indiană de lângă mănăstire, japonezul acela îi urmărea din apropiere. Printre indienii din piață erau și unii care purtau sombreros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
shōgunului în semn de aprobare. Desfășurată în anul 1600, bătălia de la Sekigahara prin care Tokugawa Ieyasu îi învinge definitiv pe urmașii lui Toyotomi Hideyoshi marchează începutul epocii Edo (1600-1868). Zona Kinki cuprinde actualmente orașele Kyōto, Ōsaka, precum și provinciile Shiga, Hyōgo, Nara, Wakayama și Mie, situate în parte de vest a Japoniei. Titlu folosit pentru a denumi în general regentul sau primul ministru și în special, pe Toyotomi Hideyoshi. În textul de față, cuvântul taikō este utilizat cu referire la Toyotomi Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mașina se apropie și mai mult, săltând de parcă ar fi trecut peste-un șanț, și el putu să vadă uriașa masă zvâcnindă a bivolului și noroiul agățat de firele rare de păr, umflătura imensă unde se-mbinau coarnele, botul cu nări imense Întins Înainte, și atunci ridică pușca, dar Wilson Îi strigă „Nu din mașină, idiotule!“, și lui nu-i era frică de Wilson, Îl ura doar. Atunci se auzi scârțâitul frânelor și mașina derapă Într-o parte, aproape oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de bubuitul armei lui Wilson, și văzu cum din umflătura oaselor sar țăndări ca din țiglă și capul bivolului zvâcni, apoi mai trase din nou Înspre nările larg deschise și capul bivolului fu smucit din nou și dintre oase săriră iar țăndări, și apoi nu-l mai văzu pe Wilson - ochind atent, trase din nou, cu masa enormă a bivolului aproape prăbușită peste el și carabina aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
reconstruise se apropia de termenul final pentru că el nu-și dăduse cu iod acum două săptămâni, când și-a zgâriat genunchiul Într-un ghimpe În timp ce Încercau să fotografieze o cireadă de antilope care stăteau atente, cu capetele Înălțate, adulmecând cu nările deschise larg și ciulindu-și urechile ca să prindă orice zgomot care le-ar fi alungat În tufișuri. Nici măcar fotografia nu i-a ieșit, pentru că ele au fugit. Și uite-o că se apropia. Și-a Întors capul spre ea: — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îndepărtat de peste ring. Și apoi taurul ieși În goană, alunecând pe cele patru picioare când ieși la lumină, apoi atacând În galop, mișcându-se lin Într-un galop rapid, tăcut, dacă nu luai În seamă șuieratul care-i ieșea din nările largi când ataca, fericit să fie liber după ce fusese ținut În țarcul Întunecos. Undeva În primul rând de scaune, ușor plictisit, aplecându-se În față ca să se sprijine de bordura de ciment din dreptul genunchilor, criticul suplinitor de lupte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n față. Uite-l cum vine. Păși-ntr-o parte, zvârlindu-și capa În spate, și pivotă, așa că taurul o urmă și se trezi fixat pe loc, dominat de capă, fără a fi obținut nimic. Manuel Îi flutură capa pe la nări cu o mână ca să arate că-l fixase pe taur și se Îndepărtă. Nimeni nu aplaudă. Manuel se Îndreptă spre barrera, În timp ce Zurito ieși și el călare din arenă. Cât fusese Manuel ocupat cu taurul, trompetele sunaseră anunțând Începerea celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
piciorul Într-o pernă. Și uite-l și pe taur. Neschimbat. Foarte bine, jigodia dracu’! Îi trecu muleta prin față. Nimic. Deci nu vrei! Foarte bine. Se apropie și mai mult și-i băgă sabia acoperită cu muleta Într-o nară. Taurul Îl atacă În momentul când sări În spate și, după ce se-mpiedică de-o pernă, simți cum i-a Înfipt cornul Într-o parte. Apucă cornul cu ambele mâini și merse cu spatele, ținându-se bine. Taurul Îl zvârli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care retina noastră le reține. Cum miroase un câmp de luptă pe vreme de vară, asta nu-ți mai poți aminti. Îți amintești că exista un astfel de miros, dar nimic nu te poate face să ți-l readuci În nări. Nu e ca și mirosul unui regiment, care-ți poate veni dintr-o dată, când mergi În tramvai, și atunci te uiți și-l vezi pe bărbatul de la care a venit. Dar celălalt miros dispare cu totul, ca atunci când ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și frate și prieten mai mare. Unde să-l găsească? Ce-ar fi să urce scara ce duce în pod? Zis și făcut! Din pernuțele moi ale labelor își scoate unghiile ascuțite și, iată, a și ajuns sus. Simte în nări un miros puternic. Nu știe precis ce este, dar parcă i s a făcut foame. Și, doar, abia a terminat de mâncat laptele din farfurioară. Însă cum îi mai lasă gura apă! Nu, nu după lapte. Nici el n-ar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
te cheamă să treci și pe la ei. Iar florile sunt, nu știu cum, parcă mai frumoase și mai îmbietoare în această dimineață. Du-te, însă, în grădina cea mare! De cum vei deschide poarta, parfumurile strugurilor albi, negri și roz îți vor mângâia nările și te vor îmbia să te apropii. Via foșnește blând, parcă ți ar spune: „Ia un ciorchine din comoara mea și parfumează-ți gurița! Sau, măcar, o boabă, una mică de tot, nu se cade să mă refuzi!”. Roșiile, cocoțate
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
descriu nemulțumirea Daliei. 4. Alcătuiți propoziții în care să folosiți cuvintele: de mult, demult. Povestea olarului Călin Gruia Cele din poveste s-au întâmplat demult. Într-o dimineață limpede de vară, olarul auzi în văzduh aripi înspăimântate și simți în nări miros de cetini arse. Văzu alergând pe cărarea de pe lângă ograda lui femei cu prunci în brațe, copii cuprinși de spaimă, bătrâni împovărați de ani. Abia puteau striga: "Dușmanii! Dușmanii!" Șiruri întregi de oameni se îndreptau spre codru. Si cum meșterul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de la nefericitul bivol Învârtindu-se În cercul lui sisific. Înc-o dată și Înc-o dată, mereu În cerc, se opintea și se Împiedica, la Întâmplare și fără oprire, cu trupul masiv chinuindu-se să mai ia o gură de aer, cu nările fremătându-i Înfricoșate În timp ce biciul i se abătea asupra crupei. —Mamă, ce viață nefericită, spuse Roxanne. Iar ceilalți o acompaniară exprimând sentimente similare. Esmé mai avea puțin și plângea. —Opriți-i cumva. Domnișoara Rong Încercă să le mai risipească disconfortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]