2,065 matches
-
franceză a secolului al XVIII-lea. Piesa de rezistență a ciclului este San-Marina, poezie a transhumanței păstorilor macedoneni, care evocă, cu o sobrietate rar întâlnită la B., gesturi rituale, într-o mișcare lină, desfășurată în ritmurile eternității, cu fiorul spațiului nemărginit și a timpului derulat în cicluri prestabilite. În Conrad, poetul dă, pe motivul, cu adânci rezonanțe interioare, al exilului, unele din cele mai bune pagini lirice ale sale. Proscris politic, Conrad rătăcește, ca și Childe Harold, eroul lui Byron, prin
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
iar păsările să zboare pe pământ și pe sus, în întinsul cerului” și le-a binecuvântat pe toate: „Creșteți și vă înmulțiți, să scoată Pământul ființe vii, dobitoace, târâtoare și fiecare după soiul lor”. Dar, Dumnezeu Creatorul, în bunătatea Lui nemărginită, a zis că pământului îi mai lipsește ceva foarte important. Voi, copiii, știți ce-i mai lipsea pământului? (reacție pozitivă din partea sălii) Bravo copii! Da, lipsea Omul. Și a zis Dumnezeu: Vocea: „Să facem Om după chipul și asemănarea Noastră
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Dar vocea unchiului răsună și azi în ureche, ca și atunci: -Mergem la ceasornicar, el poate să ne spună, de ce s-a stricat ceasul meu, bun de o viață, și ne poate spune și cine l-a stricat! O tristețe nemărginită o cuprinse pe fetiță, rudele n-aveau încredere în ea, au smuls-o din lumea pitorească a frunzelor darnice de o mie de culori... Oare ce va spune ceasornicarul? Ea știa precis că nu umblase cu ceasul, dar oare ceasornicarul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de ultimele mărturii ale morții lui Orande, noi, martorii. Era buimac și uitase cu totul de lumea înconjurătoare. Acum se uita numai la mine, ca și cum ceea ce se întâmpla acum era un vis sau o plăsmuire, un gând răzleț pe câmpul nemărginit al imaginației umane. Credea, probabil, că eu voi avea puterea să fac toată această conjunctură să dispară și că tot coșmarul să se termine. Căci era un coșmar. Govar și-a dorit întotdeauna faima și gloria, popularitatea, dar niciodată atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
european pe căile noastre ferate, fiindcă astăzi stăpânim linia cea mai scurtă între mările nordice și țările din Orient"1887. Odată cu inaugurarea podurilor peste Dunăre, regele Carol I aprecia că "aruncăm acum o privire mai departe pe mare, pe această nemărginită cale de apă, unde se încrucișează nenumăratele drumuri ale mișcării întregii lumi, care răspândesc bogățiile asupra națiunilor. Prin portul de la Constanța, podul peste Dunăre ne deschide această cale largă, care va spori într-un mod neașteptat relațiunile noastre comerciale și
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Ioan N. Roman amintea participanților la adunarea de la 20 ianuarie 1902 din orașul Constanța faptul că "dobrogenii nu au Curtea cu Jurați"2488. Având în vedere toate aceste aspecte, Ioan N. Roman considera că în Dobrogea "drepturile puterii centrale sunt nemărginite, iar reprezentanții acestei puteri au dat dovezi, mai ales în ultimele vremuri, că vor să uzeze de aceste drepturi"2489. Argumentând necesitatea acordării drepturilor politice locuitorilor Dobrogei, Ioan N. Roman afirma că "județul Tulcea e pe jumătate populat de români
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri, la cîmpii-i râzători. Și inima aceea, ce geme de durere, Și sufletul acela, ce cântă amorțit, E inima mea tristă, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit. Aș vrea să văd acuma natala mea vâlcioară, Scăldată în cristalul pârăului de-argint, Să văd, ce eu atâta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint; Să, mai salut odată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniștiri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
căci înțelesul i-același la toți dat. În veci aceleași doruri mascate cu-altă haină, Și-n toată omenirea în veci același om - În multe forme-apare a vieții crudă taină, Pe toți ea îi înșală, la nime se distaină, Dorinți nemărginite plăntînd într-un atom. Când știi că visu-acesta cu moarte se sfârșește Că-n urmă-ți rămân toate astfel cum sunt, de dregi Oricât ai drege-n lume - atunci te obosește Eterna alergare... ș-un gând te-ademenește: Că vis
