3,698 matches
-
Ea cedă prima, lăsîndu-se pe spare între pernele de pluș. Am îmbrățișat-o amețit, i-am ridicat tricoul până la subțiori și mi-am lipit obrajii de sânii goi, cu bănuți arămii. Ne-am mângâiat multă vreme, până când i-am descheiat nasturele metalic de la blugi și i-am tras fermoarul. Zgomotul acela ne-a trezit. Merseserăm cam departe: bunicii se aflau la câțiva metri, iar ușa era de sticlă mată. Gina își trase la loc fermoarul și brusc fața i se întunecă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate, mici cât un ghemotoc sau înalte până la tavan, cu pete de camuflaj, cu dungi sau monocrome, toate cu ochi de sticlă, cumva inocenți, o cascadă de nasturi de sticlă, Gina alergă să se așeze dedesubtul Dinotheriului. Tocmai la doi metri deasupra capetelor noastre începeau să se rotunjească coastele gălbui, oasele boante ale coloanei, să atârne țeasta mare cât amândouă corpurile noastre la un loc. Între picioarele monstrului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-ntrebe de-a ce ne jucăm, ce e cu tronul acela. A vrut să șteargă cercurile, zicea că vrea să deseneze o Ceaikă, noroc că știam cum să-l iau. Cum a terminat masa, a înșfăcat cartonul de fotbal cu nasturi și a plecat iar la prietenii lui. Săraca mătușă-mea nu prea avea timp să se ocupe de noi, croitoria îi mânca zilele. Iar tata avea să vină să mă vadă abia poimâine, când era zi de vizită la spital
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
au primit ai tăi de la musca din Africa?" îl întrebam de data asta fără curiozitate, privind pe geam spre câmpul însorit. Egor mă privi mirat și după o clipă îmi răspunse: "Ah, da, pune mâna aici." Se descheie la un nasture de la cămașă, ca să-l pot atinge cu degetele sus, în capul pieptului. Acolo avea un loc moale, ca un strat de grăsime. "E timusul, îmi spuse. Glanda copilăriei. De obicei dispare în adolescență, dar la mine va dura toată viața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Ar trebui, deci, să mă duc să-i iau, și apoi să găsesc o sanie sau vreo mașină, sau poate un camion de la teatru. Pe zăpada asta, îi omor sigur, și-i omor degeaba... Marina începu să-și descheie, absentă, nasturii de sus de la manta. Îi privi pe rând, oarecum la întîmplare, apoi întrebă: - Dar voi ce credeți? Doctorii, ei, nici măcar nu știu ce are. Dar voi? Voi credeți că va scăpa cu viață? Se strânseră și mai aproape unul în altul și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lângă Marina. - Doamnă, începu, luîndu-i mâna. Vreți să ne faceți un serviciu? Un foarte mare serviciu? O să vă explic îndată despre ce este vorba. Doar o clipă... O trase ușor după ea, îndreptîndu-se spre ușă. O ajută să-și încheie nasturii de sus ai mantalei și îi înfășură șalul deasupra capului. - Să nu răciți, spuse. Deși nu va dura mai mult de un minut. Ieșiți pe verandă, vă scuturați cizmele ca și cum le-ați scutura de zăpadă, apoi intrați. Și când Ieronim
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
este? Fakir? îmblînzitor de șerpi? - El spune că e Boddhisattva... Ieronim ridică exasperat amândouă brațele în sus: - Nu! Nu! Nu! Pur și simplu, nu poate începe așa! Deocamdată, uităm tot, și apoi încercăm altceva. Maria o ajutase să-și descheie nasturii de sus ai mantalei, silind-o apoi să se așeze în jilț. - Numele meu este Maria Daria Maria, dar mi se spune Maria da Maria. Eu nu fac parte din trupa lui Ieronim, eu sunt muzicantă. Violoncelistă. Dar mă fascinează
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e picior de masă? întrebă. Nu. Picioarele de masă le-am ars săptămâna trecută. Acesta e picior de cuier. Cel mai gros cuier din tot cartierul. Mândria Generălesei!... Marina tresări, parcă ar fi pătruns-o deodată frigul, și-și încheie nasturii mantalei, până sus. Apoi porni mai departe, de-a lungul pereților goi, cu zugrăveala căzută, cârpită pe alocuri cu cartoane și jurnale nepriceput lipite. - Dar ce-o să faceți într-o zi, două? Nu mai aveți nimic de ars. Nu puteți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că tace privind-o neliniștit, parcă nici n-ar fi ascultat-o, ci i-ar fi urmărit doar mișcările buzelor și lumina, când umedă, când mată, a dinților. Își împături batista, o puse în buzunar și începu să-și încheie nasturii de la pardesiu. - Îmi pare