12,256 matches
-
Artă, în 1943 la, deja, a doua ediție. Coperta seamănă (pentru nostalgici...) chiar prea bine cu a unui caiet din acelea subțiri, format A5, bej sau bej verzui, cum foloseau studenții altădată. Titlul și editura cu bleumarin, restul detaliilor în negru. Deschizînd volumul, și dînd de Spovedanie, te gîndești că de la Arghezi încoace poezia noastră își pune foaia de lichidare la început. De fapt, e-o mărturisire voioasă, de păcătos mucalit înaintea Postului Mare, de băutor priceput care se căinează în
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
sfarmă-blazon și "cel din urmă boier", amator de steme recompuse, Șerban Foarță face o adevărată demonstrație de forță etimologică, cu poantă: "Kara va s' zică, -n turcă, "negru", / în italiană, gaillo-i galben:/ caragialotul steag e galben,/ ca rapița, tivit cu negru, - // iar nu cum steagul lui Mateiu,/ cel arborase pe donjon,/ la culă: "coupé vert sur jaune",/ cam după '23...// Ion Luca, însă, n-avea steag,/ teșit fiind la cap de-o gintă/ ce-a dus tablaua cu plăcintă/ în creștet
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
și jumătate când a murit. Mi-amintesc doar, vag, tristețea stăruitoare a mamei, care petrecea zile în șir fără să scoată o vorbă, închisă în sine, mai dedată doliului decât însăși Catarina care, când ne vizita, nu venea niciodată în negru. De cum sosea bunica, lumea căpăta altă culoare. Dormeam în aceeași cameră, ea îmi spunea povești, se plimba cu mine, îmi aducea răsfățul la zi. Mai ales căuta să mă convingă să încep să vorbesc. Deoarece muțenia Joanei găsise în mine
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
2010 CUPRINS I. Aripi topite. Pământean alambicat / 7 Iar coșmar... / 9 Dezamăgire / 11 Încă... / 13 Constatări... / 14 Mințim... / 15 Suspin tomnatic / 16 Reamintire / 18 Rătăcit / 19 Solitar / 20 Învălmășit / 21 Te(oretic)...vreau! / 22 Îndepărtat / 23 "Rămas bun!" / 24 II. Negru în alb / 25 Absurd de ambiguu / 27 Decor de fum / 29 Nevăzut / 30 ...de Noi / 32 Evadez! / 34 Albastru / 35 III. Inocent / 37 Ești aici / 39 Regăsit / 41 Fără sprijin / 42 Frumos și efemer / 43 Căldura iernii / 44 A divinității
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
vreau, ce să ofer... De la incertitudine ai ajuns repede la nepăsare Și sper să nu fi uitat măcar vorbele de dor. Acum când ele se șterg și sunt lăsate în uitare Vor lăsa peste soarele nostru un întunecat nor... II Negru în alb Absurd de ambiguu O lume călătorind prin amar Caut să văd de drumul nostru efemer. Neadaptați, blamați, ignorați și non-sociali Și parcă nimic nu se încadrează în plăcut. Amăgiți zilnic de ceea ce își planifică pe termen lung, Încadrați
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde, paradisiacă spre tărîmul infernului plăcerii, unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima dată. Din lumea cenușie și devitalizată a bibliotecii lui Faust, uniformizată cromatic, scenografa Lia Manțoc aduce o culoare clară, negrul din fracul lui Mefisto, și, apoi, contrastul cromatic, movul intens, care țipă păcatul prin respirația taftalelor. Impresionant. "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea"... Am regretat imens că Ilie Gheorghe, unul dintre actorii noștri mari, speciali
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde, paradisiacă spre tărîmul infernului plăcerii, unde totul mai este posibil o dată. Și pentru ultima dată. Din lumea cenușie și devitalizată a bibliotecii lui Faust, uniformizată cromatic, scenografa Lia Manțoc aduce o culoare clară, negrul din fracul lui Mefisto, și, apoi, contrastul cromatic, movul intens, care țipă păcatul prin respirația taftalelor. Impresionant. "O, lună plină, de-ai vedea Azi ultima durere-a mea"... Am regretat imens că Ilie Gheorghe, unul dintre actorii noștri mari, speciali
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
a regizorului Peymann și a altor comuniști de salon, nu ar fi avut ideea să realizeze un film despre Bille și Dejan. Crezînd în utopia multiculturalității, la începutul anilor ^90 cînd în Germania se "dădea foc locuințelor de azilanți și negrii erau urmăriți pe stradă și bătuți", Anna atribuie un caracter cvasi-miraculos legăturii amoroase dintre Bille și Dejan. îl incită pe Carlo să-i furnizeze tot mai multe detalii despre cei doi și, pe măsură ce le obține, pe trama narativă se grefează
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
