5,118 matches
-
mai sus, tot aici veți putea vedea structura standardului internațional de definire a politicii de securitate, ISO 17799, bazat pe standardul britanic BS7799. El este organizat pe zece secțiuni, fiecare acoperind domenii sau teme diferite, după cum urmează: 1. planificarea funcționării neîntrerupte a unității, cu obiectivul contracarării întreruperilor de activitate ale unității și ale proceselor principale ca efect al unor accidente majore sau dezastre; 2. controlul accesului în sistem, cu obiectivele: 2.1. controlul accesului la informații, 2.2. prevenirea accesului neautorizat
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
valorilor patrimoniale informaționale; • detectare: abilitatea de a detecta intrușii din sistem și de a lansa arsenalul de contramăsuri corespunzătoare; • investigare: capacitatea de a folosi tehnici adecvate pentru obținerea informațiilor despre posibilii intruși din sistem; • continuitate: posibilitatea de a garanta funcționarea neîntreruptă prin existența unui plan de acțiune în cazul dezastrelor, dezvoltat și testat în organizație. În continuare, vom face o descriere succintă a câtorva politici 1. Politica utilizării adecvate O astfel de politică trebuie să analizeze și să definească utilizarea corespunzătoare
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
pentru a veni în sprijinul Departamentului Securității Naționale în acțiunea de coordonare a managementului crizelor privind securitatea spațiului cibernetic; 5. îmbunătățirea managementului incidentelor naționale; 6. coordonarea proceselor de implicare voluntară în realizarea planurilor naționale în parteneriatul public-privat pentru asigurarea funcționării neîntrerupte și a intervenției în cazuri de urgență; 7. introducerea planurilor de funcționare neîntreruptă a sistemelor federale de securitate a spațiului cibernetic; 8. îmbunătățirea schimbului de informații dintre sectorul public și cel privat privind atacurile, amenințările și vulnerabilitățile din spațiul cibernetic
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
managementului crizelor privind securitatea spațiului cibernetic; 5. îmbunătățirea managementului incidentelor naționale; 6. coordonarea proceselor de implicare voluntară în realizarea planurilor naționale în parteneriatul public-privat pentru asigurarea funcționării neîntrerupte și a intervenției în cazuri de urgență; 7. introducerea planurilor de funcționare neîntreruptă a sistemelor federale de securitate a spațiului cibernetic; 8. îmbunătățirea schimbului de informații dintre sectorul public și cel privat privind atacurile, amenințările și vulnerabilitățile din spațiul cibernetic. Prioritatea II: un program național de reducere a vulnerabilității și amenințărilor securității spațiului
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
de conducere și execuție tehnic, economic, administrativ, de deservire și pază, precum și muncitorii și șoferii din aparatul curții, vor fi salarizați potrivit prevederilor anexei la Legea nr. 1/1990. Articolul 3 Toate categoriile de personal beneficiază de sporul pentru vechime neîntreruptă în aceeași unitate în condițiile prevăzute de lege. Articolul 4 Prevederile prezenței legi se întregesc cu reglementările privind drepturile de personal prevăzute în legislația muncii. Articolul 5 Ministerul Finanțelor va introduce modificările corespunzătoare în indicatorii economico-financiari pe anul 1990 ai
LEGEA nr. 14 din 7 august 1990 privind salarizarea membrilor Curţii Supreme de Justiţie şi a aparatului acesteia. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106805_a_108134]
-
