5,047 matches
-
de teme mesianice, oculte, misterioase, M. mai publică romanele Messalina sau Despre păcat și purificare în Țara Sfântă (2002), un „dialog profetic” ce include povestea unei prostituate din România care se duce la Sfântul Mormânt, ca și Chilia sau Trăirea nemijlocită (1999) ori Sophia sau Spovedania lui Mitică de la origini până mai apoi sau Despre înțelepciune (2000), lucrări care scandalizează Biserica Ortodoxă și preoțimea română de peste ocean. Scriitorul vizează doar dogmele și organizarea strâmbă a Bisericii, nu și esența religiei. SCRIERI
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
1996; Teatrul respirației, București, 1996; Tinerețe, amor, prostie, București, 1997; Istoria gândirii estetice românești de film, București, 1997; În căutarea absolutului, București, 1997; Masca lui Eminescu, București, 1998; Urmașii Moromeților sau Despre lauda de sine, București, 1998; Chilia sau Trăirea nemijlocită, București, 1999; Mort după America sau Despre înviere, București, 1999; Arta speranței, București, 2000; Sophia sau Spovedania lui Mitică de la origini și până mai apoi sau Despre înțelepciune, București, 2000; Brâncuși înainte de Brâncuși, București, 2001; Răstignit în America sau Despre
MODORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
care au exploatații mai mari sprijină mai puțin aderarea. Cercetările anterioare demonstrează că sătenii cu exploatații agricole mai mari sunt mai bine informați (Voicu și alții, 2005) și cunosc mai bine care sunt costurile reale ale integrării din experiența lor nemijlocită, de aici și reticența crescută. Am testat de asemenea, raportul dintre tipul de activitate agricolă și atitudinea față de integrare, pornind de la ideea că agricultorii cei mai afectați de aderare, în cazul României cei care produc cereale, vor fi mai puțini
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
ofensați de eventualele afirmații lipsite de nuanță le cer în mod anticipat iertare. Mult mai importante îmi par deschiderile către o hermeneutică ortodoxă a modernității, îndatorată tradiției primului mileniu creștin, dar deloc captivă unui mit al „vârstei de aur”. Parteneri nemijlociți ai acestei conversații vii - prieteni, rude sau colegi de generație - m-au încurajat să nu disprețuiesc urmele acestor fremătătoare căutări din prima tinerețe. Cred cu tărie că discursul profetic nu trebuie confundat cu etica revoluționară a Europei postiluministe. Biserica nu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
apărut imediat după anul 1990, în încercarea de a implica mai adânc tineretul în viața liturgică și duhovnicească a Bisericii. Cu binecuvântarea ierarhilor, au luat ființă mai multe organizații de tineret în marile centre universitare. Prin statutul și prin legătura nemijlocită pe care o aveau cu ierarhii locului, ele își propuneau să stabilească nuclee liturgice, social-caritabile și duhovnicești, cu scopul angrenării „tinerimii ortodoxe” într-un proiect de restaurare morală. Prin intermediul pelerinajelor, taberelor de vară, activităților sociale, al „conferințelor duhovnicești” (Sf. Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
religioasă? Cei mai mulți dintre tinerii care se înscriu la Facultățile de Teologie nu cunosc din familie nici măcar regulile simple ale practicii creștine. Cei mai sinceri dintre candidații la Teologie au avut prima experiență a credinței fie prin intermediul lecturilor, fie prin întâlnirea nemijlocită cu câțiva fericiți apostoli ai Evangheliei lui Iisus Hristos. Familiile din care se trag majoritatea tinerilor creștini au fost profund marcate de experiența comunistă, iar apoi șocate de manifestul împotriva firii al postmodernismului. Prin urmare, educația creștină nu poate începe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Bisericii poate deschide nucleul eshatologic al creștinismului, instanțele de mediere culturală ale modernității nu pot fi evitate. Pentru moderni, inserția individuală într-o matrice eclezială rămâne întotdeauna oblică și profund afectată de recunoașterea alterității. Până să guste din privilegiile cunoașterii nemijlocite - cum este comuniunea euharistică -, neofitul se hrănește cu lecturi la surse, practică un comerț profitabil cu exegeții tradiției și observă sceptic coliziunile dintre diverse curente teologice, culturi religioase sau chiar civilizații la cumpăna veacurilor. Chiar pentru a ajunge în situl
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
8, 38), ca pe Cel cu adevărat dintru început (Ioan 1, 1)? Ce ar fi un creștinism fără „arhivele care sunt Hristos” (Sf. Ignatie al Antiohiei)? Ce ar mai rămâne dintr-un creștinism născut prin miracolul Întrupării fără împărtășirea trupească, nemijlocită, liturgică din „cereștile, preacuratele și nemuritoarele ale lui Hristos taine”? Această apologie pentru tradiția eclezială n-are nimic de-a face cu pansofismul unui discurs pronunțat din perspectiva unității transcendente a religiilor, la care un autor ca Fritjof Schuon ar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de violență, care nu epurează efortul interpretării de multiplele prejudecăți. J. Derrida - care a întreținut cu Gadamer o interesantă polemică pe tema „logocentrismului” - va refuza orice echivalență între caracterul aparent imediat al vorbirii și gândirea total transparentă. Evitând identificarea caracterului nemijlocit al rostirii cu „prezența pură” (autoconsistentă) a sensului sau, altfel spus, refuzând conceperea interpretării scrierii după modelul dialogului verbal, Derrida vede în hermeneutică o știință arheologică. Limbajul este structurat ca un sistem de trimiteri poștale: întrucât totul e semn, nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