acesteia, este închis și executat. O altă dimensiune stilistică tinde spre expresionismul inserturilor de animație din Pink Floyd The Wall, filmul din 1982 al lui Alan Parker cu elocința unui "Schrei" mai ales în descrierea ororilor războiului. Marjane spune totul negru pe alb, stilul desenatoarei este sobru, aproape schematic, anticalofil, uneori contondent, ca și cum ar dori ca imaginea să nu abată atenția de la mesajul ei. Negrul și albul convin mai ales pentru redarea grupurilor de femei înfofolite după cum cere tradiția islamică, fapt
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
lui Alan Parker cu elocința unui "Schrei" mai ales în descrierea ororilor războiului. Marjane spune totul negru pe alb, stilul desenatoarei este sobru, aproape schematic, anticalofil, uneori contondent, ca și cum ar dori ca imaginea să nu abată atenția de la mesajul ei. Negrul și albul convin mai ales pentru redarea grupurilor de femei înfofolite după cum cere tradiția islamică, fapt care lasă ochilor un întreg capital de expresivitate și o impresie de cor antic. Răzbate uneori o reținută notă japonizantă și este de remarcat
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
islamică, fapt care lasă ochilor un întreg capital de expresivitate și o impresie de cor antic. Răzbate uneori o reținută notă japonizantă și este de remarcat că sobrietatea stilului atinge și momentele senine, de exuberanță. Acest joc dintre alb și negru redă foarte bine și o stare de claustrare cînd desenatoarea își dorește acest lucru, îi îmbracă foarte bine tristețea. Din păcate, România nu are o cultură puternică a benzii desenate cum se întîmplă în Franța și Belgia, - Dodo Niță un
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
a fost chiar așa de rău, nu se putea să fie chiar așa, comunismul și-a avut și părțile lui bune. Iar acestora le-am duce dorul, astăzi. Tânărului lector romanul Zbor spre libertate i se va părea scris în negru/alb, ignorând împrejurarea că, fie și în sângeroasele zile ale anului 1946 se trăia totuși, nu totul era jaf, viol, moarte. Ca să nu mai vorbim că, în timp, regimul, odată asigurat, și-a pierdut din ferocitate, a îmbătrânit prematur, pierind
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
unul care vizează interioritatea imaginii și nicidecum materialitatea ei. Aceste Ipostaze, care aglutinează trei vîrste ale formei și trei etape ale conștiinței de sine a pictoriței, au și o subtilă trimitere în viitor: un portret realizat în valori, aproape de alb/negru, un clar/obscur de factură nouă care, după toate aparențele, va accentua componenta afectiv-existențială, va spori misterul imaginii și va contura mai sonor haloul metafizic.
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
la o stare de uimire blîndă, care nu tulbură și nici nu distorsionează. în partea inferioară a portretului, în regiunea gîtului și a umerilor, compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. În colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a scris anul. Această pată
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
de contemporani și că valoarea liricii sale s-a revelat doar după moartea poetului. Nici măcar apariția, în 1983, a cărții lui Alexandru Paleologu, Alchimia existenței, nu a zdruncinat semnificativ locul comun de interpretare. Cu toate că, în eseul Funeraliile poetului, se demonstra negru pe alb că nu putea fi un oarecine, în vremea sa, un om la a cărui înmormântare au participat trei președinți ai consiliului de miniștri (Mihail Kogălniceanu, Lascăr Catargiu - președintele în funcțiune la data respectivă - și Teodor Rosetti), "și alte
Ocheade mistico-semantice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9121_a_10446]
-
obiectuale, ilustrîndu-l mai eficient decît orice caracterizare teoretică. Scriitorul român își anunță culorile încă din prima pagină a romanului. "într-o dimineață din luna octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statură, cu față oacheșă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept și cu vîrful cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mîndria grosolană, îmbrăcat cu un anteriu de șamalagea rupt în spate, cu caravani de pînză de casă văpsiți cafeniu; încins cu o bucată
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
Vasile Militaru. Un volum de basme, intitulat " Hoțul de stele" mi-a rămas inabordabil. Universul copiilor, în culori albastru și roz, adăpostea extraordinarele aventuri ale lui Tudorică și Andrei, tot în benzi desenate, Dimineața copiilor avea benzi în roșu și negru - combinația mea preferată și astăzi. Pentru nevoile muzicale, în casă trona un patefon, de tipul cel mai nou, marca His masters voice, iar alături nu multe discuri. Dacă viitorul meu biograf va insista asupra uluitoarelor mele progrese la pian și