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii... De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute Și în roiuri luminoase izvorând din infinit, Sunt atrase în vieață de un dor nemărginit. Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici; Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați Ne succedem generații și ne credem minunați; Muști de-o zi pe-o lume mică de se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și rușinos și drăgălaș, Mai nu vrea, mai se lasă, Și-i zise-ncet: - "Încă de mic Te cunoșteam pe tine, Și guraliv și de nimic, Te-ai potrivi cu mine... Dar un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării; Și tainic genele le plec, Căci mi le împle plânsul, Când ale apei valuri trec Călătorind spre dânsul; Lucește c-un amor nespus Durerea să-mi alunge, Dar se înalță tot mai sus, Ca să nu-l pot ajunge
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
erau ogoare și curgeau pâraie. Însă aici nu era pic de apă și creșteau numai plante noduroase, pline de ace. De lângă el, Nishi zise: E prima dată când văd o asemenea priveliște. Samuraiul încuviință din cap. Trecuse oceanul întins și nemărginit. Acum călătorea printr-un câmp sălbatic și neprimitor. Totul îi părea un vis. Oare chiar ajunsese într-o țară de care nici tatăl său, nici unchiul său și nici soția sa nu știau nimic? Gândul că trăia un vis îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de largă este lumea. Oceanul învolburat de talazuri mușcând unele din altele. Prin fața ochilor îi trecu imaginea nesfârșită a mării fără nici o umbră de uscat cât vezi cu ochii. Tânărul Nishi voia să vadă cât mai mult din lumea aceea nemărginită. Însă, pentru el, doar gândul de a pătrunde în vastitatea aceea era nespus de chinuitor. Era istovit. Deodată, dorința de a se întoarce înapoi în vale îi cotropi sufletul. Îl privi pe Nishi pizmuitor. Tanaka se arătă și el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ființă atât de urâtă și de meschină? În loc să devenim mai curați în sânul ordinelor noastre bisericești, se întâmplă câteodată să devenim chiar mai ticăloși decât mirenii. Ne-am înstrăinat cu totul de smerenia și răbdarea sfinților și de blândețea lor nemărginită. Noaptea trecută o ploaie zdravănă s-a abătut peste corabia noastră în timp ce pluteam în susul râului. Ropotul ei înspăimântător m-a trezit din somn. Spre rușinea mea, am avut un vis păcătos. Tocmai ca să nu păcătuiesc în astfel de momente mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
veci rugăciunile și speranțele mele. Aveam sentimentul că Domnul mă arată cu degetul dezvăluindu-mi întreaga urâțenie a ambiției lumești ce se-ascundea în spatele rugăciunilor și năzuințelor mele. „Nu e adevărat!” m-am împotrivit eu cu îndârjire. „Nutresc o dragoste nemărginită pentru Japonia și pentru japonezi. Tocmai pentru că nutresc această dragoste vreau să-i trezesc din amorțeala călâie a inimii lor. Ca preot n-o să-mi pară rău deloc chiar de-ar fi să-mi închin întreaga viață acestui țel. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
În urechi îmi răsuna porunca Domnului către apostolii Săi: „Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la toată făptura.” În anul 1600, Papa Clement al VIII-lea a dat edictul apostolic Onerosa Pastoralis. Pentru mine a fost un semn al binecuvântării nemărginite a lui Dumnezeu. Prin acest edict apostolic, propovăduirea în Japonia, încredințată până atunci numai Ordinului Sfântul Petru, era îngăduită tuturor celorlalte ordine. Atunci, Ordinul nostru din Filipine i-a chemat din țara mamă pe toți cei care doreau să propovăduiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mult cu viața mea Te-am necăjit! Răbdare multă ai avut cu mine, Stăpânul meu iubit și îndurat . Ca să ajung acasă lângă Tata, Mult, foarte mult Isuse-ai așteptat. Îți cer din fluviul Tău de milă Precum samariteanca.. știu, Că în nemărginita-Ți milă Doamne, Tu nu-mi vei spune că e.. prea târziu. Cum aș putea să uit Isuse prețul, Ce L-ai plătit cu sânge sus pe munte, Când între Dumnezeu și bietu-mi suflet Te-ai așternut Isuse, sfântă punte
Risipitoarea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83248_a_84573]
-
