1,627 matches
-
cu Mai la prânz, observă Kelvin, dând din deget. — Ce om chinuit, spuse cu vocea tremurândă Shauna Griffin, ridicând capul din hârțoagele sale de la ediția de vară a Gaelic Knitting. Atât de arătos, dar totuși atât de inaboradabil, atât de nefericit. Shauna Griffin era o femeie masivă care semăna extrem de mult cu un Honey Monster. Depășea cu regularitate doza recomandată de Mills & Boons. —Nefericit? întrebă Ashling mirată. J.D.? E doar temperamental. —ăsta este primul lucru răutăcios pe care te-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a se recăsători cu Oliver era absurdă dar seducătoare. Extrem de seducătoare - pentru o fracțiune de secundă, după care a revenit la realitate. —Nu îți amintești cât de oribil era? întrebă ea brusc. Spre final ne certam tot timpul și eram nefericiți. Mă urai pe mine și îmi urai slujba. — Așa este, recunoscu el. Dar trebuie să îmi asum și eu o parte din responsabilitate. Eram prea pretențios. Când te-ai răzgândit în privința copilului, trebuia să te fi ascultat. Știu că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
le publicase. Dacă n-o făcuse, era pentru că nu dorea să scrie viața tatălui lui. Dar așa Îi plăcea să se gîndească la carte: “Scriu viața tatălui meu“. O minciună mai mult. De cinci ani, era el oare atît de nefericit? În ochii tuturor, răspunsul era În mod evident da. Bietul François care se zăvorăște În fiecare zi În apartament, unde nu primește pe nimeni (de parcă ar fi avut vreodată obiceiul de a organiza recepții și de a servi fursecuri), pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu atitudinea uluită a lui Livingstone cînd descoperise cascada Zambezi. Încăperea aceea era un talmeș-balmeș de lucruri, un haos, o harababură. Auzise cam tot ce se putea spune despre starea În care se găseau cei cincizeci de metri cubi ai nefericitei lui Încăperi, atît de elegantă odinioară cînd era goală, cu ușa cu geamuri care dădea spre balcon, cu lambriurile care dispăruseră de mult Îndărătul rafturilor bibliotecilor ce ocupau trei pereți din patru, care biblioteci Începeau să dispară la rîndul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
publică În revista lui Daniel-Rops... Dacă trec la mărturisiri, măcar să fie complete. — Și nu doar o singură femeie, ci mai multe. Mă fac să mă gîndesc la niște actrițe de cinema, părinte, la Grace Kelly, la Audrey Hepburn, la... — Cum, nefericitule, cu actrițe de cinema? — La Yvonne de Carlo, părinte. Un astfel de scenariu era de neconceput. Parcă Îl și vedeam pe preot trăgîndu-mă afară din confesional și aducîndu-mă acasă ca să mă pună să mărturisesc totul tatei. În realitate, era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
frază care Îmi dă fiori pe șira spinării. În aprilie, o altă femeie ia cuvîntul: „Ai să fii nefericit, n-ai să iubești niciodată pe nimeni“. Tema nefericirii o inspiră, deoarece se Întreabă dacă nu cumva cîștig atașamentul femeilor făcîndu-le nefericite, și dacă nu cumva caut În această nefericire dovada că ele țin la mine. Oamenii cărora lectura jurnalului meu le-ar fi făcut plăcere sînt medicii militari. Poate confundaseră ei tahicardia cu dansul Sfîntului Guy, dar după o asemenea lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dragostea astfel lăudată e mereu descoperită În afara căsătoriei, tata o să afle că m-am dus În Pigalle! „Îi plîng pe tinerii noștri contemporani care se unesc Înaintea căsătoriei“, scrisese el. Pe planul ăsta, eram ireproșabil. Nu mă unisem Înaintea căsătoriei. „Nefericiții nu știu că Își pregătesc o viață În care infidelitatea a deschis deja ușa. Ea le este interzisă În numele moralei. Ei Însă nu se sinchisesc. S-ar sinchisi și mai puțin dacă ar ști că cedează astfel apelului care urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de gesturi oraculare grotești (III, p. 96). De data aceasta, cuvintele ei reiau aproape întocmai o profeție antică rostită la Delphi, îndemnul adresat atenienilor de a-și părăsi orașul în fața invaziei persane, sfat reprodus de Herodot în Istorii, VII 140 : Nefericiților, ce stați ? Fugiți spre capătul lumii/ Casa lăsând în urmă și zidul cetății voastre/ [...] Zeii așteaptă-n picioare nerăbdători/ Temple să cadă și sânge să curgă negru ca smoala./ Gata ! Plecați ! Primiți vă bărbătește destinul ! (III, p. 96). În primul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Fermín Romero de Torres, geniu și figură, Îmbrăcat În costumul său cel mai bun