2,506 matches
-
cum ați Învățat cu toții la chimie, un nucleu al Universului. Aveți Încă o vârstă necoaptă, dar sunt sigur că vi s-au umflat piepturile de mândrie și vi s-a făcut pielea de găină pe mâini aflând că voi, niște neînsemnați, locuiți din vrerea divină (adică a lui Dumnezeu) sau din voia Întâmplării taman În buricul buricelor lumii. Lecțiile care vor urma sunt rezultatul inițiativei mature a onoratului Consiliu Local, dar mai ales a domnului Primar, om cu aleasă educație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și un fel de zgârci În loc de șiră...”. Vinul li se urcase la cap și toți trei se simțeau ușori și veseli, cum stăteau pe spate, cu mâinile sub cefe. Băură iară. Gropanul nu mai părea Înfricoșător. Era prietenos, mic, aproape neînsemnat. „Ia zi, băi, Lică, le-ai văzut pe profesoare dezbrăcate?” „Ce mai Întrebi? Te cred și eu că le-am văzut. În afară de alea bătrâne, toate s-au dezbrăcat ca să stea la soare pe cearceafuri și să se bălăcească În Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mi se Întâmplă lingoarea. Stătusem la cârciumă aproape nemișcat În scaunul meu de pe terasă. Îmi plimbam privirile și aveam impresia că descopeream lucruri pe care nu le văzusem niciodată. Ele fuseseră, totuși, acolo de când mă știam. Acuma se zăreau mici, neînsemnate și prăfuite. Peste drum de Bufet, biserica nu părea deloc așa Înfricoșător de Înaltă cum era În urmă cu un deceniu și jumătate. Atunci turlele acoperite cu tablă mi se vădeau enorme, mă temeam chiar că, Într-o zi, piloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
migratori destul de cumsecade, care au trecut și pe aici acum o mie de ani. Multora le-au plăcut locurile și femeile noastre și au rămas. S-au lăsat digerați de băștinași, iar din limba lor s-au păstrat câteva firimituri neînsemnate, printre care și numele tău, netotule. Și al familiei voastre. Să-i spui lui tac-tu să mă caute neapărat, că altfel e de rău. Eu nu am muncit degeaba să-i pictez peretele dinspre drum al casei. Deși Învățătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dacă intra În joc, s-ar fi putut găsi vreun tâmpit care să se ia de el sau de familia lui. Ceilalți se Înjurau cu voioșie și stăteau cuminți să-și primească șuturile. Taxa suplimentară pentru ocări Începu să pară neînsemnată, căci băiatul plin de bani al speculantului cu butelii de aragaz arunca cele mai scârboase Înjurături fără să pățească nimic. Era singurul care umbla cu bani mari, de hârtie. Tată-său, șofer pe un camion care ducea de colo-colo muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grâul ăla ar fi fost pentru Închinat la zei, nu pentru guri flămânde de sărmani muritori. Însă, treacă-meargă, hai, ce să mai zicem, prețul cerut este de râs și să aibă grijă mușteriul să nu spună nimănui cu ce lucruri neînsemnate cumpărase zeiescul grâu, căci de râs s-ar face păgubosul vânzător. Marfa cea mai de preț, femeia, era și ea pregătită cum se cuvine. Dintr-o coropișniță păroasă, murdară și cu clăbuci În colțurile buzelor, mintoșii scoteau fiice de zeițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de vârsta lui, ghemuită după un teanc de piei de vită. Nu s-a putut clinti din loc, de parcă uitase să meargă. Tot ce știa el despre lumea sa și despre zeitățile luminii, pământului și apei se topise și părea neînsemnat. Cu fata se petrecea așijderea. Urmașul, generos și din pricina vinului băut pe ascuns, s-a arătat gata să-i cumpere bunului său Fiu femeia la care râvnea. „Nu e de vânzare”, a făcut stăpânul ei, „abia am cumpărat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape liniștit și resemnat În groapă. Începuseră să-mi treacă prin minte buluc de imagini luminoase și blânde, Îmi era cald și aproape bine. Mi-am amintit, Într-un timp, de tot aiurea, căci nu mă gândisem niciodată la acele neînsemnate momente, cum mătușa mea ne păcălea pe mine și pe văru-meu - copii de grădiniță - să acceptăm somnul de după-amiază: „Cât dormiți se coace prăjitura. Dacă dormiți prea puțin, o să fie crudă și-o s-o dau la porci”. Și chiar ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-său ce dorește. De fiecare dată femeia apărea Într-adevăr pe poteca dinspre grădină, Însă, În loc să solicite mieros lămuriri pentru chemarea ei acolo, Înainte ca țiganul cu statură și mușchi de uriaș să apuce să-i ceară, tacticos, cine