5,468 matches
-
o sclipire tristă și vlăguită În privire. — Deși era, nu s-a purtat niciodată ca atare, iar Julián nu l-a considerat niciodată astfel. Odată mi-a mărturisit că, Înainte să se căsătorească, maică-sa avusese o aventură cu un necunoscut al cărui nume n-a vrut să-l dezvăluie. Bărbatul acela era adevăratul tată al lui Julián. — Acesta pare Începutul de la Umbra vîntului. Credeți că v-a spus adevărul? Nuria Monfort făcu semn că da. — Julián mi-a explicat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să însemne decât că sunt deja pe drum. Președintele se duse să se așeze la locul său și așteptarea reîncepu. Aproape după o oră intră primul alegător. Contrar așteptărilor generale și spre dezamăgirea membrului prezidiului celui cu ușa, era un necunoscut. Lăsă umbrela șiroind la intrarea în sală și, acoperit de o pelerină de plastic strălucind de apă, încălțat cu cizme tot de plastic, înaintă spre masă. Președintele se ridicase cu un surâs pe buze, acest alegător, bărbat înaintat în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu le-a încununat speranțele. Oamenii au sosit și au umplut piața, au stat o jumătate de oră privind în tăcere spre palatul închis, apoi s-au dispersat și, unii mergând pe jos, alții cu autobuzele, alții cu mașinile unor necunoscuți solidari, s-au dus acasă. Ceea ce bomba nu reușise să facă, a făcut manifestația pașnică. Neliniștiți, speriați, votanții infailibili ai partidelor de dreapta și de centru, p.d.d. și p.d.c., își reuniră respectivele lor consilii de familie și hotărâră, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-a băgat sub acei bandiți, ca să folosesc expresia dumneavoastră energică. Bărbatul își lăsă capul în jos și nu răspunse. Vă înțeleg discreția, spuse inspectorul, într-adevăr, este vorba de o chestiune prea intimă pentru a fi trâmbițată în fața unor necunoscuți, scuzați-mă, departe de mine ideea de a vă răni în sensibilitatea dumneavoastră. Bărbatul se uită la comisar ca și cum ar fi implorat ajutor, cel puțin să-i înlocuiască tortura cleștelui cu pedeapsa turnichetului. Comisarul îi făcu pe voie, folosi garoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
firesc, tot ce ținea strâns de relațiile fericite și de bucuriile simple ale oamenilor simpli se retrăgea speriat din ele. Și totuși aveau o atracție înspăimântătoare și, ca și fructele din Pomul Cunoașterii, binele și răul erau înspăimântătoare, cuprinzând posibilitățile Necunoscutului. Într-un târziu mi-am luat privirea de la tablou. Simțeam că Strickland și-a păstrat taina, ducând-o cu el în mormânt. — Voyons, René, mon ami, se auzi vocea răsunătoare și veselă a dnei Coutras, ce tot faceți acolo? Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cineva, se gândi poetul. Se hotărî să profite de surpriză. Înșfăcând puternic țărușul de care se folosise ca să forțeze intrarea, sări afară, Înfigându-se În fața omului. - Stai pe loc și nu sufla, sau Îți crăp capul ca pe-o nucă! Necunoscutul tresări cu un geamăt. Își apucă gluga de după gât și și-o trase peste cap, În timp ce, cu mâna cealaltă, Încerca să Își ascundă fața. Dante sări asupra lui, descoperindu-l. În Întuneric, văzu pentru o clipă lucind figura călugărului Brandan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Într-o gâfâială chinuită, iar genunchii i se Îndoiră. Stâlpul continua să se legene și o amețeală neașteptată Îl sili să Închidă ochii, În timp ce În creier Îi exploda o jerbă de scântei. Se simți pierdut: dacă nu cădea, oricum, sabia necunoscutului avea să isprăvească cu el. Încetul cu Încetul, simți cum răsuflarea Își reintra pe făgașul normal. Și forțele Îi reveneau cătinel. Călugărul se ascunsese, probabil, la capătul porțiunii de scânduri, gata să se năpustească supra lui, dacă el s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-se că Brandan s-ar fi putut Întoarce, În timp ce umbra se apropia tot mai mult. Se pregătea să Îl atace, iar mușchii Îi jucau În așteptare; dar Înainte să sară afară, raza lunii lumină, printr-o fereastră, fața dizgrațioasă a necunoscutului. - Cecco! strigă Dante, recunoscându-l pe sienez. Ce cauți aici? Celălalt se opri pe dată, tresărind. Dar imediat redeveni stăpân pe sine, cu stânjeneala alungată curând de un zâmbet zeflemitor. Își ridică fruntea, aruncând ostentativ o privire de jur Împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împiedicăm una ca asta, cu toate porțile deschise și cu milogii ăștia care tot intră din ținut ca să trăiască aici de azi pe mâine? Dante nu putea decât să fie de acord, văzând confuzia ce domnea În jur. Zeci de necunoscuți se Îmbulzeau, Încercând să-și găsească un locșor pentru pânza pe care să-și expună mărfurile, sau trândăveau În căutare de aventuri. Cu doar câțiva ani În urmă, i-ar fi putut striga pe nume pe fiecare din locuitorii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
