1,317 matches
-
anii mei de așteptări siderale, prin ochii plânși în vecernii de zare, De mă auzi, tu să crezi în cuvânt Pentru că floarea iubirii îmi zace-n PĂMÂNT, Și-am iubit și CERUL și RAZA DE SOARE, Și trupul lumină din NECTARUL DE FLOARE, Și mă doare absența în care ești El, Îngerul tânăr ascuns în albastra vecie, Ce-mi respiră prin roua, rănilor vegetale Când arde pământul și-mi ninge a jale. De vei veni, te voi iubi iubire, Ca o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mai apărură și baragladinile ăștia. Nu puteau să stea dracu’ acasă?” Fluturându-și fustele lungi printre cărări, printre scaune, Izaura și Rusalda abia se țineau după ghid stârnind curiozitatea spectatorilor așezatți pe locurile lor. Le urmau Ismail, Păun, Rozmarin și Nectar, soțul Izaurei, că Dedi murise. Erau pentru prima dată într- o sală de spectacol mare, spațioasă, luminată, cu atâta lume. — Ce mare încăperea, Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită Izaura. — Tacă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mare încăperea, Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită Izaura. — Tacă-vă fleanca, fă, că ne scot ăștia afară, le mustra Ismail, care-și învârtea capul în toate părțile ca și Păun, Nectar și Rozmarin curioși să vadă ceea ce nu mai văzuseră până atunci. Mai avem mult, domnule, c-am amețât dă cap? — Imediat. Când au ajuns și-au ocupat locurile ușurați. —Bogdaproste,domnule, că dă n-ați fi fost,zău neam fi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dă frumoasă te-ai făcut, Prințeso! Când te-am văzut pă afiș nu ne venea să credem. Știi că era să nu ne lasă să intrăm, îi spuneau Păun și Rozmarin. — Ăsta este omul Izaurei, i l-au prezentat pe Nectar. — Izaura, scumpo, te-ai măritat.Să ai noroc,a pupat-o Prințesa. Și tu Nectar să fii fericit împreună cu ea, l-a pupat și pe el. — Dar mama și tata nu s-au lăsat până nu ne-au dat bilete
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
să credem. Știi că era să nu ne lasă să intrăm, îi spuneau Păun și Rozmarin. — Ăsta este omul Izaurei, i l-au prezentat pe Nectar. — Izaura, scumpo, te-ai măritat.Să ai noroc,a pupat-o Prințesa. Și tu Nectar să fii fericit împreună cu ea, l-a pupat și pe el. — Dar mama și tata nu s-au lăsat până nu ne-au dat bilete, o informa Izaura. — Când ați venit?i-a întrebat Prințesa. — De câteva zile lucrăm aici
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cum și-au făcut casa, unde și-au făcut-o, cum a murit Dedi și când a murit, cum au plecat încoace lăsând acasă pe Samuil, fratele Rusaldei, că Măru, țiganul pripășit, a plecat, cum Izaura s-a căsătorit cu Nectar, tot țigan, pe care i l-a prezentat și Prințesei, cum după ce termină lucrările în oraș se întorc acasă, de data aceasta cu mașina că și-au vândut caii și căruța trăind și ei după vremurile de-acum. Ea le-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mrate ale celor din trupa Teofanei. — Te-ai căsătorit?au întrebat-o ei. — Nu încă. — Să me chemi la nunta ta, fă, că las totul și vin, îi cere Izaura. — Cum m-ai chemat tu. De ce te-ai despărțit de Nectar? — Nu ne-am înțeles. N-a vrut să vină aici. — Și cu Patrik? — Dragă Prințeso, ne-am hotărât atât de rapid că nici Patrik nu și-a chemat toate neamurile de aici și nici eu pe ai mei. Este băiat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
hrănește și mă primește în sânul lui pentru veșnică odihnă”. Apoi, zice autorul, „Binele nu vine de la sine, el trebuie dobândit prin luptă și cucerit pentru că numai prin trudă și sacrificii se poate ajunge pe căi cinstite de la amar la nectar”. Am extras doar câteva perle ale unei gândiri de marcă, urmând ca cei care vor citi și reciti acest dar de suflet să descopere și alte asemenea bijuterii expuse într-un stil clar, cu termeni obișnuiți vorbirii curente, ușor de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
