2,766 matches
-
seama că, atâta timp cât comanda pretorienilor e ocupată de doi indivizi, această putere este subordonată principelui? Îl cuprinde panica. Dacă Seianus nu reușește, au încurcat-o. Calcă strâmb cu piciorul și dă drumul unei sudălmi. Așa, să se răcorească. Este din ce în ce mai neliniștit. Moartea bătrânului s-ar putea să-l prindă pe Tiberius departe de Roma, pe câmpul de luptă. Iar legiunile îl divinizează. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri adânci. Legiunile! Blestematele alea de legiuni! O adunătură de oșteni inculți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
retrage de-a-ndăratelea, cu băieții după el, nemaiprididind cu plecăciunile. Gallus îl strigă din urmă: — Atenție, să nu vă vadă nimeni! Din pragul ușii, Toranius îl liniștește: — Fii fără grijă, ne strecurăm prin spate. Stăpânul casei este în continuare agitat și neliniștit. Dacă se întâlnesc cu Vipsania și toanta se apucă să țipe ca din gaură de șarpe de față cu invitații? Revine spre neguțătorul de sclavi și-l prinde de manta. Urcați mai întâi la etajul al doilea și coborâți pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cineva mâine să-i dau scrisoarea către colegiul pontifilor, ca să o depună cât mai repede. Scribonius Libo este stupefiat. Începe să dea din nou semne de agitație: — Și ce se întâmplă cu mine în primă instanță? Îl zgâlțâie de umăr neliniștit: — Doar nu mă abandonezi! — Nu, clatină Asinius Gallus din cap. Vreau mai întâi să-i văd în ce ape se scaldă. Îi adresează un surâs liniștitor. — Nu-ți face griji! O să încep chiar de azi să le dictez scri bilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și să-i pună cuțitul la bere gată. Nu povestea unchiu’ despre tâlharii ce și duc veacul prin hrubele din subsolul amfiteatrelor? — Tu știi bine drumul? face agitat. Ecoul îi aduce înapoi sunetul sinistru al propriei voci. Se simte din ce în ce mai neliniștit. Rufus nu-i răspunde. După câteva sute de pași, rostește însă pe neașteptate: — Uite! Cu mâna întinsă în față, indică ceva înainte. — Vezi luminița din capăt? Acolo e sala gladiatorilor. Pusio lasă să-i scape un suspin de ușurare. Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acei chaldei mincinoși, i-a prezis că nepotul lui va ajunge să con ducă destinele imperiului. Și l-a apucat frica, nu cumva să-l pâ rască apoi careva și să fie acuzat că uneltește împotriva lui Augustus. Se foiește neliniștit. Mai e ceva care-i apasă conștiința, deși nu-și dă bine seama ce. Chipul i se întunecă. Prostit de băutură, a făcut și el o mărturisire destul de apăsătoare pentru reputația sa, dacă va ajunge la urechile cui nu trebuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
statuie a împăratului târâtă dintr-un gymnasium și așezată taman în fața sinagogii unde se duce și el nu a fost nici astăzi spălată, deși mama lui s-a dus să se plângă chiar Liviei. Germanicus îi cercetează pe furiș chipul neliniștit. Un nor de mâhnire coboară și peste el. Ciudată mai este capacitatea acestui popor de a trăi în izolare, gândește. Evreii refuză din încăpățânare orice asimilare cu restul populației în mijlocul căreia trăiesc, une ori de generații întregi. Pe cât dau dovadă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
săgeata otrăvită și-a atins ținta. Ea nu a fost în stare să-i dăruiască un prunc lui Augustus. Agrippina se pune pe bocit: — Și pe mine mă urăști pentru că sunt născută din cerescul lui sânge... Cei prezenți se foiesc neliniștiți. Nici unul nu are curajul să se uite la cele două femei. Toți stau cu privirile pironite în jos. Nu și Livia. Vorbele Agrippinei smulg din inima ei ascunsă un răspuns neobișnuit. Se apropie de ea și o scutură cu putere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tuturor timpurilor? Am rămas mută de uimire, și deodată a devenit extrem de evidentă problema lui Brad, și da, cred că este