1,342 matches
-
mă dezvinovăți și de a-i convinge de absurditatea acuzației a rămas fără rezultat. - Veți rămâne la dispoziția Centrului până la elucidarea completă a cazului, a conchis criogenic cel care condusese interogatoriul. Nu mai era nimic de pierdut, așa că am replicat neîncrezător: - Să Înțeleg că dacă nu se Întâmpla nenorocirea cu doctorul Wagner, În cel mai scurt timp, aș fi fost liber ca pasărea cerului? - Poate că da, poate că nu, a spus sibilinic inchizitorul-șef. Timpul este cel mai relativ dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În cercetare și așa mai departe. Nu uităm nimic, nu ne scapă nimic, știm totul despre toate și Încă ceva pe deasupra, ca să-l parafrazez pe signor Pico della Mirandola și modestia lui meridională. - Chiar așa, tot-tot? am mormăit nu atât neîncrezător, cât, mai cu seamă, impresionat. - De dragul demonstrației, necum din alt motiv, să fim bine Înțeleși, dorește cumva domnul profesor Adam Adam să-i Împrospătez memoria cu mici amănunte legate de poziția Domniei Sale la anumite Întrevederi cu președintele României pe problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mea nu este chiar infailibilă, așa că prefer să nu Încerc. - Păcat, era foarte simplu: Eva. Este prietena mea și, din când În când,mai bârfim și noi ca fetele, să nu ne pierdem antrenamentul. Am avut o ridicare de sprânceană, neîncrezător. Centrul și prietenia rimau În mintea mea ca Bin Laden cu castraveți. - Dacă ați fi puțin mai relaxat și n-ați aștepta tot timpul să vă cadă În cap o bombă atomică sau o cărămidă refractară, ați putea evita și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tentativa mea de glumă nu fusese În măsură s-o clintească prea mult dintr-ale ei. - Dacă ai Înțeles ce pretinzi c-ai Înțeles, partea cea mai dificilă e ca și rezolvată, restul e floare la ureche... Am privit-o neîncrezător: - Vrei cumva să sugerezi că ai vorbit serios? Că, adică, și tu, și Zoran vă ocupați de căutat comori prin catacombe? - Întocmai. Cu excepția faptului că el caută altceva. Și altceva. - Îmi place la nebunie chestia aia cu excepția. Apropo, știi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se ceară să ies la capăt în câteva luni". Nu încape îndoială că un asemenea discurs a provocat în foarte multe cercuri stupoare. Portughezii erau învățați să li se vorbească altfel. Unii din ei au rămas nedumeriți, alții au ridicat neîncrezători din umeri. Toți se așteptau, însă, să-1 mai audă vorbind, să-și vadă dictatorul apărând în fața maselor, însuflețindu-le prin cuvântări patriotice, electrizîndu-le prin formule fericite. Dar Salazar era un dictator care cerea, înainte de toate, să fie lăsat în pace
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zimții spre blocul șlefuit („Lângă foc“) Este uluitor cum trec fluturii aproape neobservați pentru o persoană neobișnuită. „Nici unul“, mi-a răspuns calm acel vajnic excursionist elvețian cu un Camus În rucsac, când l-am Întrebat, special ca să-l conving pe neîncrezătorul meu Însoțitor, dacă văzuse vreun fluture, În timp ce cobora pe poteca pe care, cu o clipă În urmă, eu și cu tine ne bucuraserăm văzând roiuri Întregi. Dar este În același timp adevărat că evocând imaginea unei anumite poteci pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pricep nimic. „Păi, tu n-ai făcut rusă la școală? Cum să nu pricepi?“ „Nu înțeleg, dom’le. Nu s-a prins rusa de mine. Așa, un text mai simplu, de ziar, mai descifrez. Dar poezie...“ M-a privit lung, neîncrezător, apoi a ridicat din umeri. „Oricum, Vîsoțki se-nțelege numai cu ghitara. E de cântat, nu de recitat. Dacă apare vreunul cu ghitara pe aici, am să-ți arăt cum e cu Vîsoțki.“ Nu a apărut vreun ghitarist nici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
