60,569 matches
-
Am ieșit repede în grădina din apropierea serei, de teamă să nu leșin de atâta miros de pământ negru de flori. L-am zărit pe Zoltan stând pe vine cu privirea ațintită la tufele unor ghiocei crescuți în libertate. Pământul era negru și lucios și petalele florilor formând clopoței aveau aerul fragil al porțelanului chinezesc cu pete verzi, umbre în care se desfășura poate adevărata viață a primelor flori ale anului. Nu era nici o floare care să semene întru totul cu alta
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Madi - 1979, o fată cuminte, frumoasă, foarte respectuoasă, un fel de fată a bunicilor. sîntem împreună la 2 Mai, la Dobrogeanu, la o masă: Domnul Șora, Petru Romoșan, Ion Mureșan, Nino al meu și cu mine. Madi are un păr negru și bogat, cu cărare la mijloc și breton pe frunte. ascultă poeziile recitate de Romoșan și-și răsucește mereu părul, ca pe un fuior gros, la spate, ridicîndu-l, din cînd în cînd, în vîrful capului. e ca un ritual magic
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
sau înjosită, "proletarul" viguros racolat de câte-o cucoană parfumată și cu automobil etc. Revolta sinceră, exprimată direct, căpăta însă frecvent și aerul unei farse grotești și absurde, de un "secret umor" ( cum zicea G. Călinescu despre Bacovia), un umor negru, ambiguu-mistificator. Căci în substratul acelor înscenări erau strecurate și mine anti-literare, iar o conștiință de veghe, spectatoare, punea adesea distanța față de evenimentul "montat", reținea calitatea recuzitei, dezvăluia convenția literar-teatrală. Îndrăznelilor teribiliste, afișate cu aplomb, li se asocia organic fronda antipoetică
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
sau înjosită, "proletarul" viguros racolat de câte-o cucoană parfumată și cu automobil etc. Revolta sinceră, exprimată direct, căpăta însă frecvent și aerul unei farse grotești și absurde, de un "secret umor" ( cum zicea G. Călinescu despre Bacovia), un umor negru, ambiguu-mistificator. Căci în substratul acelor înscenări erau strecurate și mine anti-literare, iar o conștiință de veghe, spectatoare, punea adesea distanța față de evenimentul "montat", reținea calitatea recuzitei, dezvăluia convenția literar-teatrală. Îndrăznelilor teribiliste, afișate cu aplomb, li se asocia organic fronda antipoetică
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
și, alergând să sărute acel bănuț, se împiedicau de ochii de panseluță cu viață scurtă presărați neglijent în jur și se lungeau la picioarele madonei florale ea nu avea habar de aceste mătănii în serie, ducând la buze cărnoasa tulpină neagră și ștergându-și apoi fruntea cu șfichiuitul unei nuiele desfrunzite de nuc în urma acelei femei, pe trotuar, seara se aduna în sine cum ceara la baza lumânării magazinele își pierdeau unul câte unul clienții care acum se îmbulzeau să culeagă
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
fost mâncată de viermi și de clipe, Am așteptat secole să vină primăvara, Am înnodat nopțile fibră cu fibră. Ploile mi-au întins sforile, Umbrele mi-au ținut scara; Azi florile mele răsar în grădină, Răsar alb, răsar roz, răsar negru, Mănâncă aerul, rod întunericul - Ușoare ca timpul, flămânde ca lumina, Carnivore ca moartea. pustiu pustiul a crescut din flori a crescut din păsări a crescut din noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
un cap de copil - roșu cu negru cu puncte portocalii... mama bîjbîie cu mîinile aerul din fața ei... mama e un deal - mi-am făcut casa pe ea.... pereții se prăbușesc în gol, tavanul dispare: un stol de bărbați cu aripi negre urcă la cer... stau pe un peron singură... cad de pe o piatră acoperită cu mușchi verzui și ud în valuri furioase... mama îmi ține capul pe brațe; în loc de ochi, am două pietre lichide... merg singură pe un drum cu praf
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
un camion staționînd cu motorul pornit. Respir lent, în ritmul fluxului și refluxului de coama cărora mă țin. Reeeeeeeeee-spiiiiiiiiiir leeeeeeeeeent... Reeeeee-spiiiiir leeeeeent... Sub pleoape, cercuri roșii se epuizează în verde care degenerează în violet care își pierde vlaga în puncte negre și portocalii care fisionează în cercuri roșii veștejindu-se în verde supt leeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeentde gaura neagră... Pe mal, trupul meu flutură ud în boarea primilor zori.
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
cărora mă țin. Reeeeeeeeee-spiiiiiiiiiir leeeeeeeeeent... Reeeeee-spiiiiir leeeeeent... Sub pleoape, cercuri roșii se epuizează în verde care degenerează în violet care își pierde vlaga în puncte negre și portocalii care fisionează în cercuri roșii veștejindu-se în verde supt leeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeentde gaura neagră... Pe mal, trupul meu flutură ud în boarea primilor zori.