știe ce lucru neînsemnat, ea se apuca să-l spurce și să-l trimită la dracu’, unde, de fapt Îi era și locul, printre focurile În veci nestinse ale cazanelor cu smoală. Fierarul o lăsa să se răcorească puțin și abia apoi, tot liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l spurce și să-l trimită la dracu’, unde, de fapt Îi era și locul, printre focurile În veci nestinse ale cazanelor cu smoală. Fierarul o lăsa să se răcorească puțin și abia apoi, tot liniștit și tacticos, pronunța numele neînsemnatului obiect pe care Îl voia de la soția sa, iar aceea, bombănind, chiar se pornea să-l aducă. Ion Găman și Nae Cuțitaru aproape se Înecau de râs când prietenul lor Îi lămurea, cu glas de profesor sau de popă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fericire cu dezmierdările ei pornite dintr-o iubire dureroasă și nemărturisită. Deși ofițerul pricepuse că acea iubire nu de el era legată, ascultase de rugămințile fetei și Întocmise dosarul În așa fel Încât soldatul Cătănuță să primească o pedeapsă oarecum neînsemnată. Tatăl lui Vieru notase ceva anume În dosarul cu scoarțe de carton În care ținea șirul evenimentelor Însemnate din viața copiilor săi. Pe urmă smulsese foaia, o mototolise și se pregătise s-o arunce În foc. Se răzgândise, o netezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
erau cu toții grași, primarul, șeful de post și dirigintele poștei. Pătrunși de măreția și gravitatea momentului, Îi Înmânară, ca pe un odor de preț, un plic ce purta Însemnele marii curți internaționale. Dordonea Îl deschise ca pe o de tot neînsemnată factură pentru electricitate. Oaspeții de seamă țineau gurile căscate. Profesorul le traduse că Înalta curte Îi acceptase cazul și-l invita În străinătate să-și susțină cauza. Liniștit, Dordonea rupse documentul În bucăți mici, Îl azvârli peste gardul de sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doresc să se țină. La ce bun să aflu că am existat, Că am fost un om bun, dar neluptător? Toate acestea eu le știu de la mine. Va fi prea târziu să mi se cânte de bine. Prefer să rămân neînsemnatul, Semănătorul de bine și culegătorul de rău. Va fi prea târziu să se afle cine am fost. Pe cruce doresc să se scrie cu litere mici Numai numele meu și, poate, anii de bază; Simplu, cum din când în când
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Sado sau Sakuma Nobumori și fiul lui. Ani de zile l-au ajutat pe Nobunaga să ajungă mare cum e azi. Iar apoi, aproape imediat după ce fuseseră răsplătiți cu ranguri și castele, au fost arestați pentru te miri ce greșeală neînsemnată și condamnați la moarte sau alungați în surghiun. În final, acest senior veninos întotdeauna izgonește pe cineva. — Tăcere! Nu-ți permit să vorbești cu atâta lipsă de respect despre Seniorul Nobunaga! Ieși afară! Imediat! În momentul când Mitsuharu, înfuriindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
primit o provincie. Clanul nu duce lipsă de nimic. Gândește-te la favorurile cu care ne-a gratificat. În acest moment, Mitsuhide își pierdu controlul, iar cuvintele sale izbucniră ca apele unui râu care se revarsă: — Ce favor înseamnă provincie neînsemnată ca asta? Probabil c-aș fi primit-o chiar și dacă nu făceam nimic deosebit. După ce va primi tot ceea ce vrea de la mine, nu voi fi nimic mai mult decât un câine credincios căruia să i se dea de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
împreună până acum și sunt clar hotărât să împart cu tine orice soartă ne așteaptă. — Nu-ți face griji, Mitsuharu. Va fi totul sau nimic, dar simt că victoria noastră e sigură. Dacă reușim, nu vei mai avea un castel neînsemnat, ca Sakamoto. Îți dau cuvântul meu. În cel mai rău caz, vei avea titlul alături de al meu și vei fi stăpânul unui mare număr de provincii! — Cum?! Dar nu de asta e vorba, îl împinse Mitsuharu înapoi, smulgându-i mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