hermeneutică o știință arheologică. Limbajul este structurat ca un sistem de trimiteri poștale: întrucât totul e semn, nimic nu e lipsit de însemnătate. Nu doar pluralitatea, ci orice mediere lingvistică e suspectă. Derrida contestă nu doar paradigma teologică a „înțelegerii nemijlocite” în revelația Cuvântului. El refuză să creadă că ar putea exista o realitate căreia să-i revină în mod exclusiv un nume propriu. Va fi nevoie de inserția fenomenologiei în câmpul hermeneuticii pentru ca Hans Georg Gadamer să alunge definitiv mitul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care, în Eden, a blestemat singurătatea lui Adam. De ce, prin facerea Evei, Dumnezeu a făcut posibil dialogul înaintea căderii? Cum am putea diferenția între limbajul protopărinților cu Dumnezeu și, firește, limba folosită între ei? Era lumea paradisiacă guvernată de cunoașterea nemijlocită? Avea Adam o înțelegere lipsită de efortul interpretării? Mai mult, am putea vedea cumva scenariul căderii ca un rezultat al neînțelegerii lui Adam sau, dimpotrivă, al unei proaste înțelegeri? Este oare finitudinea creaturală marcată implicit de o carență? Nu foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Hristos, conținutul manifestării nu diferă cu nimic de modalitatea apariției; altfel spus, metoda este nedespărțită de adevăr. Adevărul este unit cu Duhul Adevărului. Calea e însăși Viața. Dimpotrivă, lumea este un montaj de umbre mișcătoare. Irealitatea aparenței camuflează apariția nemijlocită a esenței fenomenelor reale. Când nu înțelegem această lege a „duplicității fenomenologice” (M. Henry), adoptăm ticurile unui biet mim de circumstanță. O prejudecată pioasă ne spune că, pentru a dobândi virtutea smereniei, este suficient să imităm manifestările exterioare ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
argumentele sale) consideră că termenul de dezvoltare suportabilă este mult mai potrivit decât acela de dezvoltare durabilă. Vorbind mai sus despre biodiversitate, menționam că termenul de diversitate are un sens mult mai larg și mai complex, chiar dacă acesta este asociat nemijlocit lumii vii. În ultimele decenii ale secolului XX, dar mai ales pe parcursul ultimilor ani, și nu întâmplător, noțiunea de diversitate a fost remarcată și analizată riguros din ce în ce mai mult în lumea muncii, dar și în sânul societății. Într-un astfel de
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
final ne împinse, între două balene, drept în inima turmei, ca și cum un torent de munte ne-ar fi proiectat pe apa lină a unui iezer. Aici, furtunile ce mugeau în defileurile dintre balenele de la margini erau auzite, dar nu simțite nemijlocit. în această zonă mediană marea avea luciul acela mătăsos, pe care-l produce mîzga subtilă lăsată de balene la suprafața ei, în momentele lor mai liniștite. Da, ne aflam acum în miezul acela de liniște vrăjită, ascuns pare-se în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o literatură cu totul nouă. Articolul citat mai sus duce În mod firesc la aceeași concluzie. Este o manifestare tipică de proletcultism. În numeroasele lucrări de reconsiderare scriitori ca Bălcescu, Boliac, Kogălniceanu, Alecsandri, Russo, Ghica, Negruzzi sunt „legați” În mod nemijlocit de burghezie, drumul lor, elementele lor pozitive sunt arătate a fi datorită drumului burgheziei. Așa sunt prezentați, cu rare excepții, scriitorii din jurul epocii 1948 În tezele provizorii de istoria literaturii române pentru clasa a IX-a, tot așa În volumele
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
1787. Comentatorii au dat diferite explicații acestui fapt. Distincția dintre judecăți de percepție și judecăți de experiență este caracterizată drept o distincție între două tipuri de judecăți empirice, acele judecăți despre care Kant spune că „își au temeiul în percepția nemijlocită a simțurilor”. În opoziție cu judecățile de percepție, judecățile de experiență sunt caracterizate drept judecăți empirice care posedă o „valabilitate obiectivă”. Ceea ce înseamnă pentru Kant că ele sunt valabile pentru orice subiect, în orice loc al spațiului și în orice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
diferite timpuri, care au conferit contur acestei înțelegeri a cunoașterii, par să pornească de la supoziția că adevărata cunoaștere, cunoașterea esenței lucrurilor, pe care o oferă numai metafizica, spre deosebire de gândirea comună și de cercetarea științifică, este rezultatul unui proces de prindere nemijlocită a obiectului de către subiect. Este sensul în care și gânditori influenți dintr-o epocă mai apropiată, ca Henri Bercson, Edmund Husserl sau Karl Jaspers, au opus cunoașterea filosofică rezultatelor cercetării științifice, pe care le-au calificat fie drept nedemne de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