timp de trei luni. Și ne-am dat unii altora porecle, de pildă „Pețitorul”. Sau „Veriga Lipsă”. Sau „Mama Natură”. Nume prostești. Asociații libere. Așa cum inventai, când erai mic, nume pentru plantele și animalele din lumea ta. Peoniilor lipicioase de nectar și năpădite de furnici le spuneai „floarea furnicii”. Câinilor collie le ziceai „Lassie”. Așa cum și azi îi spui cuiva „ăla cu un singur picior” Sau, „știi, negresa aia ...” Ne-am numit unii pe ceilalți: „Contele Calomniei” Sau „Sora Justițiară”. Nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ucenicii săi sprijiniți În toiege... „iar până atunci, sub acoperământul mohorât al cerului, Între zidurile neguroase ale pământului, În temnița vieții, să disprețuiți bogăția, așa cum vă Învață ei, să nesocotiți desfătările trupului, să vă lepădați de femeie, acest urcior de nectar, această urnă a plăcerilor, În numele raiului lor Înșelător și de teama iadului lor născocit, de parcă viața n‑ar fi tot un iad...“ „Unii se Învoiesc pentru Împărăția pământului, alții pentru Împărăția cerului“, zise Petru, sprijinit cu mâinile de toiag. „Disprețuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și-aș coborî tot așa până jos. Vrei să afli ce aș mai face cu tine? Te-aș săruta între picioare, pe ouțe, apoi te-aș mângâia tot corpul, ți-aș luao în gură și aș sugio până când voi gusta nectarul corpului tău. Apoi aș vrea ca și tu să mă săruți pe sâni, pe burtă apoi să mă săruți pe păsărică. Să mă mângâi peste tot, să te joci cu limbuța în păsărica mea până voi ajunge la disperare și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe urmele lui fără frică!" În pașii mamei mereu bate inima. Drumul spre casă l-a făcut pe ascuns, gardul viu îi ajungea până la sâni. Castanii pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu nectar peste creștetul trecătorilor; panseluțe firave împărțeau pe din două culorile cu un roi de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer. O albină, enervant de avară, culegea polen de lună plină, confundând-o cu o păpădie. Felinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de dragoste: cum înfrunzise și înflorise, cum îi străluceau pe chip bucuria, sentimentul de plin. Își aminti, privind resturile colecției sale, cum petrecuse ore întregi înșirând coliere de păstăi în jurul său. Cum își pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
avea efect... Căci pentru tine,eu-s defect, Dar chiar si-așa, stricat cum sunt... Eu te-aș iubi și din pământ. Ți-am dat tot ce am avut... Iubita mea,sunt om din lut! Ți-am dat dragoste dulce nectar... Ți-am dedicat plânsetul meu planetar. Îmi trec mii de vorbe dulci prin minte, Căci te iubesc dincolo de cuvinte! Și nu mă simt om fără tine... Sunt doar lacrimi și suspine. Dragoste dincolo de carne... Am să port cu mine-n
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93420]
-
cu frunzele și florile îndreptate spre ochii și sufletul oamenilor. Acolo stătea agățată și petala noastră, ieșită din cel mai mic ou. Avea culoarea portocalie să atragă albinele, buburuzele și fluturii, să nu trăiască la periferia singurătății. Toți culegeau din nectarul lui dulce, ea fiind fântâna vie a gâzelor. Exact peste un an, cele patru surori ieșite din ou se întrebau nedumerite, cum s-ar putea întâlni, conform înțelegerii avute? Abia și-a ridicat soarele capul de pe perini, când Marea îl
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
