10,211 matches
-
referim evidențiază un poet în deplinătatea mijloacelor sale, capabil să ofere pînă la sfîrșitul vieții capodopere. Conrad e un roman în versuri, precum Evgheni Oneghin sau Childe Harold, modelul declarat al lui Bolintineanu, urmat pînă și în structura generală a narațiunii. Romancierul Bolintineanu, care-și dovedise abilitatea și în romane propriu-zise, încearcă un tur de forță inedit în literatura română. Poveste a exilului, scrisă în exil despre un exilat, Conrad închipuie o proiecție autobiografică evidentă (compuneri poetice ale eroului Conrad sunt
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
altei lumi: amîndouă sunt romane de iubire, avînd erosul drept unică preocupare. Autobiografie, nici măcar trucată, există din plin, deși ea apare intens idealizată. Manoil e un poet recunoscut; versurile lui (adică ale lui Bolintineanu, uneori reproduse ca atare) circulă în narațiune. Aparent, romancierul ar fi doar beneficiarul scrisorilor trimise de prietenul său, de Manoil, care i se adresează cu formula „Iubite B.” (adică „Bolintineanu”); realizăm însă imediat că personajul Manoil este chiar autorul. Cea de a doua transpunere ia forma lui
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
eroii se strîng la moșia Fănești a postelnicului George, iar atmosfera din Manoil se reeditează. Rarele călătorii ale personajelor pînă la București și înapoi nu schimbă mult din topografia esențială - conacul izolat, cadru ideal al iubirii. Ciudata configurare spațio-temporală a narațiunii descinde din romanele franceze ale secolului al XVIII-lea, al căror spirit este continuat și pe alte planuri. Astfel, Manoil, un fel de roman epistolar, compus din scrisori purtînd date precise, e de fapt un jurnal intim, ce ia forma
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
lunile mai-iunie, apoi iarna, din ajunul Crăciunului pînă la 9 februarie, în mijlocul Carnavalului; Elena începe în ziua de 1 mai 1859 la moșia Fănești și se termină cu moartea eroinei, exact un an mai tîrziu, tot la începutul lunii mai. Narațiuni pe temă exclusiv erotică și desfășurate într-un timp concentrat, romanele lui Bolintineanu se sustrag spiritului epocii lor. Dificultatea principală a unui asemenea tip de proză a reprezentat-o inventarea unui „limbaj al pasiunii”, inexistent pînă atunci la noi; eșecul
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
clișeele societății totalitare, dar și aparenta normalizare de după 1989 (Ewa Lipska, Jana Bodnárová, Milán Buzássy, Michal Habaj, Endre Kukorelly, Mircea Dinescu, Ruxandra Cesereanu, Bisera Alikadić, Ani Ilkov, Kiril Merdzhanski, Georgi Gospodinov, Plamen Doinov) la proza ironică care a deconstruit marile narațiuni ale epocii comuniste și perioadei de tranziție (Bohumil Hrabal, Vládimir Paral, Jáchym Topol, Peter Pišťanek, Ján Litvák, Peter Esterházy, Imre Kertész, Lajos Grendel, Norman Manea, Mircea Cărtărescu, Ádám Bodor, Saulius Tomas Kondrotas, Alek Popov, Ismail Kadare), și la literatura feminină
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
propuși de Svetlana Boym - „condiția simulării” domină multe aspecte ale vieții postcomuniste, „făcând aproape imposibil să-ți imaginezi o transformare istorică reală, un dezastru sau o catastrofă”11. Svetlana Boym corelează erupția de postmodernitate în fostul imperiu sovietic cu destrămarea „narațiunii sovietice tutelare, care a produs o formă distinctă de conformism dar și o formă distinctă de dizidență”12. Locul unor asemenea narațiuni tutelare a fost luat de un amestec de poziții ideologice în care „amorul postcomunist cu Vestul”13 coexistă
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
un dezastru sau o catastrofă”11. Svetlana Boym corelează erupția de postmodernitate în fostul imperiu sovietic cu destrămarea „narațiunii sovietice tutelare, care a produs o formă distinctă de conformism dar și o formă distinctă de dizidență”12. Locul unor asemenea narațiuni tutelare a fost luat de un amestec de poziții ideologice în care „amorul postcomunist cu Vestul”13 coexistă cu o formă de naționalism revenit la viață, o noțiune de capitalism de piață de secol XIX se suprapune cu neîncrederea în
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
confuzie ideologică ce marchează un moment est-european al postmodernității necesită o reevaluare critică, pe care o oferă postmodernismul teoretic. Teoria și literatura postmoderne pot pune în discuție fragmentarea sferei sociale în povești locale de interes restrâns, dar și necesitatea unei „narațiuni singulare, atotcuprinzătoare - cu caracter național, religios, istoric, politic sau estetic - [un] conflict cu îngeri și demoni, lebede albe și negre, călăi și victime”14. Din perspectiva teoriei postmoderniste, atât presiunea utopică marxist-leninistă cât și nostalgia naționalistă/ etnocentrică sunt pernicioase întrucât
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