pe deplin adevărat că nimeni nu e perfect. Brad. Superbul, frumosul, amabilul, dulcele de Brad, mi-am zis, puțin neliniștită, este redus. Al naibii de redus. O, Doamne, de ce a trebuit să spună asta? Dar nu, am încercat eu să mă calmez: doar pentru că n-are aceleași interese ca mine nu înseamnă neapărat că e prost, e doar... altfel, și asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în realitate. Nu, aceasta nu era o minciună. Era ținta, era țelul pe care el trebuia să-l împlinească în fapt. Velasco își exprimă apoi mulțumirea față de primar doar de dragul aparențelor: Solii sunt istoviți. Vă sunt recunoscători pentru bunătatea dumneavoastră. Neliniștit, primarul îl trase pe Velasco la o parte: Padre, mâine plecați? Așa avem de gând. Știți că drumul până la Veracruz e primejdios? — Cei din tribul Huaxteca sunt învrăjbiți împotriva voastră, a moșierilor spanioli, îl privi Velasco batjocoritor. Dar nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
supărat, iar samuraiul, după cum îi era felul, a clipit numai din ochi fără să deschidă gura. Pe fețe lor de țărani nu se putea citi ce gândeau, dar tânărul Nishi ba își încrucișa brațele, ba își frângea mâinile, arătându-se neliniștit. Cum-necum, solii păreau a fi înțeles ce le-a povestit Velasco despre starea de fapt din sânul Bisericii și despre istoria înfruntărilor dintre cele două ordine cu privire la propovăduirea în Japonia. — Din această pricină eu trebuie să apar în fața adunării pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndărătnic. Era el rușinos, dar în asemenea clipe tocmai această sfială îl făcea încăpățânat ca un catâr. Așa era și firea țăranilor din vale. Tanaka privea țintă în gol la fel ca mai înainte. După cum îi era obiceiul, Nishi aștepta neliniștit răspunsul confraților săi mai în vârstă pentru a se hotărî și el ce să facă. În cele din urmă, samuraiul răspunse cu un glas puternic, neclintit, ca o stâncă: Nu, nu pot. Nu pot să mă fac creștin. După ce Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vârful pătrat al muntelui Kilimanjaro. Și atunci știu că Într-acolo se-ndreptau. Și tocmai atunci hiena Încetă să schelălăie-n noapte și Începu să urle ciudat, aproape ca un plâns omenesc. Femeia o auzi și se foi În pat neliniștită. Nu se trezi. Visa că era-n casa din Long Island și era noaptea de dinaintea debutului fiicei sale În societate. Cumva, se făcea că era și tatăl ei acolo și fusese foarte necioplit. Și-atunci urletul hienei deveni atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capelă sau să-i trimiți sorei Cecilia vorbă că Notre Dame conduce cu 14-0 după primul sfert și că e totul În regulă? Că poate să se oprească din rugăciuni. După câteva minute, sora Cecilia intră În cameră. Era foarte neliniștită. — Ce-nseamnă 14 la 0? Habar n-am cum e sportul ăsta. La baseball ar fi un avans frumușel. Dar despre fotbal nu știu nimic. S-ar putea să nu Însemne nimic. Mă-ntorc la capelă să mă rog până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lor scad, iar noi ne facem mari și trebuie să ne găsim un rost și o ocupație, zice Raluca. Ochii lui Sorin o privesc cu încruntare. Care va să zică, părinții tot îmbătrânesc. Și, până la urmă,... O întâmplare cu tâlc Toată familia e neliniștită. Mama și Sorina stau mereu în jurul lui Sorin. Iar tata a și plecat după doctor; trebuie să sosească din clipă-n clipă. Oare ce s-a întâmplat? După câte se pare, e vorba de ceva serios. Deasupra ușii, soneria începe
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Audiție celestă Elena Marin Alexe La ceas de amurg agonizând cu lacrimi de sânge, las deschisă ușa sufletului neostoit, împătimit, și neliniștit, tăcerii și adorării liniștei albe, din haosul unei lumi pe cale de dispariție. necuprinsul mă infioară sfâșietor în ultimile acorduri ale cântecului de lebădă. Dirijorul este genial. Ascult..... Oda creației!
