KorAP: Find »[drukola/base=nenorocit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...83 >

2,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

rang, secretarii de stat sau miniștrii care au intrat în scenă în ultima clipă, ci la negociatorii din umbră, cei care duc greul de luni sau chiar de ani de zile. Se gândi la frustrarea și la neliniștea lor. „Bieții nenorociți.“ E aproape 9 și 15 minute pe Coasta de Est... Hei, mă uitam la asta! —Nu ai timp. Ca și cum ar fi vrut să-și întărească afirmația, Edward se ștergea în fața televizorului, nelăsând-o să vadă ecranul gol. —Cum de ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
făcuse acum un an? Puțin câte puțin, cuplu după cuplu, reducând cantitatea de durere de pe pământ. Gândul păru reconfortant pentru câteva clipe - până își dădu seama cât timp i-ar lua. Pentru a compensa toate viețile pierdute din cauza greșelii ei nenorocite, ar trebui să stea în camera asta o veșnicie. Și tot nu ar fi suficient. Se uită la ceas. Trebuia să plece. Probabil că Edward o aștepta afară, gata să atace toate magazinele de obiecte casnice din Washington ca să echipeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
era acum liber, partea de covor pe care stătuseră cele două cutii fiind mai compactă și având o nuanță ușor diferită de restul. Se repezi înapoi în bucătărie. —Ticălosule, în cutiile alea erau... scrisorile și fotografiile mele... toată viața mea nenorocită și tu le-ai aruncat pur și simplu? Maggie ieși în goană pe ușa de la intrare. Dar simțind, cu siguranță, pericolul, gunoierul își luase tălpășița. Apăsa încontinuu pe butonul liftului, înjurând. „Haide, haide“, mârâi cu fălcile încleștate. Odată înăuntru, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Departamentul de Stat de... atunci. Asta fusese cu mai bine de un an în urmă și atunci rupsese instantaneu toate legăturile. Nici un telefon, nici o scrisoare. Nimic. Dacă ar fi fost după ea, nici n-ar fi locuit în America asta nenorocită. Nu s-ar fi putut întoarce în Irlanda; nu avea curajul să facă asta, dar se gândise să o urmeze pe Liz la Londra. În schimb, ajunsese în Washingtonul înverzit, în inima bestiei. Ca să fie cu Edward. —Trebuie să recunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
cred. Nu mai cred. — Haide. Nu te-ai schimbat atât de mult. Ascultă, n-am uitat din senin că acolo și peste tot în lumea asta mor oameni. Știu foarte bine câte crime și câți morți sunt în toate colțurile nenorocite ale planetei ăsteia. Dar am ajuns să-mi dau seama că nu pot face nimic în privința asta. Deci e mai bine să stau deoparte. —Casa Albă nu e de acord. —Ei bine, Casa Albă poate să se ducă dracului, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
o fac? Și le rezolvă? Bineînțeles că nu. Puteam să le spunem și noi asta. Băieții ăștia vorbesc mai mult cu presa decât între ei. Nu poți împiedica veștile să circule când te afli chiar în mijlocul unei zone de conflict nenorocite. —Și cei de la Casa Albă au continuat în ciuda acestui fapt? — Ei regizează totul. Dar, crede-mă, dau fuga la noi de fiecare dată când transpiră vreo informație. Înseamnă că nu e mare diferență. —Poftim? Nu contează. Deci Departamentul de Stat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
se poată îngropa în muncă. Dacă s-ar fi concentrat puternic, ar fi putut să se izoleze total de modernitate. Asta făcuse tot weekendul. Și ar fi continuat s-o facă întreaga săptămână dacă nu ar fi intervenit întâlnirea asta nenorocită. Șeful Departamentului de Antichități era un ignorant. Fără nici o pregătire în domeniul arheologiei, nu era mai mult decât un pion politic. Purta barbă, ceea ce însemna că politica în chestiune era una de tip nou: religioasă. Înclinația mea, doctore Nour, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
gata să treacă cu vederea, străzile Palestinei nu le-ar da voie. —De aici și intenționat-accidentala scăpare de accent. Cuvintele abia se auzeau din cauza vacarmului. —E una din pistele pe care le urmărim. —E ca o sală plină cu oglinzi nenorocite! Miller se trânti la loc în scaun. Îi avem pe israelieni și pe palestinieni care sunt gata să se strângă de gât unii pe alții. Și acum avem elemente perturbatoare în ambele tabere. Sau măcar există această posibilitate. De aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ore în compania pulverizatorului de oase care era Racheta Deșertului. În ultimele două ore ațipise, tresărind de fiecare dată când autobuzul făcea o oprire. Ținuse geanta în poală tot drumul, cu mânerele răsucite în jurul încheieturilor, în cazul în care hoților nenorociți din jurul lui le venea vreo idee. Chiar înainte de-a deschide ochii, a pipăit geanta, ca să se asigure că se mai simt formele dinăuntru; i-a apreciat, de asemenea, și greutatea. Cât despre cercei, știa că se aflau într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
