2,581 matches
-
știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la lumină carnea flască și neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi supraviețuirea, Bătrânul ca un făt în gestație refuza instinctiv să părăsească pântecul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tuturor capriciilor și durerilor mele, ca și cum ar trebui să le epuizăm pe toate ca să putem fi fericiți odată! Dar eu nu descopăr nici o ameliorare. Combin la nesfârșit, întrucît a fost a lui, sau ce colț din ea a mai rămas neatins, numai pentru mine. Și altă dată aș fi crezut că numai dacă ar fi primit o sărutare străină ne-am fi despărțit pentru totdeauna. Ioana pretinde în momente de mânie că totul s-a întîmplat numai din pricina mea, dar eu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și mai jalnic decât îl lăsasem, ne aduce aminte de boala lui. Îl uitasem de tot și eram pe punctul să mai întîrziem vreme multă pe ponton, și numai prezența domnișoarei Țurai ne-a alungat. Laptele din farfurioară a ramas neatins. Când îl mângâiem, nu face nici o mișcare, dacă îl ridicăm puțin de labele de dinainte cade la loc. Numai ochii îi sunt tot așa de mari. Nu mai are însă nici o bucurie în ei. Vrasăzică, Ahmed e bolnav cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
impresionează omul prin ceea ce are ea ireductibil și absolut, și astfel îi dezvăluie, prin analogie, ireductibilitatea și absolutul Ființei. Perceput prin intermediul unei experiențe religioase, modul specific de existență a pietrei îi dezvăluie omului ce înseamnă o existență absolută, dincolo de Timp, neatinsă de devenire.32 De asemenea, o scurtă analiză a numeroaselor valorizări religioase ale Lunii ne arată ce au citit oamenii în ritmurile lunare. Datorită fazelor Lunii, adică "nașterea", "moartea" și "reînvierea", oamenii au conștientizat deopotrivă propriul lor mod de a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu o masă de campanie, două scăunele și o ladă. Nimic pentru încălzit decât un căzănel pe cărbuni, stins acum, pe un suport jos din bronz, pe trei picioare. Pentru a evita confruntarea cu ploșnițele cuibărite în saltea, o lăsase neatinsă și își aranjase un culcuș pe pământ, într-un colț, pe păturile ce le avea cu el, pe care Vitalius deja le împăturise și le pusese lângă lighenașul cu apă, pe lemnul vechi al mesei, lucioasă acum din cauza mizeriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă mai domnea printre oamenii săi. Deasupra dealurilor, spre răsărit, cerul se lumina la primele licăriri ale zorilor. Ochii săi rămaseră fixați pe mantaua de nepătruns a pădurii care înconjura din toate părțile tabăra. Dușmanul era acolo, fugind victorios. De neatins. Dar el nu putea să accepte o asemenea umilire: trebuia să reacționeze. Privindu-și din nou scutierul, îi porunci să sune cornul și să-i convoace imediat pe toți comandanții de centurii. — Oamenii ăștia încă nu mă cunosc, adăugă. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu furie, dădu pinteni calului și se aruncă iarăși în luptă, sperând că ai săi îl vor urma. Dușmanul, însă, se lupta cu furie, iar celălalt mal a ceea ce mai întâi îi păruse doar un torent se arăta acum de neatins. După o vreme, nu știa cât anume, ploaia încetă, iar pe cer norii începură să se împrăștie cu repeziciune, lăsând să răzbată timid chiar și licărirea câte unei stele. în vad, însă, lupta continua cu o îndârjire de necrezut, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chilioara nu era trainic clădită. Ea trebuia să fie un locaș vremelnic al trupului, așa cum acesta e un locaș vremelnic al sufletului. Se surprinse controlându-se. îi era teamă că ar putea tulbura, măcar pentru o clipă, armonia acestui univers neatins de prihană, cu vreun gest nepotrivit, vreo vorbă necugetată sau vreun gând nesăbuit. Totul era la îndemână, la dimensiuni atât de firești și de umane. Singurătatea de-o viață, lipsită de zbucium, petrecută de Bătrân în labirintul arhivei, îl făcea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la lumină carnea flască și neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi supraviețuirea, Bătrânul ca un făt în gestație refuza instinctiv să părăsească pântecul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Mașa trăia Într-un ținut Îndepărtat al Rusiei. Și poate pentru că mănăstirea se afla