1,595 matches
-
știi cine-a zis nu știu la ce echipă joacă Horia Roman Patapievici????? Sandu Șpriț cade pe gânduri. Gore exultă. Sanduleeeee, te-am făcut, bă! Vanghelie a zis o, unu zero pentru mine! Fața lui Sandu exprimă o satisfacție adâncă. Nefericitule, nu asta mă preocupa pe mine, nu știam cine este Horia Roman Patapievici ăla, că de Vanghelie de la sectoru` cinci am mai auzit!!! 13.04.2011 Sexul oniric Băi, băieți dragi, cât am degete și limbă legea țării nu se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ați plânge chiar, dacă durerea Adevărată și neprefăcută V-ar topi ochii și a mea cântare V-ar arde sufletul din voi... Atuncea E și mai rău - și-atunci și mai puțin Va gândi cineva pe un moment L-acel nefericit ce le-a avut. Voi le citiți, ca să puteți a plânge ? Căci prin isvor de lacrimi mor dureri -, Voi știți c-o mână. - oricare-ar fi - v-atinge Fruntea cea plină de sudori, și dulce {EminescuOpIV 104} Va răcori bolnava
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Contra demoralisărei propovădue-nfocată. {EminescuOpIV 223} Ah! îi zise mititica, nu privești la rândunele, Cum din cuib scot puii capul se cutează pe ulucuri Și apoi la miezul nopții îi aud făcând buclucuri Sărutîndu-se cu ciocul, drăgostindu-se-ntre ele. Soarte-avem nefericită - îi răspunse-atunci bătrîna: Nu-i găină rândunica, rîndunoiul nu-i cucoș. Necredința lor știută-i; aspri, răi, tiranicoși, Ei trezesc viața-n inimi și apoi o învenină. Numai flori-s fericite, căci pe aceeași trupină E pistilul feciorelnic și staminul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înger! stea din ceriuri... nemaigîndită! scumpă! O! sufletul din pieptu-mi spre tine să se rumpă Ar vrea... Dar cine ești tu? o, mișcă a ta buză - Ești îngeru-mi de pază, ești Dumnezeu, ești Muză? {EminescuOpIV 313} CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieți-mi și-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic întuneric Va rămânea ființa-mi pentru-al tău ochiu himeric. Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi Pe undele oceanici, ce furtunoase
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce cade în fulgi; Dar, cum sunt cusute, sunt bune de giulgiu. Când îți trec prin minte acestea, copilă, Te uiți în oglindă și îți plângi de milă; Vrei s-o vezi chiar bine, s-o ții bine minte Pe nefericita, dulce și cuminte, 45Fără nici un reazem, care nu așteaptă Decât moartea care singură e dreaptă... În această viață de mizerii plină Singura-i amică este o albină, Rătăcită - ce știi cum - în strada veche, 50Glasul îi pătrunse la a ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n a, lui suflet confesia-mi cumplită, Să ducă-n piept durerea, - aceea ce menită A fost ca să o poarte o omenire toată, Prea grea pentru un om e... ea trebuie sfărmată În mii bucăți, ca astfel să o puteți purta. Nefericite - iată confesiunea mea. {EminescuOpIV 503} 43. PATRIA VIEȚII E NUMAI PRESENTUL (cca 1874 ) Patria vieții e numai presentul Clipa de față numa-n ea suntem, Suntem în adevăr. - Iară trecutul Și viitorul numai o gîndire-s. În van împingeți ce vi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
travestită în confort. Cu mult timp înainte de a descinde, fiecare epocă ne amenință cu fericirea. Zvâcnetul prim al pruncului în mamă este tulburătorul dangăt al bucuriei cosmice. Utopicii căutau fericirea și pe rug. Fericirea - un Everest himeric. Să le respectăm nefericiților dreptul la mândrie. Pe toate meridianele există oameni care uită de ce s au așezat la masă. Nefericiților nu le mai rămâne decât să mizeze pe tandrețea posterității. Nefericirea provine, de regulă, din deficitul de imaginație. Între lanțuri și glezna învinsului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a surprins moartea. Adevărul e același, dar altfel îi bate frunt[e]a unui nenorocit, altfel unui fericit. Căci adevărul, creație a omului, e ca și el (ființa lui) efect a împregiurărilor. Ceea [ce] mie fericitului mi-e adevărat celui nefericit e neadevărat. Filozofia disperărei, minciună și adevăr, aceeași idee pe care-o desparte spațiul de ieri până azi. ["FILOZOFIA AU CĂZUT ÎN DISCREDIT... "] 2258 D-lor! Filozofia au căzut în discredit prin sărăcia ei relativă față cu bogăția tuturor fiicelor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