Audi?ie celest? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83235_a_84560]
-
poalele dealurilor tibetane“, Roxanne Își imaginase că urmau să stea Într-o vilă construită după modelul unui cort de nomazi. Cu pământ bătătorit pe jos și piei de iac deasupra, iar pe pereți tapiserii colorate. Își dorea cămile Înșeuate fornăind neliniștite În fața ușii În loc de taxiuri venite parcă din război și zeci de mii de turiști, cei mai mulți chinezi. Dar singurul care fornăia era Dwight. Își freca nasul de sânii soției sale, semn că dorea să se Împerecheze. Am folosit verbul „a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ceva Între sparanghel și andive. Bennie era Încântat de ideea trecerii de la somn direct la mâncare. Dwight avea Însă cu totul alte idei. La șapte dimineața a reușit să le mobilizeze pe Roxanne și pe Heidi, precum și pe tinerii și neliniștiții Rupert, Esmé, Wyatt și Wendy. Au ieșit la jogging În orașul vechi riscând să-și scrântească gleznele În timp ce Încercau să evite spanielii tibetani și pechinezii Întinși pe aleile cu pavaj neregulat de piatră. Rupert și Esmé l-au depășit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Unii spun că ar fi fost ucisă. A fost găsită cu beregata tăiată. Fie a sângerat până a murit, fie s-a sufocat. —O, Doamne. Inima lui Walter Începu să bată ca nebuna. Cu siguranță, domnișoara Bibi era un spirit neliniștit. A fost oribil, un coșmar pentru noi toți. Aproape am anulat călătoria. —Înțeleg... Știți cumva dacă domnișoara Bibi avea o religie anume? —Religie? Nu cred... Sincer să fiu, nu prea știu. Nu e teribil? O știam chiar bine, dar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cunoșteau pentru că șoferul camionului era Vaselină, vărul lui Pată Neagră, iar celălalt era Os-de-pește, bărbatul slab care condusese barca Încărcată cu bagaje cu o zi Înainte. Prietenii mei remarcară că toți cei patru bărbați se comportau ciudat, aruncându-le priviri neliniștite. A, deduseră călătorii, Încearcă să nu-l dea de gol pe Walter cel șmecher și surpriza lui de Crăciun. Rupert arătă spre Vaselină și-i spuse lui Moff: Hei, ăla e tipul care m-a rugat mai devreme să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Mark Moffet - și cei doi copii li se supuneau pur și simplu, de parcă ar fi fost drogați cu ceva. Artizanul de marionete și cei doi călugări au spus că Îi vrăjise un Nat, mulți birmanezi cred că Nații sunt spiritele neliniștite și răutăcioase ale unor oameni care au avut morți violente acum câteva sute de ani. — Da, e o credință comună aici, spuse reporterul. —Ei bine, eu cred că erau drogați, continuă Harry, ceea ce este o explicație mult mai rațională. Ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
viziteze, foarte îngrijorat. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce se întâmplase. Din cauză că mă dureau ochii, nu puteam să mă uit la televizor, nu puteam să ies din cameră. Dar, cu toate că eram în necunoștință de cauză, nu mă simțeam neliniștită. Pe 21 aveam zi liberă, așa că pe 22 am mers la muncă, dar n-am putut sta nici zece minute în fața calculatorului. „Mă duc acasă“, am spus și am plecat. Cei de la birou nu știau ce să creadă. „Păi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că sora mea ar fi sunat acasă. Dar nimic. «Probabil că nu s-a întâmplat nimic. Acum trebuie să fie la programaul de pregătire», ne-am zis noi. Pentru că nu am reușit să iau legătura cu ea, mă simțeam tare neliniștit. Toate astea se întâmplaseră tocmai la ora la care ea se afla încă în metrou. «Oare o fi în regulă? Ce bine ar fi să nu i se fi întâmplat nimic rău», mă tot frământam eu. Oricât de îngrijorat eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
chinuit destul de mult să adune oameni. Dar, după Aoyama, a mai reușit să racoleze încă trei-patru. Apoi am fost de acord că: «Ar fi mai bine să ne strângem într-un loc unde nu e prea multă lume.» Eram foarte neliniștiți. Ne temeam, ca și cum ar fi fost problema noastră personală. De aceea am fost foarte triști când am auzit că în dimineața de 20 martie 1995, la metrou a avut loc un atac cu gaz sarin, care s-a soldat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sunat de la poliție și am fugit imediat la spital. Aflasem despre atac de la televizor. Apoi am primit un telefon de la firmă și mi-au spus că soțul meu nu ajunsese încă la muncă. «Măi, să fie», mi-am zis. Eram neliniștită și așteptam în casă. Am văzut numele lui Yoshiki pe banda de jos a ecranului și, aproape în același timp, au dat telefon și cei de la poliție. Era trecut de ora prânzului când am ajuns la spital. Am rămas înmărmurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
afectată vreo sinapsă. Trebuia să sară peste acea parte afectată. O lua pe un drum ocolitor. Din această cauză dura. Nu însemna că uitam de tot. Dimpotrivă, judecata mea era rapidă. Chiar mai rapidă ca de obicei. Eram o persoană neliniștită. În ultimul timp iau decizii pe loc. Judecata s-a îmbunătățit neașteptat. Deși nu cred că e prea bine. Mi-am limitat modul de a gândi sau, mai bine spus, a dispărut enervarea. Mă hotărăsc într-o clipă. Și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]