12,372 matches
-
principala grijă a autorului este răsturnarea perspectivei. Într-un cuvînt, Gabriel Liiceanu nu scrie decît în momentul în care simte că, în cazul temei asupra căreia s-a aplecat, a găsit o nouă fantă interpretativă. Restul ține de un dozaj narativ în care rolul precumpănitor îl joacă tensiunea discursului. Scrisul lui Gabriel Liiceanu se petrece la altitudinea firelor suspendate pe piloni de înaltă tensiune. În cazul cărților sale, există un tonus mental, mai precis o intensitate concentrată pe unitatea de suprafață
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
în care rolul precumpănitor îl joacă tensiunea discursului. Scrisul lui Gabriel Liiceanu se petrece la altitudinea firelor suspendate pe piloni de înaltă tensiune. În cazul cărților sale, există un tonus mental, mai precis o intensitate concentrată pe unitatea de suprafață narativă ce îl face ușor recognoscibil. Îi poți recunoaște textele după senzația pe care ți-o dă lectura lor: o tensiune ivită dintr-o încordare a minții care nu-și îngăduie momente de relaxare prematură. E ca atunci cînd un autor
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
autentice. Și parcă numai un scrupul secret îl împiedică să facă pasul definitiv spre tărîmul beletristicii propriu-zise. Oricum, dacă astăzi există la noi un filozof în ale cărui volume sentimentul se îmbină pînă într-atît de intim cu conceptul încît aliajul narativ rezultat lasă impresia unei frumuseți estetice indubitabile, acel autor este Gabriel Liiceanu. Dar în ce constă răsturnarea de perspectivă pe care autorul o săvîrșește în cartea Despre seducție? În introducerea a trei nuanțe care fac ca tema seducției să capete
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
graniță și o să-i scape de socialismul biruitor, sunt captivante. Radu Aldulescu dispune, într-adevăr, de materie epică, de episoade și experiențe de tot felul ce-și așteaptă parcă redactarea. Sesizantă e însă și arta lui de expunere și rulare narativă, cu ritm când lent, când accelerat, cu schimbări oportune de planuri și modificări subtile de registru. E motivul pentru care romanul de față se citește pe nerăsuflate, dar și într-o stare de concentrare reflexivă, nu numai participativă. Senzaționalismul unor
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
de toate, ei sunt "aruncați" într-un fel de teorie care a luat, din nefericire, locul gramaticii. În al doilea rând, apar injoncțiuni noi, precum creație, expresivitate: "scrieți, scrieți, exprimați-vă, dați-vă drumul, este la fel de important ca și dispozitivul narativ pe care îl învățați". Or, trebuie ca cele două să meargă împreună. Prin urmare, nu aș împinge severitatea într-atât de departe cum o face Todorov. LP: La ce trimite expresia critică impură? Dumneavoastră o folosiți în cartea La raison
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
mefiență, iar vigoarea estetică a textului devine și ea suspectă. Sub incidența aceleiași vigilențe intră, conform unui mecanism similar al percepției, și artistul plastic care îndrăznește să facă dovada accesului la vorbirea articulată. Retorica sa, încercarea de a-și exterioriza narativ ideile, curajul de a formula opinii și de a lansa ori dezbate concepte devin, prin însuși faptul că a fost perturbată comoditatea așteptării, surse de netăgăduit pentru grave suspiciuni. Dacă scriitorul este bănuit că prin prezența în imediat și prin
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
capodoperă, însă între Devon Berk, alias Billy Side (Justin Theroux), partenerul actriței din film și aceasta se creează premizele unei love affair amenințată de un soț gelos și potențial ucigaș. Ar fi simplu dacă Lynch ar conduce cele cîteva fire narative într-o direcție logică, însă logica este prima instanță subminată de regizor care te introduce într-un climat halucinant. De fapt, Lynch nu a avut intenția unui film complet, ci mai degrabă a unui experiment, scenariul fiind scris în timpul producției
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
Lynch preferă plonjeul în psihismul abisal al personajelor, speculînd pe tema anxietății și a spaimelor care bîntuie "imperiul minții"; adevărata scenă a filmelor sale se află în culisele întîmplărilor, în spatele frunții personajelor. După ce a schițat minimal cadrul, intriga, un fir narativ, deflagrații repetate distrug reperele și bulversează orice încercare de a reveni în planul realității. De la un moment dat încolo, filmul lestează, încărcătura sa psihotropă amorțește și te abandonezi fluxului de flashuri fastuoase, copleșitoare, fantasmale, ale personajelor. Rafinate dispozitive catroptice deformează
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