meu, ca să-1 salvez, să-1 atrag și pe el în mijlocul nostru. Bietul ins, putea avea vreo problemă, să-și fi pierdut portofelul, să-1 fi părăsit nevasta sau inspirația, cine știe? Pur și simplu nu suportam ideea să văd pe cineva nefericit în veselia generală. Dar cum m-a văzut înaintînd spre el, hotărâtă, cu rochia înfoiată și farfuria în care măslinele se legănau periculos, omul s-a tras înapoi, a-ntins palmele în față, cu degetele rășchirate și mi-a strigat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
n-are rost să conversați cu mine, pentru că sânt complet neinteresant. Așa că, vă rog, nu insistați. Lăsați-mă-n pace!" Vă imaginați cum am rămas... Mi s-a șters surâsul de pe buze, dar tot n-am cedat. Firea mea mămoasă, nefericita... Știți cum mârâia la-nceput? Parc-aș fi venit să-1 tai! L-am luat cu blândețe, 219 am căutat să-1 liniștesc și am aflat până la urmă că e scriitor român, trimis pentru prima dată afară de nu știu ce uniune. Vorbea frumos franțuzește
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în șir, cu frânghii groase, trăgeau din răsputeri câte o lespede uriașă. Alții asudau frecând lespezi mari cu o bucată de cremene, cu nisip și cu apă, până când lespedea se netezea ca oglinda. Străinii se uitau cu milă la acești nefericiți. Vrând să-i vadă mai bine, opriră luntrea în aer, coborînd-o aproape de pământ. Robii erau prea istoviți ca să mai bage în seamă ivirea acelei păsări ciudate care tremura șuierând în mijlocul văzduhului. Atunci lui Auta îi veni în minte ceea ce de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Cresos, ultimul rege al Lydiei, a consultat oracolul din Delfi înainte de războiul purtat cu Cyrus al II-lea, regele Persiei. El a primit următorul răspuns: Dacă vei trece fluviul Halys, o mare putere va fi înfrântă". Deznodământul a fost unul nefericit pentru Cresos, care a fost înfrânt, iar statul său a fost anexat regatului persan. Deseori, la fel ca în acest exemplu, răspunsurile obținute prin diverse tehnici divinatorii (oraculare sau de altă natură) oferă răspunsuri ambigue și imprecise, fapt ce lasă
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fapt știut că mulți dintre cei în cazul cărora știința farmaceutică și medicală se dovedește neputincioasă apelează și la forme alternative de vindecare. Cercetările de teren ne arată că, în această situație, divinația are un rol important. Îl îndrumă pe nefericit într-o direcție sau alta. Trebuie să spunem că, în unele situații, în mod cu totul inexplicabil, unii își găsesc chiar salvarea astfel. În aceste cazuri, în mod firesc, orgoliul, prestanța și autoritatea vraciului cresc. El va spune: "Nu e
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
construiască acele camuflări estetice cerute de sistemul de valori culturale. Cînd Lemuel Gulliver a vizitat țara Houyhnhnmilor, unde minciunile erau complet necunoscute, nu a găsit nici un infern, cum sugerează Eck că s-ar întîmpla, nici un paradis, cel puțin nu pentru nefericiții Yahoo (Swift 1941:203-280). Acei Houyhnhnmi obsesiv de cinstiți nu au vitalitatea locuitorilor din Lilliput și Brobdingnag și par să-i confirme lui Francis Bacon (1861a: 377-378) întrebarea retorică: Se îndoiește cineva că, dacă ar fi să se scoată din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o nevroză criminală, pândesc copii evreiești noaptea, prin mahalale, fug cu ei și-i sufocă: exact sociologia și politica lor. Lumina soarelui vor distribui-o de la un ghișeu special acești contabili ai lui Dumnezeu, prin fața cărora vor defila ochii tuturor nefericiților din neamul acestei țări, cu inima prădată de toți istericii și nebunii. Sânge! Sânge vrem! Prigoană și asasinat!"201. Imaginea pruncuciderii, de o violență extremă, proiectează culpa ideologică într-un spațiu în care singura măsură punitivă acceptabilă rămâne execuția publică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
facilitează figurarea plastică. Imaginea este umbra, iar umbra este numele comun al dublului. Cum notează Jean-Pierre Vernant, cuvântul are trei accepții concomitente: "imagine a visului (onar), apariție provocată de un zeu (phasma), fantomă a unui defunct (psyché)". Astfel îi apare nefericitul Patrocle în somn lui Ahile. În Eschil, Io spune: "Ah! iară și iar tăunul mă-mpunge, sărmana! / E năluca [eidôlon] lui Argos..."*. Euripide, în Alcesta, pune cuvântul în gura soțului ei văduv, care-i imploră pe sculptori să-i redea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
idee îmbrățișată de episcopul Étienne Tempier în secolul al XIII-lea și de cardinalul Nicolaus din Cusa în secolul al XV-lea putea însemna o condamnare la moarte în secolul al XVI-lea. Cel puțin asta s-a întâmplat cu nefericitul Giordano Bruno. În anii 1580, Bruno, un fost cleric dominican, a publicat lucrarea Despre infinit, univers și lumi, în care a sugerat, la fel ca Nicolaus din Cusa, că Pământul nu era centrul universului și că existau o infinitate de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