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
Rodica Zafiu Persistența unor dogme istorice, pe care o subliniază și o subminează profesorul Neagu Djuvara în recenta sa carte - Thocomerius - Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești (Humanitas, 2007), a avut întotdeauna efecte perceptibile și asupra cercetărilor și a instrumentelor lingvistice. În cazul dat, nu mă gîndesc în primul rînd la domeniul etimologiei - unde, din fericire, existența
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
formează o componentă organică a compoziției, ca în stampele japoneze. Atunci cînd apare o semnătură cu stiloul, ea intră în structura imaginii, completînd-o. Un caracter grafic particular prezintă seria de studii după cele trei fetițe unde apar valori puternice de negru sub formă de pete abstracte. În jurul capului, sau însoțind conturul capului, ele alcătuiesc un joc ritmic paralel, îmbogățind valențele expresive ale arabescului fluid. Modelul preferat, firava copilă Rachiș-Ali, are părul scurt ce evadează din maramă și ochii enormi, umbriți de
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
draga de ea. A doua soră. Prima soră în ordinea nașterii. A treia era Elvira, nașa Elvirei, sora mea. Tanti Zoe, după moartea soțului ei, a trăit ca o sfântă. N-a scos doliul până la moartea ei. A umblat în negru. Drumurile ei erau la biserică, unde se întâlnea cu prietenele ei, tot așa femei distinse și credincioase. Și mi-aduc aminte cum veneau duminică de la biserică, în trăsură - așa era pe vremea aceea - își aducea prietenele acasă și luau dulceață
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
mai multă consistență decât întâmplările din vis, de aici un anumit aer de lunatic al eroului care intră în situații dintre cele mai stranii fără ca acest lucru să i se pară ieșit din comun. Edificatoare este aici participarea lui Ștefan Negru la înmormântarea unui om cu care nu avea nici o legătură și la care a nimerit pentru că a greșit cimitirul. Până la urmă, într-un șir de malentendu-uri, ajunge să fie luat drept un membru al familiei defunctului, să țină un discurs
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
local, în Iași, articolele le băteam direct la mașină, potrivindu-mi Consulul pe un teanc de cărți solide, în pat, cocoșat deasupra clapetelor, atent să nu sfîșii indigoul (stocasem c-o furie crescîndă, de neostoit, coli uriașe de indigo albastru, negru). D.P.: Iar la computer? De vreme ce corespondați lejer prin mail... E.B.: La computer am început prin 2002 să tastez, mai ales scrisori demențiale, torențiale, de dragoste și of adînc, pentru o pictoriță cam împușcată-n creieri, ce terminase arhitectura, o femeie
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
aceștia firesc. O scenă minunată deschide filmul, scenă care mi-a amintit de vechiul sat românesc cu femeile vîrstnice care nu numai că așteaptă resemnate moartea, dar o și administrează în beneficiul comunității. Pe muzica unui tango vechi, înveștmîntate în negru, cu basmale pe cap, răfuindu-se cu un vînt puternic acestea curăță mormintele; este imaginea unei Spanii vechi a tradițiilor, - regizorul a filmat în regiunea natală, La Mancha - a micilor comunități cu solidaritățile lor, cu misterele lor, cu vechi răfuieli
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
fac că le surîde norocul cînd, de fapt, din urmă moartea-i paște. Sau, măcar, descalificarea, îndulcită de o vremelnică - și, oricum, necunoscută lor - izbîndă literară. Ca tipuri ale cotidianului amalgamat, care umplu coloane și pagini. Cel mai adesea cu negru. O filă rătăcită, tot dintr-un manuscris al lui Foarță cel care, printre ziare, citește literaturi: "Unde ne mor servitorii, valeții,/ cameristele cu care domnii s-au/ intersectat în treacăt sau/ de-a mult mai lungul vieții? [...] Unde mor, unde
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
pasiunile însă s-au stins, n-au mai rămas decît vorbele, cochilii goale, frunze moarte... Evident că succesul acestei lecturi se datorează profundului sentiment de "reînviere" a memoriei vilariene grație interpreților carismatici. Dar cînd au apărut pe scenă, amîndoi în negru, ea cu un mers șovăielnic, el splendid ca acum patruzeci de ani, cum să nu crezi că vezi fantome? Fantomele festivalului. Și, m-am întrebat atunci, nu evocau ele de asemeni o veche iubire toridă de teatru care astăzi, în
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]