găsește acolo dintr-un alt motiv, legat de prezența mușteriilor misterioși. Se mai aținu un timp În deschizătura porții, neputându-se hotărî ce era de făcut. Să riște și să se Întoarcă ar fi fost o sminteală. Să aștepte ca necunoscuții să iasă și apoi să Îi abordeze ar fi putut Însemna să piardă timp prețios, fără siguranța că va obține niște răspunsuri sincere. Cei doi și-ar fi putut explica În mii de feluri prezența În acel loc, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Rămâneți pe loc și ascundeți-vă, deocamdată. Moartea lui Brandan ar putea fi și un accident, dacă el o fi subestimat impeterozitatea Arnului. Dacă ar fi pierit de mâna lui Bonifaciu, ghearele acestuia ar fi ajuns deja aici. Poate că necunoscutul pe care Îl așteptați va da un semn de viață. Cecco Încuviință. Părea să se agațe din răsputeri de firul acesta de speranță. - Dar am mai auzit ceva, În legătură cu comoara. Se spunea că Frederic o ținea Închisă Într-un octogon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
satisfacție, că pe bancul de lucru nu mai exista grămada aceea de angrenaje de alamă, aidoma măruntaielor unui animal misterios. Probabil că Își regăsiseră poziția În mașinărie; Însă faptul acesta, departe de a-i da un aspect mai ușor de necunoscut, o făcea să pară și mai bizară. - Se pare că ai izbutit În Încercarea dumitale, meștere Alberto. Spune-mi ce-ai descoperit. Omul se răsuci spre el cu o expresie de nemulțumire. - Am izbutit să remontez părțile la locurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante Își ciupi buza cu degetele, după obiceiul său. - N-a lăsat spus nimic? - Nu. Poate că umilul meu adăpost nu e potrivit pentru străini sofisticați, iar eu nu sunt demn de Încrederea lor. A plecat Însoțit de alți doi necunoscuți. - Străini? - N-au deschis gura. Dar aș băga mâna-n foc că da. Dante se despărți de hangiu. Ce avea de făcut acum? Era preocupat. Simțea din instinct că, probabil, francezul era omul cel mai adânc implicat În urzeală, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
1819, s-a jucat Hecuba, de Euripide, avându-l ca protagonist pe Ion Heliade Rădulescu - ei bine, numele ăsta să rămână neschimbat și acest lucru, evident, trebuie să se păstreze, sunt obligați, au mai vrut ei ca sponsorul să rămână necunoscut, să nu-l știe nimeni, dar Rectorul de la Universitate a cam scăpat pe la prieteni câte ceva despre ăla care a dat banii, despre clauzele pe care le-a pus, așa am auzit și noi... Mulți profesori vor să se angajeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
liniște... Bărbatul se uita Întrebător la Amory. Pe urmă voci omenești i-au parvenit, slab, la ureche. — Crezusem că n-ai băut, a remarcat sardonic Axia, dar i-a făcut bine să-i audă glasul. Tot divanul pe care stătea necunoscutul Înviase: era viu ca undele de căldură de deasupra asfaltului Încins, ca o zvârcoleală de viermi... — Întoarce-te! Întoarce-te! Brațul Axiei a căzut peste al său. — Nu pleci nicăieri, Amory. — El parcursese jumătate din distanța până la ușă. — Hai, Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oprească. - Păi cum să nu-i acord, doamnă, mă deranjează, aici e parc, să fie liniște, să se odihnească omu! - Dumneavoastră n-aveți copii? - Nu. La asta nu se aștepta doamna. Domnul Popa are întotdeauna darul să-i surprindă pe necunoscuți, să-i intimideze, să-i lase fără replică. Și ăsta urlă și mai tare. - Se vede, copiii simt, de-aia urlă! Copiii și cîinii simt sufletul omului, urlă fiindcă sunteți un om rău! Ei bine, asta era prea de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aștepta ca Jerry s-o ia din loc sau măcar Tom să-i dea cu tigaia-n cap, dar asta nu se întâmpla. Poți să oprești în loc viața unui om? se gândi Contesa. Cine are dreptul să influențeze destinul unui necunoscut? Filiația ei spirituală cu Maica Tereza îi dă oare dreptul să-și asume rolul de deus ex machina? Oare nu e Popa fericit așa cum