1,178 matches
-
și care constă, în termenii cei mai simpli, în faptul încadrării temporale (așezare în "ordinea" temporală) a oricărei ființări, timpul fiind, așadar, simpla ordine de succesiune a făpturilor lumii. Dacă omul este încadrat temporal, prin viața sa aflată în desfășurare neîncetată, atunci putem spune că avem de-a face cu intratemporalitatea. Un timp care primește acest sens poate fi reflexiv. La Heidegger, temporalitatea reprezintă constituția fundamentală a Dasein-ului, așa încât ea nu are sens de intratemporalitate; prin urmare, nu există o problemă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
predicatului, ca fiind, așadar, legate direct de judecată, semnifică mai degrabă în spațiul mai larg al judicativului; ele sunt actele constitutive ale dictaturii judicativului, însă nu doar în sensul condiționării operaționalității acesteia, cât mai degrabă în acela al regenerării sale neîncetate, prin fiecare act de gândire, rostire, făptuire. Ele sunt, de fapt, acte de re-timporizare, cu valabilitate pentru condiția strict formală a judicativului, dar, totodată, fundamente solide pentru actele de autorizare din orizontul dictaturii judicativului. Părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice" și ontologice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Prin analogii (raport de simbolism fonetic), melcii de apă "înfășați" se păuneau, sub formă de coajă calcinată, în patul celor care sufereau de insomnie (I. A. Candrea), după cum se credea odinioară că dacă cineva va mânca o privighetoare va priveghi neîncetat și va înnebuni din lipsă de somn. Aceste credințe s-au pierdut; grecii recomandau și ei contra somnului inimă de privighetoare. În fostul județ Fălticeni, copiii epileptici purtau la gât, timp de nouă zile, o hârtie scrisă cu amenințări contra
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
amânând mereu întoarcerea la Dumnezeu. În afară de Dumnezeu nimeni nu știe când va fi sfârșitul veacurilor și Judecata de Apoi. De aceea, creștinul adevărat trebuie să fie întotdeauna pregătit pentru întâmpinarea Mirelui Bisericii, care este Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Rugăciunea sa neîncetată îi luminează întreaga viață asemenea unei candele mereu aprinsă, iar faptele sale nu se împuținează niciodată, precum untdelemnul celor cinci fecioare înțelepte. El este bun și milostiv cu cei din jur și ajutător celor din nevoi, nu numai uneori, ci
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Lévi-Strauss, societăți „reci” și societăți „calde”. Societățile statice se caracterizează printr-o organizare socială care a reușitsărealizeze un echilibru interior și exterior, reproducându-se pe sine fără modificări.Societățile dinamice se caracterizează, dimpotrivă, prin modificări continue în timp, prin transformarea neîncetată a formelor lor de organizare. Lévi-Strauss caracteriza, plastic, cele două tipuri de societăți în felul următor: primele caută să anuleze în mod cvasiautomat efectul pe care factorii istorici l-ar putea avea asupraechilibrului și a continuității lor; celelalte, interiorizând devenirea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conștiinței sale; în care cei ce vor sta de-a dreapta vor primi negrăitele bunătăți făgăduite, iar cei ce vor primi locul de-a stânga, focul veșnic și întunericul cel mai din afară și viermele neadormit și scrâșnirea dinților și plânsul neîncetat și rușinea fără margini, de care va suferi mai mult cel osândit la chinul fără sfârșit decât de toate celelalte feluri de pedeapsă”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 4, în PSB, vol. 81, p. 43) „Să ne gândim
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
alterității Negativ vorbind, trebuie avută în vedere de la bun început, ca o contribuție a antropologiei la problematica comunicării interculturale, experiența alterității. Din acest punct de vedere, toți oamenii sunt producători de culturi ireductibile unele altora și supuse schimburilor interculturale și neîncetatelor transformări, iar antropologia încearcă să înțeleagă specificitatea producțiilor grupurilor sociale și a membrilor acestora, resituându-le în condițiile de emergență. Cel mai adesea străinul (Celălalt) este în mod frecvent privat de realitatea sa, perceput ca non-civilizat, non-uman, respectiv fantomatic. Celălalt este
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
cu toate conflictele și antagonismele unei asemenea polarizări mentale, sociale și planetare; 5) transformarea spațiului social modern într-un câmp de luptă, într-un spațiu al conflictelor între puteri, între grupuri umane și pentru interese divergente; 6) perpetuarea acestei lupte neîncetate ca motor de funcționare a politicii moderne, fără de care existența ei este pusă sub semnul întrebării; 7) efecte ale diseminării conflictelor între civili de către puterea politică, de către lipsa de control a puterii politice asupra discursurilor și acțiunilor umane; 8) instaurarea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