împotriva/ Nopții Sfântului Bartolomeu/ că ți-ai scris gândurile pe hârtie singur/ că de fapt nici nu te născuseși în secolul ăla/ că gândeai împotriva Nopții Sfântului Bartolomeu/ așa nenăscut cum erai.” Surprinde premoniția situațiilor sufletești din decembrie 1989. Avalanșa, neîntreruptă, egală cu ea însăși în orice situație, ajunge până la momentul nostalgiei și al presentimentului inevitabilului (tratat și el cu aceeași nuanță nonșalantă): „Adevărul gol-goluț ăsta e/ că tare aș mai vrea să mor/ într-o zi însorită de primăvară/ când
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
1972, A cincea pecete, pref. Andrei Pleșu, București, 1976; Literatura mărturisirilor, I-II, pref., Silvian Iosifescu, București, 1972 (în colaborare); Hella S. Haasse, Misterul Bomarzo, pref. Ion Frunzetti, București, 1973; Raffaello Brignetti, Pescărușul albastru, pref. Rodica Locusteanu, București, 1973; Dialogul neîntrerupt al teatrului în secolul XX, I-II, postfață B. Elvin, București 1973 (în colaborare); Hugo Raes, La stânga liniei de elicoptere, pref. Ion Hobana, Cluj-Napoca, 1974; Georg Lukács, Estetica, II, București, 1974 (în colaborare cu Dieter Paul Fuhrmann); Hendrik Conscience, Leul
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
scurte, de varii dimensiuni, găsind în fragmentarul viziunii subiective a naratorului-actant un mijloc adecvat de recompunere a realului la nivelul limbajului. Deseori apelează la lungi monologuri pigmentate cu rememorări de dialoguri, asumate însă de aceeași voce narativă, ca un gând neîntrerupt transcris în plan literar. Unele reușite ale acestei tehnici sunt certe și au fost confirmate de critică. În Bocet pentru Ion Zăpadă sau Farfuria zburătoare, din volumul Zidul în care s-a tras cu pușca (1979), realul contemporan, de o
RADULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289098_a_290427]
-
cu măsura „romanului de analiză”, pentru că, privită atent, scrierea dezvăluie existența nu a unuia singur, ci a două straturi romanești zidite în palimpsest („un al doilea roman se zidește în adâncime, sub temeliile celui dintâi”), între care se desfășoară „comunicări neîntrerupte, ca un adevărat sistem de intensificare, ca și cum toată bolta aceea subterană ar sluji de vastă cutie de rezonanță romanului de deasupra”. Esența definitorie a scrisului lui P., continuă criticul, „este mai puțin tiparul de tehnicitate” în care scriitorul toarnă materialul
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
contingente), a esenței și imanenței, „fluidul” care antrenează ipostazele sale literare - traversând barierele celulare ale formalismelor categoriale - are natura misterioasă, obscură și aluzivă a unui substrat plasmatic, a unui lichid interstițial care, îmbibând porozitatea constitutivă a scrierii și asigurând „comunicarea neîntreruptă” între straturile romanului-palimpsest, „ignoră”, cu inteligența penetrantă a vitalității, însemnele și limitele de demarcație ale paradigmelor retorice consacrate. De aceea, mai degrabă decât analizate ca romane, piese de teatru sau poeme - în sensul generic-convențional al ideii de „carte” -, scrierile lui
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
redacție compus din necunoscuții G.T. Popescu, A. Vasiliu, P.I. Teodorescu și St. Apeteanu. După mai bine de un an Bacalbașa revine la direcția publicației (începând cu numărul 188/1898), reluând totodată și vechile făgașuri care îi aduseseră notorietate, adică atacul neîntrerupt și necruțător al „moștecismului” din toate sectoarele vieții sociale. Din mai 1899, când Bacalbașa, obligat de starea sănătății, părăsește definitiv conducerea, treburile redacționale vor rămâne în seama unui comitet, cu excepția perioadei 17 octombrie 1899 - 20 februarie 1900, când Ranetti figurează
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