rău, spuse apucând cutia violoncelului. M-am hotărât să renunț la lecțiile particulare când mi-am dat seama că nu izbutesc. Nu izbutesc nici în doi ani, nici în patru sau cinci: pur și simplu, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apropie de fată, o sărută pe amândoi obrajii, apoi îi sărută mâinile. - Ai avut dreptate, Maria, începu emoționat. Degetele astea... Îi fu teamă că-l vor podidi lacrimile, și atunci se dădu câțiva pași înapoi și începu să-și descheie nasturii de la pardesiu, ca și cum s-ar fi hotărât, brusc, să și-l scoată. - Să nu răciți, Maestre, spuse Maria. Că aici, în salon, e mai frig ca afară... Antim rămase câteva clipe nehotărât, cu pardesiul numai pe jumătate descheiat. - Ai avut
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ață albă. I-l zărise în timp ce, cu mâinile neîndemânatice, încerca să-i desfacă fermoarul. O simțea în brațe, țeapănă și morocănoasă, fără volubilitatea ei obișnuită, dar graba și teama îl făceau să nu se oprească. Se împiedica mai departe în nasturi, trăgând cu ochiul din când în când la deșteptătorul care țăcănea alături, pe masă. Pierduseră aproape tot timpul aruncându-și fraze fără rost, și-acum, într-o oră cel mult, colegul care-i lăsase camera putea să se întoarcă. Ceva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămână cu Papa la București, de-aceea la ferestre nu apăruse obișnuita hârtie albastră care se îngălbenea de soare până la întoarcere. Dar cuferele erau pregătite la scară și Yvonne gata îmbrăcată : cu pălărioara pe cap, cu pardesiul încheiat la toți nasturii, son sac à main atârnându-i la încheietura fragilă. Gata îmbrăcată, rezemată stângaci de ușa albă și înaltă a dormitorului - întredeschisă. — Yvoonne ! se auzise de jos vocea lui Muti. Probabil era lângă casa scării. — Yvoonne ! coboară odată ! Ia, Mario, cutiile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a pus pe soacră-sa cu traiu rău și-a făcut-o să-și ia lumea-n cap. Că madam Ioaniu plecase așa cum era, într-un capot de diftină, d-ăla de i-l lucrasem eu, închis în față la nasturi. Și fără poșetă plecase, n-avea un act la ea, n-avea nimica... Atâta noroc a fost că atunci era cald, era vară. Să fi fost mai ? Să fi fost iunie ? Și mai mare noroc a avut madam Ioaniu c-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cea mai mare maestră de dans ? Cine flutură cearșaful gonflat ? Margot ! aclamă cu toatele. Ce importanță are că ai să fii consemnată șapte duminici ? Sau cine o să pârască ? Așa, încă o forfecare a picioarelor în aer, despicătura care se petrece fără nasturi, parte peste parte, Coralie i-a arătat ce model are setul ei nou de pantalonași ce i-a venit de la Paris, și Sophie, cât e de harpie, tot i-a promis că va face o comandă, știe ea cum și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am bilet, trebuie să plătesc amendă și În mintea mea se derulează deja un scenariu În care ea urmează să-mi ceară favoruri sexuale, În schimbul iertării. Deja o văd cum mi se mută pe genunchi și Începe să-mi desfacă nasturii tunicii, după ce și-a dezvelit sînii generoși, haina uniformei hidoase Îi cade pe spate, iar trupul care părea durduliu e de fapt doar un pic rotund, cu carne tare și albă. Dar ea rupe o hîrtie din chitanțier și mi-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fereastră, nu numai la gândacii care erau eliberați, cu duioșie, în grădină, sau la păianjenii care trebuiau respectați în ungherele lor, dar și la cuțite, furculițe, linguri, cești, farfurii și căni de apă, la pantofi, la sărmanii ciorapi desperecheați, la nasturii care, din lipsă de afecțiune, se pot pierde. Toate acestea aveau o viață și o personalitate a lor, se bucurau de prietenie și de drepturi. Deveniseră o extindere a propriei ei vieți, ca și pentru Adam, și în această proiectare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vrut să legene cățelul în brațe și să plângă. Cum îl cheamă? — Zet, răspunse Adam, atingându-i fusta lui Hattie. Fata își îmbrăcase de dimineață o rochie de vară, înflorată, dar se schimbase într-o fustă-salopetă, albastră, strâmtă, cu mulți nasturi, și o bluză în dungi albe și albastre. — Ăștia doi sunt alfa și omega, explică părintele Bernard, zâmbind. Soarele rece de aprilie strălucea pe un cer rece, albastru, iar țiglele