și cu mutra aia de trabuc răsucit intra pe ușă cu un zîmbet triumfal și cu o garoafă proaspătă la butonieră. — Dar ce faci dumneata aici, nefericitule? Nu trebuia să respecți odihna prescrisă? — Odihna se respectă singură. Eu sînt un om de acțiune. Iar dacă nu sînt eu aici, domniile voastre nu vindeți nici un catehism. Nesocotind sfaturile medicului, Fermín venea hotărît să se reintegreze la locul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din delicatețe, tocmai pentru că-i restituiam o datorie și nu-i trimiteam pomană. Nu-mi dau seama, domnilor, cum de nu înțelegeți acest lucru! Totuși, voiam să-l răsplătesc mai apoi cu prietenia mea, prin implicarea mea activă în destinul nefericitului domn Burdovski, care e cu siguranță înșelat, pentru că, fără înșelăciune, nu s-ar fi putut declara de acord cu o josnicie cum e, de exemplu, ceea ce se spune despre mama lui în articolul de astăzi al domnului Keller... La drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Prokofievna a lui. Însă principalul și permanentul ei chin era Aglaia. „E întocmai, întocmai ca mine, îmi seamănă leit, își zicea Lizaveta Prokofievna în sinea ei. E un drăcușor neascultător, ticălos! Nihilistă, nebună, rea, rea, rea! O, Doamne, cât de nefericită va fi!“ Însă, cum am mai spus, soarele răsărit părea să atenueze și să însenineze totul pentru o clipă. De aproape o lună Lizaveta Prokofievna parcă se descotorosise pe deplin de toate frământările cu prilejul apropiatei nunți a Adelaidei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și răspicat fiecare cuvânt, cuprins de o inspirație plină de hotărâre: — Domnilor, dacă vreunul dintre dumneavoastră, în prezența mea, își va exprima încă o dată, cu voce tare, îndoiala că a uitat cu bună știință de capsă și va afirma că nefericitul tânăr n-a jucat decât o comedie, să știți că persoana respectivă va avea de-a face cu mine. Dar nimeni nu-i răspunse. În sfârșit, musafirii, cu mic cu mare, se împrăștiară grăbiți pe la casele lor. Ptițân, Ganea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dacă atunci ți-am recitat poezia despre „cavalerul sărman“, prin asta, deși am vrut... să te laud pentru ceva, imediat am vrut și să-ți înfierez comportarea și să-ți arăt că știu totul... — Ești foarte nedreaptă cu mine... cu nefericita despre care te-ai exprimat atât de îngrozitor, Aglaia. Pentru că știu tot, tot, de asta m-am exprimat așa! Știu că acum o jumătate de an, de față cu toată lumea, te-ai oferit s-o iei în căsătorie. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
împăcării, și la asta îi împinge numai și numai dorința de originalitate. Se întâlnesc chiar cazuri ciudate: din pricina dorinței de originalitate, câte un ins cinstit e chiar gata să facă o faptă mârșavă; se întâmplă chiar că vreunul dintre acești nefericiți nu numai că e cinstit, dar mai e și bun la suflet, este providența familiei sale, întreține și hrănește prin munca lui chiar oameni străini, nu numai pe ai săi. Și ce credeți? Toată viața nu se poate potoli! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o săptămână după vizita lui Evgheni Pavlovici. În condițiile acestei grabe, chiar și cei mai buni prieteni ai prințului, dacă i-ar fi avut, ar fi trebuit să se simtă decepționați ca urmare a tentativelor de „a-l salva“ pe nefericitul țicnit. Se zvonea că vizita lui Evgheni Pavlovici se datora în parte generalului Ivan Feodorovici și consoartei sale, Lizaveta Prokofievna. Însă dacă amândoi, din nemărginita bunătate a inimii lor, puteau să dorească a-l salva de la pierzanie pe bietul smintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ele. Și apoi, nici un animal nu poate fi un simbol al vremelniciei, pe când florile sânt expresiile ei directe, ireparabilul estetic al efemerului. La adică, ce face fiecare om? Se ispășește pe sine însuși. N-aș putea iubi decât un înțelept nefericit în dragoste... Ceea ce face orașele mari atât de triste este că fiecare om vrea să fie fericit, iar șansele scad pe măsura ce dorința crește. Căutarea fericirii indică distanța de rai, gradul căderii umane. Și atunci, să ne mirăm de ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zilnic o complexitate și un inedit care să excite curiozitatea ta continuă. Nu te poți iniția în misterul altuia, dacă tu însuți n-ai un mister în care să te inițiezi. Pentru a fi psiholog trebuie să fii atât de nefericit, încît să pricepi fericirea și atât de rafinat, încît să poți deveni oricând barbar; iar disperarea în care trăiești să aibă totdeauna atâta ardoare, încît să nu știi dacă trăiești în pustiu sau în flăcări. Proteic, polimorf, pe cât de centripet