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
Cruz de Tenerife, în insulele Canare, își amintește că în liceu colegii îi spuneau Cioară. Explicația o găsește în originea păstorească și transilvăneană a familiei. Strămoșii, ciobani, treceau munții cu turmele în Muntenia și ajungeau cu ele până în Crimeea. Oile negre se numeau laie sau ciorane, de la cuvântul rusesc ciornâi - negru. De aici, numele Cioran și mai apoi Ciorănescu. Părinții erau amândoi institutori, stabiliți la Moroeni - Dâmbovița pe la 1900. Au avut o droaie de copii, nouă la număr, alcătuind o mare
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
liceu colegii îi spuneau Cioară. Explicația o găsește în originea păstorească și transilvăneană a familiei. Strămoșii, ciobani, treceau munții cu turmele în Muntenia și ajungeau cu ele până în Crimeea. Oile negre se numeau laie sau ciorane, de la cuvântul rusesc ciornâi - negru. De aici, numele Cioran și mai apoi Ciorănescu. Părinții erau amândoi institutori, stabiliți la Moroeni - Dâmbovița pe la 1900. Au avut o droaie de copii, nouă la număr, alcătuind o mare familie de intelectuali și de creatori, minuțios descrisă de memorialist
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
plenitudinară a poporului român. Stăpânit de nădejde, călăuzit de credința nestrămutată în viitorul neamului și al popoarelor lumii, el exclama cu ardoare și nestăvilită speranță: sufletu-mi te slăvește încă, înzeită libertate și, deși oamenii sângiuirilor au învelit cu marama neagră dulce fața ta, cred că va veni ziua fericită, ziua izbândirii, când omenirea întreagă se va scula spre a sfâșia acest văl și dușmanii tăi se vor împietri la vederea soarelui tău de lumină: atunci nu va mai fi nici un
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
insomnii, trezit de spaime ascuțite în chiar clipa ațipirii, pîndeam momentul de a-mi convinge concetățenii că e foarte înțelept să înțeleagă iminența autumnală. Și iarăși desfăceam sufletul cîte unui tom legat în pînză aspră la pipăit, rătăceam pe rîndurile negre, încremeneam apoi cu privirea pe varul gălbui, repetam în gînd, murmurat, cu glas tare, urlat, că da, da, s-a iscat toamna. Pe urmă ieșii pe stradă. Și atunci, vai, ce întîmplare! Mă împușcă un fluture plătit și, cu sîngele
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
fii neînfricat, E bine să ai ochii limpezi Curați, strălucitori, Să se poată scălda în ei Lumina zorilor În ceasurile ultime. Scrisoare către Ioan din Patmos A venit mai repede decât Credeam Nebuna de la sfârșitul timpului Acoperind cu fustele-i negre Totul împrejur Transformând în scrum Lucruri inefabile, ucigând Blândețea, seninătatea, prietenia. M-am retras strategic în chilia cu cărți Așezată pe mormanul global De gunoi. Nu prea se mai văd stele pe cer Pentru că nu există ochi care să leprivească
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
pentru prizonierii Legați cu fibre optice Și circuite electronice digitale. Undeva departe De mulțimile strivite Sub roțile multicolore ale reclamelor Pâlpâie neștiută Flacăra lămpii de măslin. Lăcrimează calm Lăcrimează și strălucește. Puțini știu Că-i un pumnal Înfipt în blana neagră și fosforescentă A Fiarei. O mie de sori Dragoste-poveste ca un foc în deșert, Ca un rug aprins Din vremi neștiute. Dragoste-poveste Din nopțile Sheherezadei În orașul pradă farsorilor Și întunericului. Strângerea de mână, Șuvița de vânt, Degetele muzicale Pe
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
într-o dimineață se trezește "cuprins de o spaimă grozavă", după ce "visase ceva rău". Vrea să se dezmeticească, se spală pe față, iese în ogradă, la treburi, dar mereu ceva îl apasă, un sentiment "turbure și greu ca o apă neagră". Simțurile percep alterat realitatea, liniile, formele îi joacă în fața ochilor, ca sub acțiunea unei vrăji: "Colina se ridica mereu, se umfla ca o bășică uriașă; pământul se legăna; se lăsa în jos; se scufunda. Vasile Catrina se scutură și porni
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
-mi povestești mie niciodată nimic, rosti Natalia printre lacrimi și sughițuri. Era ca un arc care cedase la prea marea încordare, pierzându-și elasticitatea. Mirel arăta complet schimbat față de momentul când plecase de acasă. Tras la față, palid, cu barba neagră crescută peste noapte și ochii exoftalmici, se plimba prin cameră, pradă unei stări de maximă agitație. Se oprea din când în când din mers scoțând câte o exclamație înăbușită: "Oh, Dumnezeule, Dumnezeule mare!" Și Natalia nu înțelegea dacă figura lui
