2,984 matches
-
dea seama ce se întâmplase. Mulțumind fratelui său de cruce Boreas pentru ajutor, prințul își continuă drumul spre Ținutul Întunericului în care locuia fiara cu un colț de diamant. Acum, pentru el nu fu cine știe ce greu să găsească drumul prin negura ce domnea acolo, pentru că Pasărea Paradisului lumina ca ziua cale de o poștă. Lumina ei orbi Fiara Întunericului, așa încât Ador reuși să-i smulgă colțul de diamant fără să fie nevoie să lupte pentru ultima comoară. Cu cele trei odoare
ARIPILE FERMECATE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381472_a_382801]
-
pentru că Nicolaie Dincă iubește atât de mult natura, nu putea să nu facă o scurtă trecere prin anotimpuri, dedicându-le un capitol intitulat Alte nuanțe, în care poezii ca: „Durerile toamnei”, „Nostalgie autumnală”, „Gând hibernal”, „Tablou de Septembrie”, „Degeaba toamnă”, „Neguri”, Se petrece iar”, Iarnă în sat” și altele, surprind peisaje, ipostaze cromatice, nostalgii ale poetului, infuzând prilejuri de reverie și meditație asupra relației om-natură. Pe un ton elegiac, Toni Dincă se contopește cu natura. Își etalează realitățile sufletești, gândurile, filtrându
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
eul” care gândește, simte, trăiește, dorește și transmite, o întâlnim și în versurile: „Am zilnic în cap o mie de gânduri, / O mie de noi crâmpeie de viață, / Toate se zbat, ignorând drept și rânduri, / Să scape din mâzga de neguri și ceață.”( O mie de gânduri) și „Când vrut-am lumii-ntregi să-i fac pe plac, / M-au luat unii de prost, alții de frate;”/... „De multe ori închid spre lume poarta, / La Dumnezeu mă rog și-ngenunchez,” / ... / „Așa încât
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
urce,pe valuri,uitându-măîn zare, dupăcuvintele tale,... VII. ILUZIA UNEI DEZILUZII, de Costi Pop , publicat în Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017. Port cu mine, iluzii unele, că-s lângă tine și ne iubim, deziluzii, că ne certăm, lăsând neguri peste noi, vise, ce le păstrez intacte, ferindu-mă, să le schimb, chiar dacă-s doar în gânduri, iluzia unei deziluzii, despre lumea mea, a noastră, scurgere de timp, trăiri, departe de cele patru zări și anotimpuri, călătorii imaginare, pe faleze
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
delicatețe lacrima, iar asta rănește sufletul celui încă viu mai mult ca orice... De nenumărate ori, cerul este acoperit de prea puține stele, iar pământul lipsit de orice metaforă a frumuseții. CALBOREANU exact de maladia aceasta a urâtului suferea, de negura apăsătoare a unei existențe chinuite pe final care se întindea ca o pecingine de colo până colo, cuprinzând în plasa ei perfidă totul: natură, aer, suflete, neființă... E greu să te intersectezi cu un secol în raport cu care, afară de timpul fizic
DE LA ESTETICA SUPERIOARĂ A TEATRULUI, LA URÂTUL EXISTENŢIAL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380923_a_382252]
-
aseamănă călătoresc prin trecutul zilei de mâine, prezentul din fluidul anilor în adâncul timpului mistuitor. Distanțe întinse în toate direcțiile prin tăceri lungi, intersecția viitorului Lui cu trecutul Ei prin punți țesute între ele de pretutindeni frenetice culori țâșnesc în negura misterului Marea Țestoasă* s-a mișcat prin dimensiuni palimpseste, Lumea nu este nici ce pare a fi, nici ceea ce nu pare, și ceea ce pare a fi, și ceea ce nu pare a fi, toate la un loc, Vălul de ceață subțire
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
se aseamănă călătoresc prin trecutul zilei de mâine,prezentul din fluidul anilor în adâncul timpului mistuitor.Distanțe întinse în toate direcțiile prin tăceri lungi,intersecția viitorului Lui cu trecutul Ei prin punți țesute între elede pretutindeni frenetice culori țâșnesc în negura misteruluiMarea Țestoasă* s-a mișcat prin dimensiuni palimpseste,Lumea nu este nici ce pare a fi, nici ceea ce nu pare,și ceea ce pare a fi, și ceea ce nu pare a fi, toate la un loc,Vălul de ceață subțire o
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
soi... (Se petrece iar...) Nici iarna nu este, însă, mai generoasă cu iubirea poetului: Iarna asta mașteră și rece Mi-a-nghețat cărările spre tine; Zid de ger a pus să nu pot trece Și furtuni polare de suspine. (Gând hibernal) Vin neguri dătătoare de angoasă, decor stresant, în zale de grimasă: Iubirea se sparge în cioburi de gheață Topindu-se-n neguri, fumuri și ceață; Zâmbetul cald se preface-n grimasă, Spulberă-n gânduri chinuri de-angoasă. (Neguri) Poetul își alină, totuși
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