în momentul în care acceptă idealurile ce descind din specificitatea unei culturi, dar și pe cele care se referă „simultan la două sau mai multe culturi”22. 1 Citat în Clowes, Edith W. Russian Experimental Fiction: Resisting Ideology after Utopia (Narațiunea rusă experimentală: Rezistând ideologiei după destrămarea utopiei). Princeton: Princeton UP, 1993, pag. 17. 2 Popescu, Marius. Oglinda spartă: Teatrul românesc după 1989. București: Unitext, 1997, pag. 11. 3 ibidem, pag. 78. 4 Lungu, Dan. „Postmodernism, România, postmodernitate”. Amphion 3 (2002
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
autorul își descoperă clătinări, lașități și culpe - aceste detalii țin de acuitatea nervului său etic, dar nu de gravitatea delictelor în sine. De aceea, în aplecarea de a-și mărunți slăbiciunile se simte mai curînd un pretext menit a declanșa narațiunea, decît o pornire irepresibilă de a-și ușura cugetul. Biografic vorbind, privilegiul autorului e că a știut să-și preschimbe suferința într-o sursă de încăpățînare, imaginea cu care rămîi în urma lecturii fiind cea a unui munte de tenacitate: „Culeg
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
La ce bun niște memorii voalate în care totul e spus indirect, ca într-o învăluire îngăduitoare, la capătul cărora ți se ia și dreptul de a spune ce ai dedus din observație proprie? E un ritual evaziv care dăunează narațiunii, cititorului trecîndu-i repede curiozitatea de afla tribulațiile unei vieți chinuite. În al doilea rînd, doar o convenție ne-ar putea sili să așezăm volumul în categoria memorialisticii, și asta fiindcă în paginile lui găsim un colaj de fragmente care provin
Scoriile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5147_a_6472]
-
sunt focalizate din perspectiva celui mai tînăr membru al familiei, Alexander, alias Sașa, bolnav de cancer, frustrat, căutîndu-și norocul în Vest. În parte însă, romanul are și puternice componente autobiografice ceea ce atestă supraviețuirea, fie și discretă, a eului în cîmpul narațiunii. Entuziasmați, unii critici au comparat romanul lui Eugen Ruge cu un Buddenbrock al RDG. Autorul a respins cu amabilă ironie comparația, afirmînd că pe de-o parte, Thomas Mann este un mare scriitor pe cînd el însuși nu ar fi
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
din Dealul Arsenalului, la Canal, la Galați și la Iași), suferă un accident (cade de la etajul III al unui bloc în construcție) și își pierde memoria. Dar nu de tot, ci numai două decenii din viață intră în negura uitării. Narațiunea desfășoară alternativ acest plan al trecutului (pe care Brunul îl cunoaște până la momentul plecării în Italia, la șaisprezece ani) și unul al prezentului (’59) în care, proaspăt ieșit din detenție, amnezicul încearcă să se integreze, cu ajutorul tovarășului Bojin, în societatea
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
pline de farmec. M-au fascinat întotdeauna mnemotehnicile gânditorilor moderni timpurii și-ale călătorilor capabili să înmagazineze și să-și amintească amănunte și descrieri: ele sunt minunat înfățișate în studiile despre renaștere ale lui Frances Yates - iar mai recent în narațiunea călătoriei unui italian în China medievală, de către Jonathan Spence, The Memory Palace of Matteo Ricci.” Deși inspirată, la nivel de titlu, de lucrări bazate pe o formidabilă exersare a memoriei, „lucrarea” lui Tony Judt e mult mai modestă în intenții
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
desigur, și cu intenția publicării în străinătate, intenție curmată brusc de implacabila somație a morții. Novella este o fantezie ludică, o farsă zglobie, jucăușă, în care imaginația luxuriantă, extravagantă, a autorului se asociază cu umorul, verva și vivacitatea lui. Protagoniștii narațiunii sunt două figuri emblematice ale literaturii secolului 20: poetul, prozatorul și eseistul argentinian Jorge Luis Borges și tulburătorul, misteriosul poet portughez Fernando Pessoa. Înfocat admirator al lui Borges, Leo Șerban încearcă o parodie benignă, hazoasă, a stilului maestrului, reflectând la
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
Șerban e structurată pe două paliere care interferează continuu. Evenimentul de bază constă într-o întâlnire între cei doi poeți, care are loc în creierele respective, unde sunt teleportați prin abilitățile supranaturale ale unuia dintre heteronimi. Al doilea plan al narațiunii conține o avalanșă de aventuri și încurcături misterioase (în care sunt implicați și poeții), iscate de un personaj fraudulos - domnul Franz. Acesta e urmărit de Interpol prin trei agenți grotești - pandantul caricatural al celor trei heteronimi. Povestirea ultraisto-suprarealistopostmodernistă se derulează
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
punere în oglindă a portretului interior al operei, ca pe o facere și desfacere permanentă a mecanismelor textului literar. Accentul este, astfel, deplasat de pe funcția referențială, mimetică a operei, pe aceea poietică, legată de actul de creație, de invenția epică. Narațiunea capătă astfel o turnură autoreflexivă evidentă, oglindind mai degrabă propriile sale structuri și mecanisme textuale și într-o mult mai redusă măsură avatarurile realului. În același timp, Mircea Horia Simionescu diversifică modul de abordare a substanței epice, conferind o certă