Într-un ținut atât de Îndepărtat de capitală, călugării nu fuseseră prigoniți de comuniști, iar toate cele trei biserici aflate În incinta sfintei mănăstiri rămaseră aproape neatinse; Înăuntrul lor nu se amenajaseră nici cazărmi, nici hambare, nici crescătorii de porci, cum s-a Întâmplat În atâtea lăcașuri sfinte, ce căzuseră pradă urgiei Domnului, icoanele nu fuseseră arse, nici clopotele topite pentru gloanțe, nici crucile coborâte de pe cupole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu erau făcute de hamali, ci de rozătoare. Totuși, dacă șobolanii s-ar fi urcat pe masă, s-ar fi atins mai Întâi de pâine și salam. Or, salamul, În afară de faptul că fusese tăiat la un capăt, rămăsese În mare neatins. „Ei, și dacă ar fi mâncat?“, făcu el pe eroul. „Totuși, Își continuă el firul gândurilor, un lucru mi se pare destul de ciudat: deși depozitul e plin de șobolani, aceștia nu au mâncat salamul, dar au gustat din murături...“ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pentru bărbați, ca Barney’s. Poate la unul din magazinele unisex. Nebunul purta o cămașă siclam cu o cravată de culoarea prunei, lată ca limba de bou. Posomoreala râsului său neîntrerupt, strălucirea dinților perfecți, nevătămați de asediul de la Stalingrad și neatinși de foamete când trecuse șchiopătând Carpații și Alpii. Dinți ca ai lui meritau un cap mai sănătos. — Ce plăcere să te Întâlnesc aici, Îi spuse Eisen lui Sammler În rusește. Sammler Îi răspunse În poloneză: „Ce mai faci, Eisen?“ — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
scrisese reprezenta acum un rid în jurul gurii, fiecare respingere și recenzie jignitoare erau acum o cicatrice ca de vărsat de vânt, încă un fir de păr alb sau o aluniță nesănătoasă. Alice începuse să capete paloarea unei coli de hârtie neatinsă de multă vreme și înțepeneala unei coperte de carte niciodată deschisă. Mary fusese cu Alice în librăria în care o femeie a deschis unul dintre romanele mai vechi ale scriitoarei, a citit mai puțin de-un paragraf, după care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
preț de încă vreo oră prin grohotiș, printre pâlcuri de pini galbeni care fuseseră aproape complet distruși de incendii, dar, ca prin miracol, izbutiseră să supraviețuiască. Scoarța le era ca o armură; ea se luptase cu focul, în timp ce miezul rămăsese neatins. Jina și Zach au urcat dincolo de linia copacilor, peste o morenă periculoasă. Jina era atentă la picioare, deși lucrul care o speria cel mai tare era liniștea. Zach nu scotea nici un cuvânt, iar ea nu mai auzea râul. Nu vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ei mă atrage. tăcere primesc. cuvintele adorm în brațele mamei. departe de lume mă simt, când via copilăriei a fost distrusă. mărului i s-au tăiat crengile. a ajuns un trunchi chinuit. primăvara lui o aștept. i-au lăsat coroana neatinsă. sunt prea mici să-i atingă creștetul. taie în neștire ramurile mărului... grădina sărăcește în fiecare zi. crește iarba pe margini de trotuare înguste. pașii mi-i înec în plânsul înăbușit al pământului. e un cer de început de iarnă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
căușul mâinii, ca pe o mică nestemată, ieșită din cufărul vremii, și pentru un moment mă bucur de a ei unicitate...este a mea. Clipa, care acum s-a pierdut în tumultul timpului, rămâne gravată în imensitatea infinitului albastru, păstrează neatinsă... amintirea. Acolo în drumul de dincoace în lumina slabă de candelă ce străjuiește căi neumblate atât de pustii. Acolo, unde vuietul vântului își șuieră apriga furie, printre crestele de granit ale munților, printre florile sale de colț. Acolo, printre astrele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
carți, în reflexii spre nicăieri, picura viață, viața ei...(Marius Iulian Zinca) Întrecerea gândurilor Rostesc închipuindu-mi dincolo de cuvinte deschid culoar minții încep întrecerea gândurilor nerostite se depășesc periculos într-o luptă a sincerităților mor prematur în accidente devin iluzii neatinse în poarta sufletului flutură doliul neîmplinirii tăcerea ucide trăire regăsire ca într-o mină de sare săpau în mine orgoliul mândria și răutatea pierdeam bunătatea și candoarea potrivnic mi-era totul agățat de unghia neputinței mele Lucifer mă tragea în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o altă zi de filmare am trecut preselecția am citit scenariile până acum am jucat prima zi de școală ne pierdusem în mulțimea de figuranți aveai cozi iar eu țineam în buzunar prima amuletă de lut nears dealul era încă neatins de umbrele statuilor îl dăduseră o secundă în urmă ca să deseneze o gară în care rochia ta flutura precum a lui marilyn monroe mă luau în armată aveam atâta curaj încât am lăsat în fiecare dimineață pe aleile cazărmii coada