e? Oare dacă el se transformă, soția lui nu va fi nefericită? Oare prietenii lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu doamna doctor vă... - Ieri, în prima zi de primăvară, o apariție miraculoasă și-a făcut apariția la McDonald’s-ul din Piața Unirii... silabisi în continuare Gabrielescu. - Da! L-am găsit pe Costică! rezumă eficient doamna Popa. - După ce doi necunoscuți au intrat cu motocicleta în fast-food-ul deosebit de aglomerat... - În ziar! Cu Maica Tereza! Stai puțin. În ce-au intrat? - În fast-food. La McDonald’s, cu motocicleta. - Cu motocicleta. Nu, Costică nu are motocicletă. Era... Cu cine era? - Cu un necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
necunoscuți au intrat cu motocicleta în fast-food-ul deosebit de aglomerat... - În ziar! Cu Maica Tereza! Stai puțin. În ce-au intrat? - În fast-food. La McDonald’s, cu motocicleta. - Cu motocicleta. Nu, Costică nu are motocicletă. Era... Cu cine era? - Cu un necunoscut. - Așa, cu un necunoscut. Da, bărbat. Dac-a pățit ceva? Nu știu. A pățit ceva? - Tânărul de la volan a fost rănit prin prăbușirea unui borcan de murături. Nu, de domnul Popa nu zice nimic. - Nu zice nimic, înseamnă că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
motocicleta în fast-food-ul deosebit de aglomerat... - În ziar! Cu Maica Tereza! Stai puțin. În ce-au intrat? - În fast-food. La McDonald’s, cu motocicleta. - Cu motocicleta. Nu, Costică nu are motocicletă. Era... Cu cine era? - Cu un necunoscut. - Așa, cu un necunoscut. Da, bărbat. Dac-a pățit ceva? Nu știu. A pățit ceva? - Tânărul de la volan a fost rănit prin prăbușirea unui borcan de murături. Nu, de domnul Popa nu zice nimic. - Nu zice nimic, înseamnă că n-a pățit nimic. - Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu zice nimic. - Nu zice nimic, înseamnă că n-a pățit nimic. - Din mulțime și-a făcut apariția o femeie de o asemănare izbitoare cu Maica Tereza... - Da, tu, Maica Tereza! - Care a încălecat cu siguranță pe motocicletă, dispărând cu tot cu necunoscuți din ochii înlăcrimați ai martorilor hierogamiei. - Da, au dispărut. Poliția? Nu știu. Ce-a zis poliția? - Nu scrie. Dar o să zică în curând. Gabrielescu se ridică hotărât. Afacerea asta părea un caz de avansare cu tot cu salariu. - Da, dragă, așa o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
să te întreb cine pizda mă-tii ești? Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus. FINAL PASAJ RETRAS Mariana era șocată. Cum putea Mișu al ei să trezească atâta ură în cineva? Cum putea iubitul ei soț să-i trezească unui necunoscut atâtea cuvinte îngrozitoare? Va fi Mișu victima unui atentat? Va fi ea urmărită de vreun nebun obsedat de o răzbunare kamicaze? Oare mai erau și alții ca acest Nexus? PASAJ RETRAS Dragă Halterofil, Mă numesc Cioacă Raluca și sunt originară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
când. Descântec de putere și celebritate. FINAL PASAJ RETRAS Celebritatea lui Mișu începuse s-o cam obosească pe Mariana. O luase o durere teribilă de cap și simțea că odăița ei e o mare scenă pe care se uită toți necunoscuții, toți nebunii, toți periculoșii. Acum, când ar fi putut avea oricâte desuuri și când ar fi putut face cât striptease dorea, Mariana s-ar fi întors bucuroasă la viața dinainte. Dar era prea târziu: spectacolul de striptease fusese deja anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
i periculos. Milioane de creaturi minuscule sunt călcate cu mașina, avertismentele lor șoptite amuțesc. Undeva latră un câine de curte, care n‑are libertate, dar nici nu știe ce‑i aia, fiindcă a fost dintotdeauna în lanț. Nu aspiră spre necunoscut. O țărancă cu hrană pentru păsări în șorț cască gura. Iarba începe să‑și lase sucul, fiindcă simte apropierea verii. Malul apei năvălește spre ei dând să‑i salute, ia te uită, tocmai astăzi când credeam că nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
face cu pula unui asemenea om, insistă sora încăpățânată și începe deja să scormonească. Măcar să i‑o vătămăm într‑atât încât să n‑o mai poată folosi o vreme. Iar soția o să aibă și ea de suferit din cauza faptei unor necunoscuți. Avem banii, acum hai să ne cărăm și să nu ne expunem vreunui pericol, riscând necugetat. Dar banii trebuiau să fie pe ultimul plan! Banii nu‑s importanți, dar te liniștesc atunci când îi ai. Dar eu nu vreau să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]