recunoscute două modalități de cunoaștere - cea intuitivă și cea conceptuală, discursivă -, dar se subliniază că ultima, spre deosebire de prima, ne va oferi doar în mod nesatisfăcător ceea ce așteptăm să ne ofere cunoașterea: o relație cât mai strânsă cu obiectul, prinderea lui nemijlocită de către subiect. Moritz Schlick, unul dintre puținii empiriști moderni care s-au aplecat cu insistență asupra analizei ideii cunoașterii, a caracterizat conceptul cunoașterii orientat spre conținut pe fundalul distincției sale dintre intuiție, ca trăire sau experiență subiectivă (Erleben, Kennen), și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Într-un caz, ca și în celălalt, se presupune că ființa, în întreaga ei plenitudine, ne este oferită de cunoașterea metafizică, este conținută în aceasta. În opoziție cu gândirea care operează cu simboluri, cu noțiuni, gândirea cunoscătoare prinde în mod nemijlocit ceea ce constituie obiectul ei, în cazul tradiției inaugurate de Parmenide ființa ca atare. Ea „prinde” ceea ce știința legată de limbaj și de concepte nu va putea atinge vreodată. Din această perspectivă, o bună parte din istoria filosofiei, apreciază Cassirer, ni
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a susține această afirmație. În cele ce urmează vor fi menționate doar câteva din cele mai semnificative. O determinare pur negativă a conceptului kantian al cunoașterii ar putea fi redată, pe scurt, în felul următor: nu există o cunoaștere directă, nemijlocită, intuitivă. Kant contestă, mai întâi, că oamenii, ca ființe raționale imperfecte, posedă ceva de felul unei intuiții intelectuale. Prin aceasta el se delimitează net de raționaliștii dogmatici ai vremii sale, de genul lui Crusius. Intelectul omenesc poate doar să gândească
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că ceea ce doream să cunoaștem este lucrul însuși, și nu doar o descriere a lui. Prin urmare, cunoașterea științifică părea să fie doar o treaptă pregătitoare sau un înlocuitor pentru cel mai înalt grad de cunoaștere care constă în prinderea nemijlocită a obiectului însuși.” (M. Schlick, Formă și conținut; o introducere în gândirea filosofică, traducere de Angela Teșileanu, Editura Pelican, Giurgiu, 2003, p. 140.) 6. M. Schlick, Allgemeie Erkenntnistheorie, zweite Auflage, Julius Springer Verlag, Berlin, 1925, p. 78. 7. E. Cassirer
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
la care se referă, distingem: informații tehnologice; informații tehnico-științifice; informații economice. Informațiile tehnologice sunt utilizate pentru conducerea și dirijarea proceselor tehnologice industriale. Informațiile tehnico-științifice sunt utilizate în domeniul cercetării științifice și al proiectării tehnologice. Informațiile economice sunt instrumente de conducere nemijlocită a proceselor social-economice. Ele devin utile și eficiente numai în cadrul schimbului permanent de cunoștințe între oameni, situați pe diverse trepte ierarhice ale economiei. Informațiile economice prezintă câteva particularități: volum și diversitate tipologică mare, prelucrări specifice relativ simple și cu mare
Managementul cunoașterii in societatea informațională. In: Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
în calitatea sa de secretar al Uniunii Scriitorilor, dă un prost exemplu. Ar fi timpul să se hotărască în sfârșit să treacă de la critica verbală la critica scrisă. Învățăturile cuprinse în Raportul prezentat de tovarășul Malencov se referă în mod nemijlocit și la critica literară (...) În referat se citează unele cronici apărute în Viața românească și în Almanahul literar din Cluj care vădesc orientarea greșită, influența ideologici burgheze și în mod special a cosmopolitismului în rândurile unor cronicari literari. Scriitorii trebuie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din vreme. Iar prejudiciile aduse și pe această cale activizării cadrelor noastre de critici literari nu puteau să nu aibă până la urmă un efect defavorabil tot asupra literaturii, când știut este că literatura și critica literară sunt într-o relație nemijlocită, condiționându-și reciproc dezvoltarea (...). Iată de ce recenta apariție a unor culegeri de critică literară - dintre care a lui Traian Șelmaru va fi examinată mai amănunțit în cele ce urmează - poate fi situată pe drept cuvânt printre evenimentele importante și semnificative
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au întâlnit-o pe Amia studente fiind, frecventând cursurile ei, au particiapt la proiecte de cercetare și și-au realizat mai apoi lucrările de master sub îndrumarea ei. Autoarele acestei cărți au învățat multe lucruri despre cercetarea narativă prin experiență nemijlocită; sperăm ca acest privilegiu să se facă simțit și în cartea de față, spre beneficiul direct al cititorilor săi. Dorim să mulțumim Israeli Foundations Trustees, Grant Ag. 92 (1992-1994), Ministerului Educației și Culturii și NCJW Research Institute for Innovation in
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]