De unde crezi?“. Matvei s-a concentrat. Părea că răsfoia ghidul turistic al Uniunii Sovietice. Aproape că și făcea gestul de a întoarce paginile, umezindu-și din când în când degetele cu un scuipat. „Murmansk“, a șoptit în cele din urmă, neîncrezător, totuși. „Sau poate Vladivostok...“ „Nu, Matvei. De la Chișinău. La școala aceea din Ordjonikidze era o profesoară basarabeancă, măritată cu un rus care făcuse armata la Chișinău și pe care, când s-a liberat, l-au trimis telefonist în Osetia.“ Matvei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu nelipsita mușama, pe care agită cutiile cu biluțele de-o „albă-neagră“. Abia după ce-și răcorește mioriticul cu o bere sau o rachie, șantieristul mai cască gura, la întoarcere, la minunile făcute cu biluța de cei trei frați Pișcot. Neîncrezător, nu riscă să afle unde se pitește mingiuca, deși știe precis, a văzut doar cu ochii lui cum ăl borțos a dat-o în stânga, nu pariază, e prea ușor să câștige din prostia țiganului, uite-l cum îi dă miarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o imensă suferință. S-a clădit pe temnițe, iar urletele celor chinuiți erau înghițite de cântecele de slavă pe care noi înșine le urlam. Slăveam ce? Aparenta liniște în care creșteam, ne făceam planuri de viitor, ne rostuiam viețile. Neștiutori, neîncrezători, înverșunați împotriva unor dușmani pe care nu-i văzusem vreodată. Mulți ani, pentru mine, figura cruntă a exploatatorului a fost întruchipată de „Conu Gr.“, fost senator, proprietar în satul unde locuiam, unul dintre fruntașii de odinioară ai așezării. Ieșea (îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ajuns aici, am să vă spun totul, ca o spovedanie, vouă, am să vă spun tot, totul. Că nu mai pot. Am ajuns la capătul puterilor!“ Și a început să-și descarce sufletul. Îl ascultam și scârbit, și speriat, și neîncrezător. Fusese agent de siguranță. Îi turnase întruna pe cei de la cenzură, apoi, prin ’47-’48, de teamă să nu fie arestat, s-a oferit să colaboreze în continuare cu noile autorități, pe urmă cu Securitatea. „Am turnat întruna“, plângea Trombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că sînt un mort viu, un zombi haitian pe care i-l trimisese o zeiță vodoo. După cum puteți vedea, și-a petrecut pare-se noaptea făcînd sacrificii și vrăji... Cred că e beat... sau nebun. Bătrînul dădu energic din cap, neîncrezător, Îi dădu tîrcoale prizonierului, exact cum făcuse acesta cu un ceas cu negrul, apoi tăgădui, spunînd foarte rar, convins: - Nu. Nu cred să fie nebun... Am mai auzit vorbindu-se de el... Iguana Oberlus, harponierul roșcovan... Ai fost pe același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de ouă și sute de puișori, smulși de vii din cuiburile lor. Efectul cutremurului marin a fost, fără Îndoială, infinit mai devastator decît seismul care-l provocase, iar cînd, după retragerea apei, Oberlus se ridicase foarte Încet pentru a contempla neîncrezător amploarea stricăciunilor, Înțelese că acel loc nu fusese o adevărată insulă pustie pînă În noaptea aceea. O lumină roșie, ireală, Îndepărtată și străină scălda totul, Înfricoșător incendiu ce se Întindea, pare-se, la linia orizontului, spre nord-est, și din al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu femeile și a unui aplomb recunoscut care-i permisese odată să cîștige o adevărată avere la jocul de cărți, cavalerul de Arriaga fu nevoit să se așeze, buimac, și să scuture din cap de două ori Înainte de a Îngăima, neîncrezător: - Ce-ai spus? - Că mă duc la Sevilla cu contele de Rioseco. - Nu poți vorbi serios! - Ba vorbesc cît se poate de serios... Am pregătit bagajul și o să treacă să mă ia În zori... - Dar de ce? - Pentru că așa am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
trei secunde... Ea Încercă să citească adînc În ochii lui. — N-ai să tragi, Îl asigură. — Ești sigură? — Da. Detunătura bubui În peșteră, iar ecoul ei păru să se repete de un milion de ori, din perete În perete. Uimită, neîncrezătoare Încă, Carmen de Ibarra rămase cîteva clipe foarte liniștită, Încercînd să priceapă ce Însemna să fii moartă după ce ai primit un glonț În piept, tras de la o aruncătură de băț. Dar zgomotul se risipi, scăpînd prin strîmta ieșire a peșterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
atîrnat de o creangă, clopotul care aparținuse naufragiatei fregate franceze. Căpitanul Lazemby, care coborîse pe pămînt și aștepta așezat pe un scaun pliant la umbra unui cactus, se uită cu stupefacție la prim-ofițer. — Cum adică nu-i? Întrebă el neîncrezător. Ce vrei să spui prin asta, „nu-i”? Eu l-am văzut... Dumneata l-ai văzut... Tot echipajul l-a văzut și a văzut și cum omora un biet bărbat dezarmat, Împușcîndu-l În spate! Oare ne-am pierdut cu toții mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde al halatului care le ținea prizoniere, împungând prin deschizături și umflându-se pe la cusături, ca niște bule de poliester rozaliu. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Goya... Mi se pare de domeniul fanteziei. Matei netezea marginile pânzei râzând nervos: ― Ei, bravo! Nu vezi facturile? Și pe urmă sânt de meserie. Atât pot să disting și eu. Un fals de un autentic. E clar! Grigore Popa clătină neîncrezător capul. ― Dumneata ești sculptor, remarcă Valerica Scurtu lividă, pe un ton care nu voia să conteste, ci cerșea asigurări. Panaitescu nu-și revenea. Măsura pânzele cu ochi lucioși, îngînînd stupefiat: ― Extraordinar! De 20 de ani... Cine știe cine... ― Sânt ale neamțului care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