cărările spre tine; Zid de ger a pus să nu pot trece Și furtuni polare de suspine. (Gând hibernal) Vin neguri dătătoare de angoasă, decor stresant, în zale de grimasă: Iubirea se sparge în cioburi de gheață Topindu-se-n neguri, fumuri și ceață; Zâmbetul cald se preface-n grimasă, Spulberă-n gânduri chinuri de-angoasă. (Neguri) Poetul își alină, totuși, supărarea din iubire - cedând, înțelept, anotimpul bucuriei copiilor, izbutind delicate și frumoase versuri, proaspete, cu o notă de voioșie coșbuciană
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
suspine. (Gând hibernal) Vin neguri dătătoare de angoasă, decor stresant, în zale de grimasă: Iubirea se sparge în cioburi de gheață Topindu-se-n neguri, fumuri și ceață; Zâmbetul cald se preface-n grimasă, Spulberă-n gânduri chinuri de-angoasă. (Neguri) Poetul își alină, totuși, supărarea din iubire - cedând, înțelept, anotimpul bucuriei copiilor, izbutind delicate și frumoase versuri, proaspete, cu o notă de voioșie coșbuciană: Iarna-și cerne-ncet făina Peste sat și peste vale, Iar pe cer stinge lumina Văruind
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
mă strâng, până când doare trupul și tot ceea ce sunt. Tu ce simți, Victore? Sau este jocul tău și nu-ți mai pasă ce fac. Privești de pe stânca aceea în care stă ascunsă piatra întregii mele cunoașteri - care acum este în neguri - și bați din călcâiul drept până când îmi revin, pentru ca mai târziu, când mă apropii de tine timidă, să dansezi cu mine valsul unei fragmentări a acelei pietre ciudate, să-mi dărui un vârf de stea lucitoare la fel ca vârful
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
venit! Ce-ar fi găsit? Doar florile uscate într-o vază, trecutul răvășit și o scrisoare de adio... * ... și mai era ceva ce nici el n-a gândit; o simfonie, • ca o șoaptă-mpietrită, așteptând resemnată, un soare nou, din neguri să răzbată... * 14 iulie 2014 Referință Bibliografică: Și zeul a uitat... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1369, Anul IV, 30 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ŞI ZEUL A UITAT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374376_a_375705]
-
se rostogolesc de-a valma și limbi de ceas le prind și le sfărâmă în tăcere? Așa se pierd fără urmă și rămâne teama că în locul lor nu se simpte decât durere... Depărtările ascultă glasul clipelor cum mor risipind în neguri strigătul timpului care piere cum s-oprești atâta comori încărcate de dor, când secundele se rostogolesc printre himere? Și cum să nu simți zborul timpului spre niciunde când pasu-i tot mai greu și privirea-nțețoșată, nici cu palma nu se mai
NUMĂRĂTOARE INVERSĂ... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374371_a_375700]
-
Și a mai trecut un mileniu de prosternare, Diana se ruga la statuie mereu Cum făceau fiecare. Trecuse vremea pentru zeu... Dorind să arate lumii Cât de mult îl cunoaște pe Zus Și s-o întoarcă la rugăciune Îngenunchind în negura humii, La ceasul răsăritului de stea A început să spargă cu săgeata statuia- Așteptând o minune- Plebea să cunoască ce știa și ea: Piatră, lut ars și...alleluia! Dezamîgiți oamenii au părăsit pe Diana, Au plecat gânditori din Hamangia Uitând
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
2013 din 05 iulie 2016 Toate Articolele Autorului RAPORT ASUPRA STĂRII PĂMÂNTULUI Doamne, Să știi că noi pe-aici o ducem încă bine: Pământul tot se- nvârte zi de zi cu noi, Ziua și noaptea se-ntind cât se cuvine, Negura și lumina împart lumea la doi. Soarele, sus pe boltă, falnic, se mai ține Și luna își trimite argintul către noi, Apele-nmărmuresc iarna când vine, Iar primăvara toate o pornesc șuvoi. După furtuni și ploi apar și curcubee, Zăpezile
RAPORT ASUPRA STĂRII PĂMÂNTULUI... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374616_a_375945]
-
pleca. Afurisiții șambelani, Îi știți, nu există cotlon fără șobolani. Veșnicia e scurtă, e lungă, După materialul clientului, războinicul e într-o dungă. Vrăbiile tac, la fel - visele. Bătăliile dorm în rafturi. Mai zăresc Clitemnestre, Alise, cascade și salturi , Ce neguri, ce reguli, în ceruri totul e altfel, De la un kilometru mai departe începe normalitatea. Înapoi este doar infinitul, ne spune ghidul. Referință Bibliografică: M-am trezit / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1497, Anul V, 05 februarie 2015
M-AM TREZIT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374628_a_375957]
-
nu pot privi, Întoarce-te, în palma-ți, te rog, nu ma strivi. Încerc să rezist la suprafață, dar pare imposibil, Aerul meu de mine râde, cu un hohot penibil. Mă va lăsa curând și el, în a dorului văpaie, Negura sufletului tău pătează a mea odaie. Lustra stă și ea să cadă, cănd cortina se trage, Între patru pereți morbizi, cu viața n-am de-a face. Mi-s pierdută-n al meu stins văzduh asurzitor, Curând mă scurg...un