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
ne-ar fi greu să recunoaștem produsele neobișnuite ale spiritului”. Breviarul (Historia calamitatum), al treilea volum, apărut în 1980, e structurat în forma epică a unei cronici, alcătuită de un Anonim, textul istoriografic fiind însoțit de note explicative ale naratorului. Narațiunea are drept scenă de desfășurare un spital de nebuni, iar Anonimul nu face altceva decât să noteze vorbele pacienților. Scriitura iese, așadar, din tiparele obișnuitului, căpătând reflexe insolite, bizare, incongruente. Autorul recurge, și aici, la procedeele pe care le-a
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
iar Anonimul nu face altceva decât să noteze vorbele pacienților. Scriitura iese, așadar, din tiparele obișnuitului, căpătând reflexe insolite, bizare, incongruente. Autorul recurge, și aici, la procedeele pe care le-a consacrat în celelalte volume ale tetralogiei, de tipul digresiunilor, narațiunilor secundare, sau al notelor bibliografice de o naivitate trucată (Mozart, de pildă, ar fi reputat pentru „cântecele sale patriotice” etc). În partea a doua a volumului, Și totuși oamenii nu joacă degeaba dambilușca, scriitorul dezbate unele teme grave ale meditatiei
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
tot provocatori de suferință. Licia însăși e animată de niște forțe misterioase, greu controlabile, pentru că i se întâmplă să provoace moartea ori măcar să o favorizeze. Dacă ea este, într-adevăr, o criminală sau o dedublată, asta nu vom ști, pentru că narațiunea are grijă să camufleze aspectul transparenței logice. Aerul general este de mystery story, cu granițe fluide între determinismele plauzibilității și realizarea lor sintactică, astfel că unele lucruri trebuie deduse, în vreme ce altele rămân solid instalate în categoria enigmaticului. Oricum, Doina Ruști
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
această poziție uită faptul că Istrati a scris și direct în românește, iar scrierile de prim ordin și le-a tradus el însuși (rescris) în limba română. Și încă un argument important că Istrati este (și) scriitor român: mai toate narațiunile lui au conținut românesc iar francez niciuna. „Scriitor al specificului românesc” spusese Camil Petrescu despre Istrati; o formulare fericită. Mai este apoi de adus în discuție „cazul Istrati”, în plan mai larg decât numai literar, ceea ce Mircea Iorgulescu și face
Ultimul Mircea Iorgulescu (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5135_a_6460]
-
a istoriei monarhiilor europene nu poate fi decît binevenită. Acesta a fost imboldul cu care Doina Uricariu și-a scris Maxilarul inferior, titlul strîngînd sub el trei fire istorice pe care autoarea le urmărește prin alternanță, după cum îi dictează dozajul narațiunii și dispoziția de moment. Primul fir privește genealogia familiilor regale din Europa, al doilea istoria României în secolul XX, pentru ca al treilea să privească biografia autoarei. Din această oscilare pe trei muchii retrospective iese un tom gros, împărțit în două
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
a face cu o inițiere. Dacă la toate acestea adăugăm mult ezoterism mesopotamiam (a se reciti, cu nespuse delicii, capitolul Cele trei ghicitori ale lui Iștar), învățături budiste, și multe, foarte multe substanțe și produse cu efect halucinogen, rezultă o narațiune a cărei aparentă incoerență ascunde de fapt numeroase chei de lectură și maniere de interpretare. De la bun început cititorul va fi conștient că are în fața ochilor o farsă (în genul renghiului jucat de Umberto Eco în Pendulul lui Foucault), dar
Generația Pepsi by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5340_a_6665]
-
orașului cu douăzeci de ani în urmă. Singurul care rămâne în picioare este cel din fața casei naratoarei, nedezvoltat firesc și numit de un vecin armean, la un moment dat, „copacul emigrației“ (stradă adăpostea, de altfel, un melting pot etnic). În narațiunea titulara, un iepuraș speriat reprezintă „detectorul de emoții“ al personajului Radu, expert în fizica atomică, obligat să dea un test poligrafic pentru ocuparea unui post de paznic la un magazin. Norocul îi surâde, totuși, profesional, dar happy end-ul nu
The American Dream și alte zboruri by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5347_a_6672]
-
De la Roșu și Negru la Anna Karenina, acesta era procedeul narativ aproape exclusiv. Ruptura de maniera cu pricina este opera romancierilor secolului XX. În romanul Orb prin Gaza al lui Aldous Huxley din 1936, ruptura are un caracter vădit demonstrativ. Narațiunea face pași înainte și pași înapoi, creând o temporalitate imprevizibilă și chiar capricioasă, deși, desigur, nu aleatorie. Când romanul a apărut în românește, în vechea serie a „Romanelor secolului XX” de la Univers, pe la mijlocul deceniului 8, s-a bucurat de un
Amintirea uitată a lui Aldous Huxley by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5360_a_6685]