că șeful stației adusese cafea. Era fierbinte și tare și aveam nevoie de ea ca să îndepărtez gustul de moarte care îmi acoperea limba. Illmann rulă două țigări de foi și îmi întinse și mie una. Tutunul savuros avea gust de nectar la grătar. — Cum se potrivește cehul tău nebun în toată povestea asta? mă întrebă el. Ăla care se crede ofițer de cavalerie? — Se pare că este într-adevăr ofițer de cavalerie, i-am răspuns. S-a ales cu un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Literaria, în care tinerii culterani din Spania îi aduc un omagiu lui Góngora și pe care tocmai l-am primit și citit, unul dintre acești tineri, Benjamín Jarnés, într-un articolaș intitulat în manieră culterană „Treier de aur, stoarceri de nectare“, ne spune că „Góngora nu face apel la flăcăruia jucăușă a fanteziei azurii, nici la flacăra pâlpâitoare a pasiunii, ci la perena lumină a inteligenței calme.“ Și asta numesc poezie intelectualii aceia? Poezie fără focul fanteziei și flacăra pasiunii? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de-s septuagenar, Și aștept cu interes Să fiu martor la cules. 17 mai 2004 ȘI UNDE EL NU ESTE În corpul de elită Al blândului Domn Crist, Credința-i oțelită, De ești evanghelist. În cuget e lumină În inimă - nectar, Sfințitul eu în tină Cu glas de argintar. Și unde El e-n lipsă, Păcatu-i pe suhat, Un soare sub eclipsă Și negură pe hat. Și când vine sorocul Pe care nu îl știi Se stinge iute focul, În van
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ai nimic a spune, Când slova este fără har Și stilul indispune. 25 mai 2004 VINUL DE COTNAR E UNUL Eu n-am știut, de-o vreme știu. Când l-am gustat, cu grijă scriu De soare, sol, om și nectar, Că unu-i vinul de Cotnar Deși sticla este goală, Versul curge lin pe coală Vinului să-i urc ștacheta Chiar de-i văd doar eticheta. Gândul dus către licoare, Că poate să se strecoare, N-are-astâmpăr, se repede ’ N-a
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
deznădejdea vreunei căsnicii eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fapt înduioșător pentru mine, dar supărător pentru călătorii robotizați de cenușiul muncii lor la fermele din Baldovinești, n-aveau niciun chef să le bâzâie ceva la cap, să-i stropească vreo picătură din canistrele în care bâltâcâiau lapte și miere, nectar și ambrozie sau Doamne ferește! să-i rănească vreun Sfânt cu spada, lucru ce ar fi atras de la sine bani cheltuiți pentru investigații asupra rănii nevindecabile cu niciun antibiotic cunoscut pe Pământ, drumuri obositoare la cabinete, rețete naturiste, constând din abstinența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ești? Da, spuse EL și ridică mâna. Era o Duminică tocmai bună de murit. O îneca, așa cum înecase ea în butoiul cu apă pisoii. În Sena, în Siret, în Dunăre, în apele Cerului, nu mai avea importanță. Ce gust de nectar avea moartea! Să tragă o gură de cer între două opriri ale orchestrei. Privi apos tot ceea ce ar fi trebuit să fie Mitică și murmură pierdută în extaz: MĂ SCUFUND ÎN ANTEZORII STRĂLUCIRII TALE! Iar cumplita Parcă îi luă sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să le-ndulcească vina de a se fi ascuns în plâns de nai. îngerul armoniei fără ochi, fără nas, fără gură, cu fața netedă doar, mă privește îngerul armoniei. un fluier subțire vibrează în mâinile lui ridicate întru-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe cale poate mânca, lua cu el arome, seve din acel pom, potrivit nevoii sale. Sunt ramuri pline de mister care-n sfârșitu oricărei veri se bucură scăpând de-averi ca de poveri, și urcă-n cer unde se umplu de nectar ca-n primăvara viitoare să fie toate numai floare și-apoi s ofere fructe iar. Oamenii știu, și fiecare joacă-ntr-un fel rol de albine, iar când sunt ramurile pline românii ies la drumul mare și se oferă... Aici
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
să facem peste goluri saltul, și soarele din tot înaltul să ne surâdă protector. Să fim aceiași, de-altădată: festivi, aprinși de idealuri și peste ale vieții valuri să țesem poduri fără spată. Am fi aproape de izvor și-am bea nectarul nemuririi cântând, cum cântă-n cer zefirii: un imn de slavă zărilor; luminii ce ne înconjoară, atâtor flori ce se deschid, cu ochii care văd prin zid iubirea de odinioară. Nu aveam poftă de mâncare și adormeam foarte târziu, mă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]