credință, că se va da la îngeri nemilostivi! Vai de cel ce nu se pocăiește că la adevărat Judecător va merge!” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 127) „Însă ce va deveni nefericitul care disprețuiește, care-și râde, care refuză cu nerușinare să creadă? Vai! Acest nefericit este pierdut. El refuză toată mântuirea, el respinge orice nădejde, el se arată nedemn de orice iertare. Cine nu crede, este judecat. El este pierdut, chiar
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pocăiește că la adevărat Judecător va merge!” (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, p. 127) „Însă ce va deveni nefericitul care disprețuiește, care-și râde, care refuză cu nerușinare să creadă? Vai! Acest nefericit este pierdut. El refuză toată mântuirea, el respinge orice nădejde, el se arată nedemn de orice iertare. Cine nu crede, este judecat. El este pierdut, chiar înainte de venirea dreptății; el este pierdut în plinul ocean de milă; el este pierdut
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
după cel iulian (între cele două calendare era, la data aceea, un decalaj de 10 zile), astfel că în ziua bătăliei, armata rusă încă mărșăluia prin Polonia, la 480 de km depărtare. Amuzat de incident, Napoleon i-a înapoiat sabia ("nefericitului general Mack", cum s-a prezentat acesta) și i-a transmis prin el complimente împăratului Francisc. Acesta însă nu s-a amuzat de loc și l-a închis pe general timp de doi ani (din 20, cît fusese sentința Curții
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
sarcina de a lăuda felurile de bucate ale unei mese frugale, binefacerile justiției și ale legilor, pacea care deschide porțile orașelor; el trebuie să păstreze confidențele, să-i implore pe zei și să-i roage să fie readusă Fortuna către nefericiți, îndepărtând-o de cei trufași." Horațiu cere ca personajul de teatru să fie dotat cu coerență internă. Limbajul fiecărui protagonist 28 trebuie să fie în legătură cu condiția sa socială, cu vârsta sa, cu sexul său. "Va fi foarte important să ținem
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
forma pe care o îmbracă la el dilema. "Opozițiile între sentimentele firești și iureșul pasiunii sau severitatea datoriei formează puternice acțiuni, care sunt primite de auditoriu cu plăcere, și el se simte îndemnat cu ușurință să-l deplângă pe un nefericit oprimat sau urmărit de o persoană care ar trebui să se intereseze de integritatea lui, și care uneori nu-i urmărește distrugerea decât cu neplăcere, sau cel puțin cu dezgust." (Discurs despre Tragedie) Eroul său își trăiește într-un mod
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
viața morală. S-ar putea analiza sufletul fiecărui om după gradul de emoție pe care-l manifestă la Teatru; dacă fața-i rămâne indiferentă, dacă ochiul lui nu este deloc umed, când Tatăl de familie îi spune fiului: unde mergi, nefericitule? Dacă focurile indignării nu-i ard inima, când Narcisse reușește să-l corupă pe Nero, este, cu siguranță, un om de nimic; nu-și va putea salva reputația decât mărturisindu-și imbecilitatea." Model oferit spectatorilor, omul virtuos este personajul de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
merge. Surorile-i nemiloase o urmează: ele trec, din locul unde erau, în adăpostul lui Oreste. Îl înconjoară, scoțând strigăte, fremătând de furie, scuturându-și făcliile. Ce moment de teroare și milă, cel în care se aud rugămintea și gemetele nefericitului străbătând prin strigătele și mișcările înfricoșătoare ale unor ființe crude care-l caută! Vom executa noi oare ceva asemănător în teatrele noastre? Nu poate fi arătată aici decât o acțiune, în timp ce în natură există aproape totdeauna mai multe în același
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Dezertorul (Le Déserteur, 1770) pe un tânăr soldat, condamnat la moarte pe nedrept pentru dezertare. Piesa este de o strălucită actualitate, căci dezertarea este unul din flagelurile vieții militare din Vechiul Regim. Mercier vrea să sensibilizeze publicul față de soarta nefericiților care fug de sub drapel, nu din lașitate, nici din lipsă de patriotism, ci pentru că s-au lovit de nedreptățile superiorilor lor. Pedeapsa cu moartea fiind restabilită după 1715, piesa este o pledoarie pentru abrogarea ei. Prin această dramă, Mercier dorește
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]