verzi de pe acoperișul Papucului scânteiau de parcă-ar fi fost ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o baie, convinsă fiind că era prea târziu pentru o vizită a filozofului. Cuprinsă de panică, își trase din nou, în grabă, rochia peste cap, ciufulindu-și părul negru, drept, îngrijit, și o zbughi în jos pe scări, încheindu-și nasturii din mers. Hattie, care citea I Promessi Spasi în camera de zi, cu una dintre cozi atârnându-i despletită și papucii de casă zvârliți care-ncotro, sări în picioare, începu să-și strângă părul și vârî un picior gol într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în viața ta. I-am cerut să nu-și mai arate fața în Ennistone. I-ați cerut să...? Dar vreau să-l văd! Hattie începu brusc să gâfâie de emoție, să-și despletească, inconștient, coada împletită și să-și descheie nasturii de la gât, mutându-și, frenetic, privirea de la fața mare, boțită de furie și de amărăciune a lui John Robert, la cea înghețată, cu privirea împietrită, a lui Pearl. Pearl refuza să se uite la ea. Ești un copil. Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dedusă din „N’s Town” - „Orașul lui N”. Strada marilor ziare din Londra. Ceaiuri dansante (fr.). Cu atît mai mult (lat). Tineret de aur (fr.). Diamant (engl.). Sufletul damnat (fr.). Bătălia finală (fr.). Ce-i de făcut? (fr.). Lucrătură de nasturi ornamentali din lemn sau fildeș, închipuind diverse figurine. Excesivă, exagerată (fr.). Referire la celebrul-tablou al lui Manet. Henri Pirenne (1862-1935), istoric belgian, cunoscut îndeosebi prin lucrări de istorie economică și socială. Suprimarea adevărului (lat.). Sugerarea neadevărului (lat.). Dialog al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obiecte se pretau la aceeași operație, începând, spre exemplu, cu pintenii de la cizmele de călărie ale străbunicului meu, care se cereau și ei găsiți în depozitul de vechituri. Lustruiți, și-ar fi recăpătat strălucirea din vremurile lor de glorie. Apoi nasturii de alamă de la uniforma lui de cavalerist, care cu siguranță se mai țineau într-o singură ață, paftaua de la centiron și poate și alte obiecte. Dacă stau să mă gândesc bine, nu era vorba doar de străbunicul meu, ci și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și și-o trage pe mâneci. Băieții sunt în delir. Chițu înhață o furculiță și un cuțit din cutia compartimentată pentru tacâmuri și, plin de morgă, se duce drept la masa domnului Panciu, iar pe drum se încheie la un nasture, așa, ca să nu apară descheiat de tot. Aplecat servil din mijloc, așează furculița în stânga profesorului și cuțitul în dreapta sa. Profesorul își ridică spre el privirea contrariată. Nu-l recunoaște. Spune pe un ton mai degrabă obosit decât iritat: Ți-am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-l femeie să creadă că din pîntec de carne a ieșit, lasă-l să se obișnuiască cu mirosul de mamă, și carnea ta să-i sugă cum pe o măduvă dulce răceala morții și desfă-i femeie unul cîte unul nasturii cămășii de moarte și dă-i din vintrele tale mușcătură de șarpe, legîndu-i iarăși moartea de trup; cu limba ta caldă femeie smulge-i din gît fericirea și scuip-o afară ca pe un rînced nepămîntit aluat. Ridică-te, femeie
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
un drac, cu buze roșii ca sângele închegat și cu o pereche de ochi aprinși subt boneta de piele ce o împodobea, ascuțindu-i mai tare bărbia ascuțită. Pe mâini negre, cu degete fuiorate, avea inele cu pietre cât un nasture de tunică. După ce o privi bine în față, Lică lăsă mâna să lunece pe pulpa murgului. Calul, care tremura în zăbală, se domoli subt dezmierdare. Sărind ușor în lături, Lică fluieră subt bărbița domnului cel galben, puse un deget la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
inimă în chip absolut, dar printr-un resort logic .și succesiv de zguduiri nervoase. își zicea glumeț că e amorezat de Elena, idee ce-1 mulțumea naiv, idee de altfel închisă ermetic în gânduri timide, ca și corpul strâns cu nasturii stricți ai redingotei. Tocmai în ziua aceea, după ce muzica se terminase și cind ceaiul era pe sfârșite, Nory intră ca un vârtej. Era singura căreia îi era permis să calce protocolul și care aducea o notă de înviorare in atmosfera
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]