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
toamnă. o zi eternă. atât mi-ar lua să dezleg nuntirea întreagă din frunza de vița-de-vie. culcă-mi-te-n palme pe ciorchinii culeși de sub geana neagră. în brațele tale ochii mi s-au umplut de leacuri și călcâiul... ah! călcâiul ți-e neatins de ploaia ierbii. și cu toamna cea târzie, rămâne-vom pe vecie logodiți ca două paie. să nu mă uiți iubito peregrin în ploaie, mi-e inima a toamnă cu ochii tăi mari lunatici. câteodată... câteodată tremurul frunzei îl simt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
rahatu’ pute mai frumos”. Ba chiar Bill s-a plâns intens de luptele interne de la Oxford și de faptul că tabăra conservatoare este self-sufficent și crede că eticheta Oxford e de ajuns ca text appeal, că ei trebuie să păstreze neatinsă tradiția destul de scolastică. Exemplu clasic de legitimare prin trecut. Morala e că pentru anul acesta candidații la colegiul lor au ajuns la jumătate din numărul de locuri. Inserție. Prin ’95 a venit Derrida la București. Să știi că omul, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
numai la înscrierea într-un partid politic, dar aceasta nu prezenta nici o importanță față de libertatea necenzurabilă a gândirii privind adeziunea teoretică sau afectivă la un curent politic sau altul. Ceea ce se interzicea era forma, iar nu fondul care rămânea de neatins. Față de răspunsul dat, care oprea orice comentariu, amândoi avurăm ideea fericită de a ne desprinde și a ne așeza pe două fotolii late în camera alăturată, vecină cu bucătăria, de unde venea miros îmbietor de plăcinte. - Aș fi foarte curios, vorbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se oglindească în apele-i adânci și limpezi, căci el avea ochii de o deschidere nefirească în care te puteai răsfrânge cât pofteai; ea se privi doar câteva secunde, aranjându-și părul prins deasupra capului: se bucură că-și păstra tinerețea, neatinsă încă de adierea marii câmpii, uitând în clipa aceea că trecuse abia un an de când se măritase, că era firesc să fie neschimbată. Înveselită la vederea propriului chip, făcu o piruetă și-mi vorbi, în aerul rece de primăvară: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
râsetele de altădată. Mai aveau totuși puterea anecdotelor, a veștilor „bombă”, cum le denumeau, pentru ca la viitoare sindrofii să se dezmintă asemenea „noutăți” ca fiind invenții ale lumii, sătule de uniformitatea trecerii timpului; anecdotele rămâneau, în schimb, prin ele însele, neatinse de duhul pierzării, de asemenea legendele locului, mereu întinerite, nemuritoare prin permanenta lor reluare. Se râdea, mai rar, ceva se pierduse, se mai întrebau între ele, așa cum nu se întâmpla altădată, despre unele beteșuguri ale sănătății lor înșelătoare, dar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o Uniune, să se încarce cu o asemenea servitute? Sau poate că dominația Rusiei asupra Europei a început deja, prin această formă de acomodare? Ori poate că există planuri așa de sofisticate, încât este greu să descifrăm noi profunzimea de neatins a unui asemenea nod strategic? Oricum aș întoarce lucrurile, constat că cei în drept nu fac dovada perspicacității lor și nu au motive de mândrie; dimpotrivă! 5. În cele ce urmează, aș formula unele considerente și învedera episoade pe care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cu protecție subacvatică, cu protecție antinucleară, de la mână. —La fix. Toată lumea pe poziții, am zis. Ai grijă să nu se ude, am strigat după el. Să nu faci nimic care s-o supere. În mai puțin de un minut, Blythe, neatinsă de strop de apă, bocănea în cizme înalte de piele pe holul acoperit cu parchet, înspre salonul principal unde o așteptam, cu șampania deja turnată în pahare. —Dumnezeule, Anna, ce-i cu toate astea? Elicopterul,... barca asta? Pentru confidențialitate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]