natura lor, istoriile de discurs vizează un mod de prezentare discontinuu, atât timp cât avem de a face cu analize, comentarii, relatări, descrieri, aprecieri, reacții critice la adresa unor idei și moduri de a gândi. Toată această investigație istorică taie după voie timpii neîncetați ai omenirii, seria infinită de secvențe imediate din cronologie. Așa cum a arătat Foucault în Ordinea discursului, comentariul presupune dislocare și discontinuitate în raport cu tot ceea ce ni se înfățișează drept continuitate: secvențe temporale; tablouri după tablouri; serii după serii; alcătuirea unitară a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Curier ieșean”, „Viața Basarabiei”. La beletristică va reveni mult mai târziu, cu volumul de versuri Ecran interior (1975) și cu romanul Nisipul (1989). Literatura sa este aceea a unui meditativ, introvertit, atras de interogarea condiției umane marcate de o agresiune neîncetată, care îi relativizează statutul și îi conferă dramatism perpetuu, însingurându-l pe individ. Un reflexiv se arată C. și în comentarea creațiilor literare. Critic de ținută aulică, nu s-a lăsat antrenat în nici una dintre mișcările teoretice ale vremii, deși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
mai ales in Isaia și își are originea în textul care proclama solemn sfințenia lui YHWH - relatarea celebrei teofanii din capitolul 6 al Cărții lui Isaia. Profetul îl vede pe YHWH pe tron, în templul ceresc, slăvit de serafimi cu neîncetata cantare: Q":Äš, q":Äš, q":Äš YHWH Te>"’ÄÖ... (Is 6,3a). Pentru a putea fi trimisul lui la oameni, lui Isaia i se purifica buzele cu un cărbune aprins (6,6-7). În textul citat, q":Äš este predicat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
scoate în evidență o asociere a spațiului cu rolul dominant al unui popor care îl folosește: pentru istoricul grec Tucidide, aceasta este "marea elenică", pentru romani, mare nostrum ("marea noastră": Mediterana romană). O viziune menită să justifice politica de cuceriri neîncetate, întrucât, "înainte de a fi artizana pax romana, [Roma] a inspirat războiul continuu"40 (fiind calificată pentru aceasta drept Prusia Antichității). În ceea ce privește numele propriu de Mediterana, numită asfel "întrucât scaldă pământurile care o înconjoară (mediam terram), separând Europa de Africa și
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
alte locuri ori călători prin Franța, studenți care mergeau de la Salamanca la Sorbona și de la Sorbona la Bolognia (într-o epoccă în care științele purtau frumosul nume de "arte peregrine"), și, desigur, toți pelerinii și misionarii aflați în trecere. Transhumanțele neîncetate ale oamenilor, cel mai adesea săraci, înfometați, înțepeniți de frig sau suferind de sete, răniți de lupi și de tâlhari, cereau infrastructuri solide, hanuri și spitale. Doar marile ordine religioase puteau face față unor asemenea exigențe. Numai acestea erau în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
și al morții care i se refuză mereu, până la exasperare. Din această experiență iau naștere poemele lui definitorii. De obicei laconice, chiar eliptice, populate doar de puține simboluri (pasărea, umbra, „marea noapte”, copilul), ele ating o tensiune aparte datorită unui neîncetat, ambiguu și straniu balans între real și imaginar (Stingere, Două vieți, Gară pustie, Douăsprezece, Umbre ale lucrurilor și sufletelor, Lasă, tot..., Coroana nebunului, Cel). Este ca și cum, văzut prin ochii melancolici ai „străinului”, realul însuși s-ar derealiza, imaginile culese, oricât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
excelență pentru că el pune în scenă ficțiunea ca și cum ar fi realitate. Jean-Pierre Vernant și Pierre Vidal-Naquet arată că datorită unui asemenea tratament al ficțiunii, această artă nu se putea naște decât "în cadrul cultului lui Dionysos, zeul iluziilor, confuziei și bruiajului neîncetat între realitate și aparențe, adevăr și ficțiune" (Mythe et tragédie, deux, La Découverte, 1995, col. Textes à l'appui). Platon, în Cartea III a Republicii, distinge trei genuri literare, povestirea pură, drama și forma mixtă, în funcție de modul lor de enunțare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
contrar a ceea ce face în alte părți, multe aparteuri în Mincinosul (Le Menteur), este constrâns la asta de subiect. Ambiguitatea permanentă, pe care ar răspândi-o niște confidențe, trebuie să domnească până la sfârșitul piesei, pentru a permite minciuni și quiproquouri neîncetate. Plasându-se din punctul de vedere al publicului, Corneille este convins că aparteul deranjează. El declară, în Examen la Mincinosul: "Le-am (aparteurile) făcut cât am putut de scurte și rareori mi le-am permis, fără să las doi actori
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
operă și câteva tragicomedii, mai bine de două sute de comedii, nu este un teoretician în sensul obișnuit al cuvântului. Om de platou, el își scrie foarte repede piesele pentru trupele de comedianți de care este legat prin contract. Practica sa neîncetată în scriitura dramatică, frecventarea asiduă a actorilor ca și a sălilor de spectacol i-au permis să construiască o gândire pur personală, atât asupra legăturii dintre textul dramatic și joc, cât și asupra scopului teatrului. El ne aduce la cunoștință