așteptatul fiu, o asemenea poveste n-ar fi fost nici începută, darămite dusă la capăt. Sociologia literaturii și teoria genurilor însăși ar avea ceva de învățat din acești hibrizi mentalitari aflați la intersecția permisivă dintre romanesc și epistolar. Lungi scrisori narative devin toate cărțile îndreptate către un public concret, restrâns, apropiat și - în limitele firești - cunoscut. Iată de ce nu sunt nicidecum de neluat în seamă pasajele centrate pe delicatele și greu sondabilele probleme ale receptării. Axinte și Ruruk (un fel de
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
pe partituri dialogate, compuse de un autor cu evidentă vocație dramatică. Ciocoii vechi și noi se poate transforma ușor în dramă, fără ca substanța operei să fie văduvită (fapt care s-a și realizat). Arta dialogului - o artă dificilă în operele narative, pîndită mereu de artificial - atinge dintr-odată, în primul nostru roman semnificativ, un nivel surprinzător. Intuiția lingvistică a lui Filimon structurează dialogul. Dincolo de naturalețea și de vivacitatea replicilor, nu remarcăm la el nici o stridență, nici o notă falsă, nici un neologism deplasat
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
cea din urmă se îndrepta spre pescăria veche din mahalaua Scaunelor", cap. X). Pornit pe această pantă încă de la începutul romanului, adică din secțiunea cea mai reușită, Filimon se lasă antrenat în reconstituirea de dragul reconstituirii, fără legătură directă cu trama narativă. Pasiunea arheologizantă a autorului se transformă în artă. Bucureștii vechi trăiesc o viață difuză, dar cu atît mai sensibilă, cu cît apare evocată spontan de un perfect cunoscător al locurilor. Astfel, Tuzluc o observă pe Kera Duduca, femeia care avea
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
cosmetic complet, bietul motan stă ca curca-n lemne... juri că meditează" (roportal.ro); "ai grijă să nu mori ca curca în gard" (sport.ro). Instabilitatea imaginii poate fi dovedită și invers, prin formulele care se depărtează de orice scenariu narativ și par să activeze doar simbolismul comic al curcii: "râzi ca curca-n lemne!" (cafeneaua.com), "nu abera așa ca curca-n lemne" (fanclub.ro). Internetul - prin dialogurile din forumuri și prin culegerile actuale de limbaj popular-argotic - aduce la lumină
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
la barieră" (ib.), "se uita la tine ca broasca la barieră" (nwradu.blogspot.com). Cîte un cititor încearcă să explice asemenea formulări evocînd o poveste care le-ar fi stat la origine; se știe însă că în cazul expresiilor explicațiile narative sînt aproape întotdeauna ulterioare și fanteziste. Adevărata explicație stă în tensiunea dintre un scenariu prototipic (obstacol fizic sau intelectual) și actualizarea sa, mereu inventivă, cu animale în posturi comice. Altminteri, asocierile de imagini migrează ușor între scenariul uimirii și cel
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
30-40 și nici cu experiențele moderniste, în general, ci, mai degrabă, cu gîndirea mitologizantă a lui Paciurea din perioada Himerelor. Gherasim încearcă acum să scruteze existența interogînd sursele, timpurile mitice cu alte cuvinte, și îi adaugă limbajului o ușoară componentă narativă, iar imaginii o importantă funcție moral-speculativă. însă această perioadă în care conceptualismul, expresionismul și un simbolism de o anumită factură coexistă, se succed și se intersectează, va fi depășită repede și se poate observa cu ușurință că nu gestul instinctiv
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
sintaxa muzicală se organizează la nivelul notelor și la nivelul "cuvintelor purtătoare de semnificații". Aceasta nu înseamnă că muzicile lui Remus Georgescu nu trimit la trăire ori că nu dețin capacități denotative. Dimpotrivă, sensul lor este deopotrivă imanent, intrinsec și narativ, extrinsec. Aceasta poate și pentru că imersiunea operei muzicale în contexte constrîngătoare, mai ales cel religios, eroic ori tragic, îi conferă o forță de expresie semantică mai puternică decît aceea pe care, adesea, sîntem gata să o recunoaștem în cazul muzicilor
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
în aproape toate lucrările sale, Remus Georgescu instaurează (și nu doar pornește de la) un programatism implicit (nemanifest) și chiar explicit (manifest). Oricum ar fi însă, programul propriu-zis muzical sau extramuzical nu funcționează așa cum afirma, de pildă, Leonard Bernstein despre planul narativ al unei muzici - cam ca muștarul peste crenvurști -, ci dă un înțeles suplimentar muzicii grație, vorba lui Adorno, unor gesturi solidificate capabile să comunice conotații, precum și o pluralitate de sensuri ce depășesc intenția și voința compozitorului, ignorînd chiar programarea auctorială
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
documentele receptării, că romanul mi se pare scris parcă în mod special pe gustul criticii și al naratologilor, pretinzând un cititor cultivat și experimentat, dintr-o categorie de elită ce se subțiază neliniștitor. Autoarea a simțit caracterul stufos al confesiunilor narative din roman și a operat modificări (declarate în notă la ediția cea mai recentă) în sensul eliminării unor lungimi, penalizate ca redundante. Deși am pe masă trei din cele patru ediții (îmi lipsește ediția a doua), nu pot sesiza imediat