către colegii de prezidiu, dar, de fapt, nu-i vedea, era ca și cum ar fi avut în fața lui un peisaj alcătuit în întregime din săli goale, din caiete de recensământ imaculate, cu președinți și secretari în așteptare, delegați de partide privind neîncrezători unii spre alții, făcând socoteli în legătură cu cine ar putea câștiga și cine ar putea pierde din această situație, iar în depărtare, un membru de comisie ud și serviabil întorcându-se de la intrare și anunțând că nu vine nimeni. Ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cei sănătoși și cei bolnavi, unii pe propriile picioare, alții în scaune cu rotile, pe tărgi, în ambulanțe, se îndreptau spre respectivele secții electorale ca niște râuri care nu cunosc alt drum decât cel spre mare. Celor sceptici sau doar neîncrezători, acelora care sunt dispuși să creadă doar în minunile din care speră să tragă vreun profit, trebuie să li se pară că mai sus menționata nevoie de echilibru e simulată cu neobrăzare în împrejurarea de față, că acea incertitudine artificială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
părea că există motive ca să ne temem că lucrurile s-ar petrece acum într-un mod diferit, Pe deasupra sunt convins că va fi o ușurare pentru ei să se vadă scăpați de noi, Toate astea sunt foarte bune, interveni un neîncrezător, tipii sunt uimitori, minunați în ceea ce privește bunul-simț și civismul, dar e ceva aici de care uităm în mod lamentabil, Ce anume, Bomba. Așa cum am spus în pagina anterioară, acest comitet, de salvare publică, cum i-a trecut cuiva prin minte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
știrilor despre Mitropolitul Ghenadie. Doamna, desigur, fusese de partea Mitropolitului, când cu destituirea, dar ea avea o inimă și în cap, nu numai în piept. I se mai întâmpla să gândească strâmb din cauza acestei inimi. În ce-l privește, era neîncrezător din fire și nu se lăsa amăgit de detalii. Articolele fuseseră scrise de doi redactori, dintre cei care nu mai erau la ziar, nu știa de unde să-i ia acum, la repezeală, pesemne erau plecați pe durata sărbătorilor, iar timpul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
făcut. Lică a sărit primul. Înota așa elegant voinicește, încât ceilalți erau îndreptățiți să creadă că acesta, la naștere, a căzut direct din pântecele mamei într-un ciubăr plin sau chiar într-un lac. Cum e apa? îl întrebă Costică neîncrezător. Excelentă. Numai bună pentru scăldat. Hai și tu! În treacăt fie spus, îi cam dârdâiau dinții în gură, însă să refuzi a gusta din plăcerile unei asemenea invitații nu era altceva, decât o dovadă certă de lașitate. Bidaru nu se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
zdravăn! îi avertiză Bidaru pe cei din compartiment. În primul moment, călătorii au crezut că e o glumă și nu au reacționat în nici un fel. Doar, tatăl profesoarei, auzind avertismentul, cu experiența acumulată de-a lungul vieții, înalt, voluminos însă neîncrezător, ca să se convingă, după ce i-a șoptit ceva nedeslușit soției, s-a ridicat calm, a ieșit fără grabă din compartiment, s-a dus chiar lângă Bidaru, a scos capul pe fereastră, s-a uitat cu mare atenție în aceeași direcție
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
murise cu mai mulți ani în urmă. Totul era nefiresc, absurd și confuz. Confuzia se accentuă când se convinse că vocea, ce venea din gol, îi ghicise cele mai intime gânduri și îi cunoștea și numele. Nu, bădie Costache, ești neîncrezător ca de obicei! Eu sunt, într-adevăr, vocea este a mea. Ți-ai amintit aproape bine: "cu mai mulți ani în urmă" însă nu sunt mort cum crezi tu! Ca și mulți alții, pe care îi vei cunoaște cu altă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]