propriei sale vieți. „Nimeni nu m-a cunoscut atât de bine ca el,“ își spuse. „Probabil că, în ultimele sale momente, în flăcările Templului Honno, m-a chemat în inima lui și mi-a încredințat ceva. Cât sunt eu de neînsemnat, nu-i voi întoarce spatele stăpânului meu și încrederii lui în mine.“ Astfel, Hideyoshi își luă un angajament față de sine însuși. Nu era o lamentație vană. Credința lui era simplă: chiar înainte de a pieri, Nobunaga îi lăsase, cu limbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că, dacă ar fi fost prezent, toți ar fi trebuit să-l privească respectuos ca pe comandantul suprem al luptei împotriva clanului Akechi. Ar fi fost un lucru de la sine înțeles. Katsuie nu-l considerase niciodată pe Hideyoshi atât de neînsemnat pe cât părea. Dimpotrivă, îl cunoștea foarte bine pe Hideyoshi și niciodată nu-i luase în râs capacitățile. Totuși, pentru Katsuie rămăsese un mister modul cum Hideyoshi putuse pleca atât de repede din provinciile apusene. În ziua următoare, tabăra lui Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după altul? — Auzi, auzi, replică Hideyoshi, râzând. — De ce râzi? Găsești că e comic, Hideyoshi? Nu mă îndoiesc că ți-ai făcut planul viclean de a-l ține în brațe pe Seniorul Samboshi ca pe un decor pentru propria-ți făptură neînsemnată, ca să primești plecăciunile familiei Oda și ale generalilor săi. Da, asta e. Și, dacă aș fi fost prezent, aș fi avut plăcerea să-ți zbor capul de pe umeri. Seniorul Katsuie și distinșii oaspeți aici de față sunt atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în cazul unui savant, dacă ne gândim la experiența de milenii a omenirii: nimeni, nicodată și despre nimic nu știe totul. Decât numai Dumnezeu. Prin urmare, să convenim, prin consens, că nu putem ști totul nici chiar despre cel mai neînsemnat lucru. Și mai greu este să știi totul despre un om. Cu atât mai anevoie este să știi totul despre o colectivitate, adunată, de-a lungul veacurilor, într-o alcătuire urbană. Cum este Iașul, de pildă, pentru că, de fapt și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ori al pixului, de ce nu, și al calculatorului. Repetat a cincea oară, titlul - “Ce nu știm despre Iași” - întărește ideea pe care am lansat-o la începutul acestor însemnări, potrivit căreia nu putem ști totul despre cel mai simplu și neînsemnat lucru, necum despre un oraș de dimensiunile istorice, culturale și urbanistice ale Iașului. Mai curând putem afirma că știm foarte puține și că ambiționăm să aflăm cât mai multe. Acesta este și îndemnul, nerostit la modul direct, ce se poate
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
apoi să cadă cuminți pe lângă trup. Cu încetineală de melc, am cuprins-o de mijloc și am apropiat-o de mine. Ardea ca un cuptor și fremăta ca un lăstăriș dezmierdat de zefirul primăverii. Nu a făcut nici cel mai neînsemnat gest de împotrivire. Îi simțeam respirația fierbinte și vedeam cum buzele se întredeschideau rămânând în așteptare... Mâinile se ridicau încet ca două aripi care în cele din urmă s-au strâns în jurul grumazului meu, iar buzele de jar s-au
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
bucură neamul elenic căruia i-ai oferit de curând această carte, tipărindu-o cu cheltuiala ta. Ție îți aduce coroana de pietre prețioase și răpită de bucurie și înaltă puterea ta prin prea onoratele laude. A prea strălucirii Voastre prea neînsemnat servitor supus Ioan”<footnote Ibidem, p. 25 footnote>. Patriarhul Dosithei spunea cu privire la această carte: ,,Simion Tesaloniceanul, cel ce-a rezumat Scriptura și pe Părinți spre învățătura ușoară, celor neînvățați, spre bună înțelegere celor ce se străduiesc și spre păstrarea în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
El ți-a dat în mîini, oriunde locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele cîmpului și păsările cerului, și te-a făcut stăpîn peste toate acestea: tu ești capul de aur! 39. După tine, se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decît a ta; apoi o a treia împărăție, care va fi de aramă, și care va stăpîni peste tot pămîntul. 40. Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul sfărîmă și rupe totul, și ea va sfărîma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
animal care te vede, îți aude glasul și îți simte mângâierea? Unui îmblânzitor de animale îi trebuie multe calități: privire ageră, dar caldă, voce mângâietoare, stăpânire de sine și... răbdare peste măsură. Apoi trebuie să cunoască animalul în cele mai neînsemnate amănunte... Altfel... Dacă am să-ți mai spun că omul este cel mai greu de îmblânzit, ai să râzi, dar nu ai dreptate s-o faci... Omul este înzestrat cu gândire și voință, având posibilitatea să aleagă ce îi place
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]