CĂDERE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373355_a_374684]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > NU MAI RĂSUNĂ? Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mai răsună? Nu mai răsună versul prin văile ascunse sub negurile vremii, tăcute și supuse? Nu mai răsună triluri peste păduri întinse pe coama munților cu frunți de nea cuprinse? Nu mai șoptește vântul peste frunzișul des ce freamătă pe ramuri, cănd dorul îi dă glas? Nu mai sopteste-n matcă
NU MAI RASUNA? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373615_a_374944]
-
târgul neuitat. Pavaje patinate, lucind medieval, Sub pași ușor purtați de clipele pierdute Sub felinare care lumină opal, Fantome- nsuflețite din vechile redute... Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre, El însuși umbră a nopții trecătoare... Domnița- i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână, fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte Purtat de lilieci, în neguroase stoluri... O caleașcă la tavernă, așteaptă: domni, domnițe Iar
TÂRGUL MEDIEVALELOR ECOURI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371328_a_372657]
-
tace, iar stelele-s stinse, Răspunsul ce-aștept nu mai vine. În duh simt vibrații, e glasu-Ți ce cheamă, Sunt vorbe primite-n tăcere, Le-adun în mănunchiuri, le pun într-o ramă, Să-mi fie la greu mângâiere. În negura nopții pătrund gânduri sute, Căutând un locaș printre nouri, Dar ziduri se-nalță și-n note acute, Speranța se sparge-n ecouri. În temnița vremii mă lupt cu furtuna, În valuri mă zbat cu durere, Te chem cu ardoare, Te
CEAS DE SEARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371435_a_372764]
-
târgul neuitat. Pavaje patinate, lucind medieval, Sub pași ușor purtați de clipele pierdute Sub felinare care lumină opal, Fantome- nsuflețite din vechile redute... Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre, El însuși umbră a nopții trecătoare... Domnița- i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână, fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea viselor deșarte Purtat de lilieci, în neguroase ... Citește mai mult Târgul medievalelor ecouri...Emilian Oniciuc- 20
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
persistăîn târgul neuitat...................................................... Pavaje patinate, lucind medieval,Sub pași ușor purtați de clipele pierduteSub felinare care lumină opal,Fantome- nsuflețite din vechile redute...Acolo, un cavaler se- amestecă prin umbre,El însuși umbră a nopții trecătoare...Domnița- i rătăcită în negurile sumbreSau doar e rătăcită în basme viitoare........................................................... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate,O cucuvea îngână, fiorul din ecouri,Crâmpeiul din trezirea viselor deșartePurtat de lilieci, în neguroase ... XII. PLOAIA DE MÂINE DIMINEAȚĂ..., de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Îmi amintesc de „excavatoarele cu barbă” bucovineni pe car îi găseai pe toate șantierele mari ale țării. Erau calificați pentru munca lor, datorat și unui mediu școlar corespunzător. Câștigau o avere cu mușchii brațelor lor. Unde or fi rămas în negura vremii? Calificarea este astăzi un factor strict necesar. Calificarea, o meserie brățară de aur, nu un bacalaureat. Este drept că multe din actualele îndeletniciri necesită o pregătire medie. Foarte multe locuri de muncă, considerate cândva muncă de jos precum electrician
DE CE NU! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371556_a_372885]
-
și un Soare, Pe aceeași cărare Șerpuind În noapte. Ecoul tău ma-ntrebat: „Există, oare, Moarte?” „Moartea e-n-toate”, am răspuns, „În cele ce sunt Și-n cele ce mâine Vor râde la soare” Pe cărare, noaptea (moartea) Se insinua Cameleonic In negură și fum... Pe drum, Doar cântecul de iele. Am înțeles că trebuie Să-nchid Ușa cortului meu, Să o ferec cu stele. ANTIODA GOLANULUI ...și i s-a spus Poetul - un fugaci - cu vârcolaci și dracii negri ce-i țineau
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
în jurul lor. În jurul împlinirilor și necazurilor. Cântau cocoșii în cumpăna nopții de Sânzâiene. În casa micuță, parcă apăsată de-o greutate, lampa nu lăsa nici în acel ceas loc de întuneric și privea cu lumină sperioasă, mirată, la odaia unde negurile se piteau prin colțuri și la două chipuri ce așteptau cu înfrigurare dezlegarea unui chin ce își făcea voia de prea multă vreme și amenința cu fiecare ceas trecut să sape o nouă groapă în temeteu. Din zorii celeilalte zile
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]