intenția de a transforma romanul într-un „debușeu” pentru ideile filosofico-morale ale scriitorului. M. gândește sincron cu existențialismul când își concepe personajele ca universuri psihologice închise, trăind fiecare din și prin sine însuși, ca niște cosmoide în stare de emanație neîntreruptă, dar fără corespondență între ele. O ordine, un sistem li se impune totuși din afară, ca o „armonie prestabilită” a monadelor, care, altfel, se consumă izolat. „Armonia” este însă fragilă, căci în cele din urmă acțiunile converg spre un incident
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
1969, este urmată de câteva volume de teatru scurt: Scurtă poveste cu un suveran zănatic (1971), Frânghia de rufe a familiei (1971), Teatru (1974), La „Gura leului” (1985), de o traducere din Tristan Bernard (1977) și de romanul Paracelsus, călătorie neîntreruptă (1981), o biografie romanțată. Activitatea de dramaturg i-a fost încununată cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. „Tensiunea intelectuală” semnalată de critică încă de la debut este o constantă a dramaturgiei lui N. B. Autor cu multe lecturi, face uz de ele
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
juvenil, care îl împiedică uneori pe N. B. să construiască în profunzime. SCRIERI: Butoiul lui Diogene și Mica publicitate, București, 1969; Frânghia de rufe a familiei, București, 1971; Scurtă poveste cu un suveran zănatic, București, 1971; Teatru, București, 1974; Paracelsus, călătorie neîntreruptă, București, 1981; La „Gura leului”, București, 1985. Ediții: Francisc I. Rainer, Jurnale, București, 1979 (în colaborare cu Gheorghe Brătescu); Marta Trancu Rainer, File de jurnal, București, 1982. Traduceri: Tristan Bernard, Teatru, București, 1977. Repere bibliografice: Adrian Popescu, Dramaturgi români contemporani
NEAGU BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288384_a_289713]
-
un personaj absolut modern, un fiu al frământatului secol XX, cu o gândire și cu o sensibilitate acut contemporană. A sfârșit într-o tragedie de tip antic sofoclean. Un sfârșit tragic, cu torturi fizice și morale, timp de șase ani neîntrerupți, în hrube sordide. Îmi amintește de Prometeu înlănțuit pe crestele munților Caucaz, cu ficatul devorat de ciocul vulturilor.” Alți ipochimeni nu sunt însă iertați de acest mandarin rural, mândru de noblețea lui și inclement cu ceea ce el consideră a fi
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
Omul din lună (Mikluho Maklai) (1959), Ua-Naasse, cântecul libertății. Viața lui Toussaint Louverture (1964), Lusitanii. Vasco da Gama și descoperirea drumului spre Indii (1967) și Marco Polo - messer Milione (1984), precum și romanele Măgura Vulpii (1968), Soarele târziu (1975) și Firul neîntrerupt (1988). În primul său roman, Fapt divers, P. atacă un subiect dificil, cu posibile lezări ale moralei curente. Rugată de cel pe care l-a iubit să-i adopte copilul când soția îi moare, Mia, o „intelectuală” (citește cărți de
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
Viața lui Toussaint Louverture, pref. Sergiu Verona, București, 1964; Minuni la Mărgărit, București, 1965; Lusitanii. Vasco da Gama și descoperirea drumului spre Indii, București, 1967; Măgura Vulpii, București, 1968; Soarele târziu, București, 1975; Marco Polo - messer Milione, București, 1984; Firul neîntrerupt, București, 1988. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, IV, 320-325; Ieronim Șerbu, „Fapt divers”, „Lumea românească”, 1937, 29; Lucian Boz, „Fapt divers”, ADV, 1937, 16 398; Horia Stamatu, „Fapt divers”, BVS, 1937, 148; Mihail Chirnoagă, „Joc de oglinzi”, VAA, 1943, 937; E. M
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
CRE, 1943, 5767; Ovidiu Râureanu, „Joc de oglinzi”, TIL, 1944, 2485; Petru Poantă, „Măgura Vulpii”, ST, 1969, 5; Gheorghe Sprințeroiu, „Măgura Vulpii”, TR, 1969, 27; S. Traian, „Măgura Vulpii”, VR, 1969, 7; Popa, Dicț. lit. (1977), 430; Cornel Munteanu, „Firul neîntrerupt”, ST, 1988, 6; Cosma, Romanul, II, 134-134; Dicț. scriit. rom., 714-715; Opriță, Anticipația, 441-442. V.D.