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Hai, hai, îl liniștește Augustus, după o anumită vârstă doar soldaților și filozofilor le e rușine să-și lase șoricul la vedere. Chicotește de unul singur. Se zborșește pe urmă la frizeri: — Ce-ați rămas aici nemișcați ca două statui? Nefericiții se fac nevăzuți într-o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și salveze barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie enervat Augustus. Dar, întâi, mai pune-mi vreo două
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici măcar cu o decorație militară sau senatorială. — Poți să-i amendezi, să-i decazi din drepturi, continuă Livia înțepată, aranjându-și cu demnitate pliurile tunicii. Nu e nevoie să-i omori. Nu se lasă înșelat de mărinimia ei aparentă. Cine e nefericitul care a reușit să o întărâte în așa hal? Puțin plauzibil să fie cineva dintre cunoscuți. I-ar fi ajuns crâmpeie de zvonuri la urechi până acum. Își încrețește fruntea, încordat. Nu, răspunsul se află cu siguranță dincolo de viața socială
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jumătate, mai de grabă cinci șesimi - chiar și mai puțin - din solda unui legionar. Abandonează aerul furios și ridică brațele către cer, ca pentru a cere divinităților din Olimp să fie martore la nedreptățile pe care le are de îndurat: — Nefericiții ăștia slujesc sub arme peste treizeci de ani, iar cei care supraviețuiesc se mulțumesc cel mai adesea cu dreptul la cetățenie. — Și prime în bani, și imunități fiscale, la fel ca și ceilalți vete rani, adaugă Ianuarius lugubru. Vede că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mirat din priviri. — Cine? Trio se bâlbâie împiedicat: — Pa... Pacuvius, mărite doamne... Mai face o plecăciune: 95 — Cum ziceai chiar Măria Ta adineauri... — Las’ că știu ce ziceam, nu e nevoie să-mi aduci tu aminte, îl repede nervos împăratul. Nefericitul se clatină. — Da’ stai odată drept, că mă amețești cu bălăbăneala asta! se oțărăște Augustus la el. Pe neașteptate, starea de spirit i se schimbă. Din certăreț de vine nostalgic. Suspină adânc: — Parcă îl văd și acum, alergând ca un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
găsit pe tine mai breaz și te-a scos în față... Fulcinius protestează neconvingător. — Vă roade invidia că Libo se comportă altfel decât voi toți și nu e gata să-și vândă sufletul pentru averi și măriri! — Stăpâne...! îngaimă distrus nefericitul. — Să taci! îl repede Augustus. Vocea i se înalță năvalnică: — Vascularius și cine o mai fi în spatele lui... Aceeași întrebare îl macină și pe Trio. — ...frumoasă metodă, n-am ce zice, de a acuza prin interpuși! urlă principele. Bate din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Imbecilul vrea o bu cată din conducerea imperiului. Și nu e singurul. Mai sunt și alții care trag sfori în timp ce-i așteaptă sfârșitul. Întoarce brusc o față sumbră către Trio Fulcinius. — Ce-ai rămas așa, ca o stană de piatră? Nefericitul se apropie. Spune mai repede ce ai de zis și lasă-mă-n în pace! adaugă arțăgos bătrânul. Fulcinius i-a observat tulburarea, pe care nu o înțelege. Nu știe cum să și-o explice. Se hotărăște să acuze în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt des cântece? Trio Fulcinius se zbate să formuleze un răspuns coerent. Nu mai are timp. Asta înseamnă că voi înșivă vă ocupați cu magia... Ridică mânios tonul: — Căci mie personal nu mi ar fi trecut așa ceva prin minte! Deznădăjduit, nefericitul neagă din cap. Și nu vă temeți că dacă Libo va fi găsit nevinovat, vă va intenta amândurora un proces de calomnie? Următoarea lovitură este și mai țintită. — Acuzatorii au parte de aceeași osândă dacă se dovedește că au primit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
orice proprietate confiscată și trecută în tezaurul statului. Vocea împăratului răsună dur: Dacă tot ai supus cazul atenției mele, am să-l aduc chiar eu la cunoștința Senatului, să investigheze și să descopere cine are interes să ponegrească un senator. Nefericitul simte un gol în stomac. Apoi dorința de a voma. E condamnat fără apel... Cu o sforțare aproape supraomenească, se decide să și joace ultima carte. Înalță fruntea. — Un sclav de-al lui mi-a mărturisit că acum câțiva ani
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]