ești bombardat cu reduceri de buget, ariviști ipocriți și societăți de binefacere concurente? Nimeni nu mai avea viziune. Totul ținea de marketing. Oftă. Scopul călătoriei În China și Birmania era s-o revigoreze, s-o ajute să vadă iar albastrul nemărginit. Se uită În sus spre nori. Satul se afla la mai puțin de un kilometru distanță, la capătul unui drum care urca, Înțesat cu margarete sălbatice Înalte de un metru și jumătate. Din senin, drumul răsună de un țipăt care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Înălțați un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărîre, și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului." 13. "Tu, care locuiești lîngă ape mari, și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfîrșitul, și lăcomia ta a ajuns la capăt!" 14. Domnul oștirilor a jurat pe Sine însuși: Da, te voi umple de oameni ca de niște lăcuste, și vor scoate strigăte de război împotriva ta." 15. El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
a luat mult să strâng acest material. Între timp, pentru că am încercat să privesc lucrurile din punctul de vedere al victimelor, cred că m-am implicat cam mult. Nu am avut nici o bucurie. Am simțit o durere și o tristețe nemărginite, care îmi răscoleau stomacul. Nu pot să divulg numele spitalului unde e internată Shizuko. „Akashi Shizuko“ și „Tatsuo“ sunt pseudonime. Așa cum am menționat și mai înainte, familia a dorit să rămână în anonimat. Vreau să le respect rugămintea. Adevărul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Irina a suportat, aprobând, toate descoperirile mele artistice. Mândria de a se ști zilnic mai bogată i-a întărit răbdarea. Dar, oricum, nu asta e o poveste de dragoste. Am văzut odată o coniță uitîndu-se la mare prin face-à-main. Apa nemărginită în veșnică legănare, cu imensele ei bogății de culoare, cântece și parfumuri, dezgolindu-și întreaga ființă fără nici o pudoare meschină, arătîndu-și toată tulburătoarea ei nuditate, și, în față, minuscul și artificial, tremurând capricios deasupra unui nas ștrengar, două sticluțe pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
viitoare. Când sacrul se manifestă printr-o hierofanie oarecare, nu se produce doar o ruptură în spațiul omogen, ci și revelația unei realități absolute, care se opune non-realității imensei întinderi înconjurătoare. Manifestarea sacrului întemeiază ontologic Lumea. În întinderea omogenă și nemărginită, unde nu există nici un punct de reper și nici o posibilitate de orientare, hierofania dezvăluie un "punct fix" absolut, un "Centru". Se poate așadar vedea cum anume descoperirea, adică revelația spațiului sacru, are pentru omul religios o valoare existențială; nimic nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unele stranii, ca din altă planetă. Țin minte o călătorie a mea cu tatăl meu într-o dimineață, pe un drum care mergea pe culmea unui deal - un peisagiu de vis, albastru, siniliu, cu o ceață subțire, cu un orizont nemărginit și străin. Dar nu știu când a fost asta, unde mergeam, pe unde eram - nimic! Ceva colorat, dar nereal! O impresie extraordinară mi-a făcut un zmeu, fabricat pentru mine de un moș al meu. Era mare, albastru, cu o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rămas bun, dar nu cel mai bun, căci nu învățam nimic, disprețuind "știința burgheză". Gazda mea avea o grădină ca toate grădinile. Nu era mare, avea mulți copaci. Mie mi se părea, prin ea, parcă aș fi străbătut o livadă nemărginită. Fiecare copac era cineva, avea fizionomia lui specială, rostul lui, mai ales doi nuci mari, în care îmi făcusem niște case suspendate. Dar ocupațiile mele plăcute au fost mingea și zmeul. Eram pasionat pentru oină, pentru care aveam și talent
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pas de o pârjolire totală...!! Mă gândesc cu groază ce sa’r fi ales de planeta noastră dacă naziștii nu pierdeau cu atâta ușurință razboiul!? Am admirat din toată inima disciplina armatei germane iar pentru poporul german nutresc o simpatie nemărginită! Dar să procedezi cu atâta lipsă de omenie, să arunci În flăcările cuptoarelor milioane de suflete nevinovate cu un cinism ce nu face cinste acestui harnic popor, nu sânt de acord...!! Iar la Auschwitz experiențele pe viu ale acelui fanatic
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcu totuși o recomandare. „Dacă aveți timp și bani faceți o excursie În Franța ori În America. Acolo urmează neapărat să consultați un doctor specializat În radiații electromagnetice. Atât și nimic mai mult...!!” Se depărtă de procuratură, timorat, pierdut În nemărginita lui durere, Încercând să analizeze la rece ultimele cuvinte ale procurorului. Era limpede. Acesta Îi dăduse un sfat Înțelept cu suficiente semnificații. Dar dacă procurorul Îl considerase dereglat mintal și Își bătea joc de văicărelile lui? Cum putea oare afla
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]