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
1916, mai precis câteva zile din august, înainte și după intrarea României în război. În centrul Dimineții pierdute se află figura profesorului universitar Ștefan Mironescu, filolog ce vrea să instaleze un laborator fonetic și să alcătuiască un atlas lingvistic. Firele narative sunt destul de încâlcite și cititorului îi trebuie destulă perspicacitate și răbdare ca să le descâlcească. (Cel mai răbdător cititor profesionist al romanului a fost Valeriu Cristea, care a consacrat cărții cea mai extinsă cronică literară, culeasă ulterior în volumul Fereastra criticului
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
feroci alternativi locali, cu năucitoare proiecte internaționale, mimînd ceea ce veșnic au mimat generaționiștii de pretutindeni. Cum să-l fi anulat Maxy pe Pallady? Michel Houellebecq - "noua tendință literară" - scrie roman scîrbit, ar spune, scurt, francezii săi. Dar cîtă savantă strategie narativă, - "inginerie a textualității" -, în Particulele elementare, Extinderea domeniului luptei, Platforma! într-o descendență ce-l conține, glorios, chiar pe bătrînul Balzac. De nu, mai degrabă, pe Flaubert. Și ce... extindere globală cunoaște acum șocantul francez! Din care, dacă au auzit
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir), Născut în URSS (Vasile Ernu) ori măcar Cum era ? Cam așa (volumul colectiv coordonat de Călin-Andrei Mihăilescu), în categoria laxă, dar de neîndoielnic succes, a istoriilor personale cu rădăcini și cu nervuri narative bine înfipte în jumătatea de secol de comunism românesc. Că opțiunea ar fi - științific - incorectă, contează mai puțin. Atât de puțin chiar, încât putem vorbi, cu lejeritate, despre un precedent fructuos și fertil pe care Valeriu Cristea l-a oferit
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
în album doar ca pictor, ci și ca scriitor, ca infatigabil consumator de cultură și ca un spirit saturat de enorme energii și, simultan, sfîșiat de îndoieli și bîntuit de sentimentul zădărniciei. în notele de jurnal și în splendidul autoportret narativ în care artistul își urmărește propria devenire, cu încredințarea că participă la însăși lucrarea destinului, Cornelui Baba este, fără nici o îndoială, una dintre vocile cele mai grave, mai lucide și, în același timp, cutremurate de miracol din literatura noastră din
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
sufletești, un observator fin al nu mai puțin gingașelor procese de conștiință și, finalmente, un stilist remarcabil pentru care proprietatea cuvîntului și rigoarea ideii nu sînt nici o clipă despărțite de căldura vocii și de orizontul interior al afectului. Acest portret narativ este însoțit însă și, evident, extins, de portretul plastic al artistului așa cum reiese el din pictura sa. Indiferent cărui gen convențional i-ar aparține imaginea și în ce sistem de semne a fost ea realizată, artistul este tot timpul o
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
rămână deasupra mizeriei, într-un fel de "elită" a negustorilor. Când își face casă de zid, scăpând de adăpostul de scânduri și cartoane, cum avea toată lumea în groapa lui Ouatu, se simte victorios, adică emancipat economic. Romanul dobândește repede palpit narativ. Primele trei capitole au rolul prezentărilor din romanul tradițional. Nuntă îl prezintă pe Stere, ins fără biografie (nu se cunosc originile lui), așezat într-o căsnicie formală, fără dragoste. Al doilea capitol, Iepe de șișic, aduce în prim-plan lumea
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
început își mai amintesc "câmpul gol", de la origini. Ei pot depune mărturie cum "se mișcă lumea". Universul mahalalei e descris promițător de către prozator. Urmează alte decupaje, animație, conflicte. Oamenii Cuțaridei trăiesc, iubesc și mor - în episoade epice pregnante, memorabile. }esătura narativă e viu colorată, într-o construcție tip puzzle, cu secvențe narative disparate. Două direcții principale coagulează lumea Cuțaridei. Una ține de cârciumarul Stere. Prin el și ceilalți negustori ne facem o idee despre profitorii de pe urma sărăciei generale și evoluția lor
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
mărturie cum "se mișcă lumea". Universul mahalalei e descris promițător de către prozator. Urmează alte decupaje, animație, conflicte. Oamenii Cuțaridei trăiesc, iubesc și mor - în episoade epice pregnante, memorabile. }esătura narativă e viu colorată, într-o construcție tip puzzle, cu secvențe narative disparate. Două direcții principale coagulează lumea Cuțaridei. Una ține de cârciumarul Stere. Prin el și ceilalți negustori ne facem o idee despre profitorii de pe urma sărăciei generale și evoluția lor capitalistă. Cealaltă direcție epică îl are ca protagonist pe Bozoncea, stăpânul
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]