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
cum bănuim după ce naratorul îl descrie în costumația feminină, nocturnă: "Trecea o femeie înaltă, cu un bogat păr roșu sub o pălărie cu pene, o femeie slabă și osoasă, fără șolduri și fără sîni, într-o rochie strîmtă de fluturi negri. ... Nu știu de ce nu mi-a venit să cred că e o femeie ca toate femeile.... Dar, mai trebuia să mă îndoiesc...cînd în mîna cu degete lungi rînjeau șapte safire de Ceylan?", p. 42); iar dacă Aubrey e neconvingător
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Aubrey e neconvingător în travestiul său feminin, la fel de neconvingător e, tot noaptea - în acea ultimă "noapte de catifea și de plumb" în care îl întîlnește naratorul - și ca bărbat, cu pudră albastră pe față, cu buzele spoite violet, cu cearcăne negre trase în jurul ochilor, cu o pulbere de aur presărată pe păr: "... acum mi se părea că ființa ce mă tîra cu ea în umbră nu era un bărbat.... Trăsăturile feței sale prelungi se ascuțiseră, de la albastrul fraged de floare, culoarea
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Mateiu I. Caragiale? Revenind la Remember, această nuvelă e, în literatura română, tot ce poate fi mai aproape de un text de reverie nobilă - somptuos, sumbru, elegant ca un aristocrat (sau o aristocrată) în doliu etern, într-o pelerină de catifea neagră, și, în plus, păstrînd un secret: un secret a cărui deslușire e făcută imposibilă pentru însuși purtătorul lui; un secret al secretului.
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
a uneltelor de lucru, abolirea silnică a libertăților nu puteau îngrădi acea li-bertate a spiritului care triumfă asupra oricăror opreliști și se proiectează într-un univers în expansiune, fără limite. Sunt mai mândru azi de a fi fost pedepsit cu "neagra" fiind prins în mână cu o coajă de săpun presărat cu praf DDT, pe care scrijelasem pentru discipolii mei numele unor gînditori presocratici despre care le vorbisem, decât de a fi publicat atâtea cărți scrise de mine mai târziu. Cu
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
a falimentului educației, a dezagregării societății, în ciuda aparenței de lume consolidată. Avântul nemaiîntâlnit al științelor, marile descoperiri ale fizicii, abia acestea îi dau lui Henry Adams sentimentul declinului și presentimentul marilor seisme sociale care vor veni. În spiritul celui mai negru pesimism filozofic Adams vorbește despre autodistrugerea civilizației prin deszăgăzuirea unor forțe scăpate de sub orice control. Acest fel de a vedea transpare și în stilul autobiografiei sale, în ironia amară, în cultivarea sarcasmelor, în "persiflarea de sine și diminuarea cu orice
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
cu vopsele și pomezi magice, însă el se supărase. "Nu-mi stă bine culoarea, ce făcuși mă, Petrică" ar fi întrebat. La care Petrică ar fi rîs împăciuitor și i-ar fi pus pe cap, să-l acopere, o pălărie neagră, ținîndu-l de ceafă să se vadă în oglindă. Iar el nu voia să se vadă și se zbătea, numai că Petrică îl ținea strîns tare de ceafă. Numai cîteva zile mai petrecură în cazarmă soldații regimentului 12 Dorobanți, supunîndu-se instrucției
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
și în țăcăneala roților. În dimineața zilei următoare auziră bubuitul tunurilor. Nu-și dădeau seama dincotro venea, dar exploziile răsunau tot mai dese și mai apropiate. Apoi văzură fluviul, o bandă lată de zinc, netedă ca o tejghea. Vedete mici, negre, alunecau pe el trăgînd întruna. De pe malul bulgăresc înalt și abrupt se înălțau cînd dintr-o parte cînd din cealaltă, unul după altul, colaci de fum. Trenul opri în cîmp. Soldaților orașul li se înfățișă mic și alb, vag oriental
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
că de fapt nimeni în tot regimentul nu se pricepe să le mînuiască. Situația trebuia salvată. Calm, parcă plictisit, căpi- tanul se apropie de mecanici scuipînd capătul țigării. Se aplecă și el, cam într-o doară, peste fiarele lustruite și negre. Nimeni nu auzi cum scrișînind din dinți le poruncește celor doi să dispară dracului cu ele cu tot. Întors spre trupă, i se adresă flegmatic, tărăgănat: "Ei băieți, astea-s mitralierele. De acum înainte să-l ferească Dumnezeu pe neamț
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]