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
și competența ce îi erau caracteristice, O. nu avea nici prea mult simț practic, nici energia lui Ion Heliade-Rădulescu, nici puterea de muncă a lui B. P. Hasdeu sau disciplina lui Titu Maiorescu. Fire aristocrată, se lasă în voia „colindei” neîntrerupte într-ale culturii, în epocă el părând mai curând o „grădină suspendată”. De altfel, l-au impus câteva lucrări de erudiție surâzătoare: Pseudo-cynegeticos. Epistolă scrisă cu gând să fie Precuvântare la cartea „Manualul vânătorului” (1874), Istoria arheologiei (I, 1877), unde
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
juriștilor (Puchta, Gustav Hugo și Savigny). În viziunea acestei școli, toate fenomenele de genul dreptului, moravurilor, limbilor, constituțiilor politice sunt produse ale spiritului particular al fiecărui popor (Volksgeist). Studiul științific al acestora nu poate fi decât istoric: devenirea lor istorică neîntreruptă. Noua școală istorică, animată de Schmoller, formulează o serie de principii cu mare influență atât asupra practicii istoriei, cât și asupra reflecției filosofice din acea perioadă. Este formulată o teză esențială pentru dezvoltarea noii gândiri epistemologice: în numele varietății concrete infinite
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unitate organică, un eveniment sau o consecință, oricât de mică, a evenimentelor care au avut loc, fie în trecutul îndepărtat, fie chiar în ziua precedentă. În primul rând, comentatorul trebuie să separe conceptual evenimentul individual respectiv din șirul lung și neîntrerupt al istoriei, pentru a-i acorda atenție în mod specific. Un fapt oarecare, după cum comenta Jon Elster, este doar „o poză instantanee temporală” creată de către observator printr-o extragere deliberată din fluxul continuu și complex disponibil unei conștiințe.1 Apoi
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
urmeză mai departe. Nu se pot prevedea fenomenele viitoare ale dezvoltării, nu se poate decât Întrevedea Îndreptarea pe care seriile o vor urma În vremile ce au să vină. Istoria este, cum o spune prea bine dl Monod, „un lanț neîntrerupt de cauze și de efecte, și aceste cauze care lucrează asupra evoluției românești se Înfățișează privirilor noastre sub forma de serii lucrând În chip paralel” (pp. 320 și 344). Dl Monod Înlocuiește deci, precum o facem noi Înșine, noțiunea de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în orașul siberian Tobolsk și a deprins tainele știnței în atelierul de sticlă al mamei sale. Sensibilitatea tânărului Mendeleev era atât de ascuțită, iar setea de cunoștințe era atât de mare încât viața nu cunoștea monotonia, dimpotrivă era un lant neîntrerupt de evenimente. Mendeleev era stăpânit de o neobosita și multilaterala curiozitate științifică. În lupta dintre concepțiile oamenilor de știință se șlefuia noțiunea de atom. Mendeleev afirmă că dacă atomul este o realitate atunci el este înzestrat și cu o mulțime
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
fi fost aceeași pentru toți indivizii în oricare dintre epocile istorice. În societatea tradițională și în cea industrială, identitatea existenței individuale se constituia la intersecția și prin combinația unor „forțe” biografice exterioare și apărea ca urmare a serierii unice și neîntrerupte de fapte individuale și sociale care implicau individul și, prin aceasta, îi adăugau noi detalii biografice. Destinul social forjat de forțele sociale era cel care oferea și sensul vieții. Socializarea dirijată de factori și categorii structurale consacra cadrul existenței individuale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
În loc să insistăm asupra identificării de factori sociali sau economici, care chipurile ar explica succesele și mai ales eșecurile societății noastre, ajungem astfel să aducem în discuție universitatea însăși. Cercul pe care-l invocam s-ar referi tocmai la acel circuit neîntrerupt, ce s-a stabilit la noi între universitate și lumea din afara ei pentru a întreține fie producții înălțătoare, fie consecvențe în eșecuri mai mari sau mai mici. Pentru a anticipa firul demonstrației ce va veni, trebuie să menționez că în privința
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]