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în jurul lui; făcând versuri necioplite; sobru, simplu, frugal și înțepat în privința etichetei; soldat grosolan și om politic subtil..." Redând viață bufonului shakespearian, Hugo creează, cu Triboulet, un personaj complex, care îi amuză pe cei Mari, la curte, cu clovneriile lui neîncetate, și care moare de durere, care îl încurajează pe Francisc I în desfrâul său, crescându-și în secret fiica în puritate. El făurește, prin curtezana îndrăgostită reconvertită prin dragoste, Marion de Lorme sau Tisbé, corespondentul feminin al bufonului. Musset, cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
teritoriilor din care poezia a preluat dintotdeauna: zoologicul (melcul, oul, pasărea, peștele, scoica, șarpele), vegetalul (arborele, frunza, iarba, sămânța), mineralul (nisipul, piatra) și culturalul (labirintul, ușa). Îndeosebi labirintul, în diversele lui ipostaze (inclusiv cele textuale), marchează un spațiu al alegerilor neîncetate, care pregătesc sentimentul oboselii de a trăi într-o lume imprevizibilă. Versurile libere și absența punctuației (surse ale unei ambiguități de bună calitate) întăresc impresia de nonconformism stilistic, lăsată de imagistica vulcanică, vădind un netăgăduit rafinament estetic. Noaptea de hârtie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
intervalul 1931-1933, altele, situate într-un câmp diferit, dacă nu la polul contrar. Răspunzând celor care îi reproșau „duplicitatea” sau nesinceritatea (Al. Sahia, G. Călinescu), el declară că întotdeauna a fost mânat de „aceeași nestăvilită sete de aventură spirituală, de neîncetată creștere în duh”, că există o „unitate [a] spiritului modern al poeziei așa-zis futuriste cu tradiția milenară a creștinismului”, ambelor fiindu-le comune „paradoxul liniei simple, primitivismul unui suflet complicat, patriarhalismul și liniștea unui suflet în veșnic război cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
cazuri se completează, dar care în altele se pot contrazice. În acest fel, Biblia îl obligă pe cititorul său să nu „absolutizeze” nici o opinie pentru a căuta „adevărul” în întregul și dincolo de toate versiunile, într-o confruntare ce aduce o neîncetată corectare a părerilor parțiale. Biblia nu este, pentru a continua pe aceeași linie, un ziar intitulat „Glasul lui Dumnezeu”. Glasul lui Dumnezeu se face auzit prin toate vocile omenești care răsună în Biblie, într-un concert când armonios, când disonant
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să se extindă încă de pe vremea lui Ivan cel Groaznic, un fenomen remarcabil și unic în istorie. Deși au avut parte pe parcursul acestui lung proces de dări înapoi, și-au recuperat curînd pierderile cu vîrf și îndesat. Rușii numesc această neîncetată înaintare asigurarea securității. Dar acest lucru le provoacă vecinilor lor un sentiment de nesiguranță. Panslavismul nu a stîrnit niciodată simpatii în Polonia. El avea trecere numai în zonele slave care nu aveau graniță cu Rusia, față de cehi, sîrbi și bulgari
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
hotărîrii Congresului de la Berlin și a guvernului britanic), comenta într-o scrisoare adresată Lordului Salisbury: "Un român ar putea deveni evreu, dar este aproape imposibil ca un evreu să devină român"26. Toată lumea cunoaște soarta evreilor din diaspora; sătui de neîncetatele răscoale în minusculul colț al imperiului lor (Iudeea), romanii i-ai expulzat pe cea mai mare parte a evreilor. Aceștia au reacționat prin formarea unui spirit național de natură spirituală de cel mai dur tip: religia și națiunea lor s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
găsesc apoteoza istorică în scurta perioadă de domnie a lui Mihai Viteazul, pe care Bălcescu, pe urmele lui Florian Aaron, l-a instalat permanent în nucleul panteonului național. La Bălcescu, întreaga istoria a românilor este mărturia dramatică a unei lupte neîncetate pe care aceștia au purtat-o în ideea mântuirii politice a neamului, prin obținerea libertății și unității. Încă din debutul analizei sale istorice a Românilor sub Mihai Viteazul, Bălcescu își propune să arate permanența, intensitatea, sacrificiile și vitejia presupuse de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lucrurile ne este demonstrat și prin „dreptul de dominium eminens al domnului ca supremul protector al supușilor săi” în concepția inițială ce l-a generat, dar ajungând, în cele din urmă, o povară greu de purtat de către supuși, de unde și neîncetatele și nesfârșitele lupte pentru a accede la putere, frământări însoțite de un vast cortegiu de suferințe suportate de către locuitorii de rând. Cu alte cuvinte, în loc de mai bune și drepte tocmeli și alcătuiri în forma de organizare statală și socială, în loc de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]