maniera lui Dumnezeu de a ne cere să ne știm locul, să rămânem cu picioarele pe pământ. Să ne amintim de Icar... Henry recita în minte acest discurs de fiecare dată când se vedea prizonier într-o astfel de drăcie nenorocită. Capătase statut de ritual. Deși nu tolera superstițiile, Henry ajunsese să creadă că mica lui scuză mentală adresată Creatorului - în care își exprima regretul pentru nelegiurea săvârșită de omenire prin cucerirea aerului - îl proteja. Dacă ar uita vreodată să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
și Washington Post făceau comparație între 1967 și 1973, războaie care antrenaseră întregul Orient Mijlociu. De data asta va fi mai rău, spuse Sanchez. Jumătate din țările astea au arme nucleare. În curând vor atrage în război tot mapamondul ăsta nenorocit. Prognoza nu putea fi mai sumbră. Cu toate astea, lui Maggie i se părea reconfortant să stea din nou la masă cu Robert Sanchez. Era unul dintre puținii oameni din actualul Departament de Stat pe care îi cunoștea și, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
spuse el încet. Ce e tipic? întrebă Rosen. —Asta. Un alt nenorocit de gest dramatic. Are un secret care a adus moartea soției sale, care ar putea aduce moartea fiului său și ce face, îl dezvăluie? Nu. Joacă niște jocuri nenorocite. —Dar Uri, spuse Maggie, încercând să calmeze lucrurile, nu încerca să-ți spună unde e? A zis că trebuie să pornim din Geneva. —O, nu asculta porcăriile astea. Nici un cuvânt din ele nu are sens. — Ce vrei să zici? —Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
de-ajuns că nebunia asta a omorât-o deja pe mama. —Știu, Uri... Nu știi nimic, Maggie. Nimic! Din cauza lui mama a murit, iar eu mă ascund ca să-mi salvez viața și pentru ce? Pentru ce? Pentru o relicvă biblică nenorocită care va dovedi că el și toți prietenii lui nebuni de dreapta au avut tot timpul dreptate! N-a reușit niciodată să mă facă să trec de partea lui cât a fost în viață, dar a reușit cumva să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
priveliște aridă, nisipoasă: dealurile, desfășurându-se în trepte, punctate de măslini izolați. Viguroși, neclintiți, cumva încăpățânați, i se păreau lui Maggie niște bărbați scunzi, îndesați: puternici și nerăbdători. Un amănunt din acea priveliște îi întări hotărârea. Va găsi tăblița aia nenorocită, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-ar face. O va găsi de dragul lui Uri și, de asemenea, de dragul mamei și al tatălui său. Oricine i-ar fi făcut asta lui și părinților lui nu trebuia lăsat să scape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Kishon încă mai vorbea cu ei în închisoare. Susținea eliberarea lor. Îl țineam sub urmărire chiar de-atunci. Deci cum ai auzit ce i-a spus Guttman, te-ai hotărât să-l omori. O, nu începe să-mi ții predici nenorocite, domnișoară. Am știut imediat care e miza aici. Arabii și israelienii sunt pe cale să ajungă la o înțelegere, adică să cadă la înțelegere în privința Ierusalimului, să împartă pe din două blestematul de oraș și acum iată-l pe însuși Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ochii îi scânteiară. —Vă plac la nebunie lururile drăguțe, discuțiile, întâlnirile, planurile, contraplanurile, hărțile, hotărârile ONU, ceremoniile, strângerile de mână de la Casa Albă - vă plac la nebunie toate astea. Dar ai stat vreodată să te gândești timp de o secundă nenorocită cum de sunt posibile toate astea? Te-ai întrebat vreodată ce îl face pe un ticălos însetat de sânge ca Slobodan Miloșevici să se ducă la Dayton și să participe la unul din amărâtele voastre de tratate de pace? Te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
că asta făceam. Și avea și sens. Cele două tabere sunt încă în cameră... —Tehnic. Există și negocieri ascunse, așa că vorbesc, crede-mă. Și în plus tehnic e mai bine decât nimic. N-am fi ajuns nicăieri dacă tăblița aia nenorocită ar fi ieșit la iveală. Sunt mândru de ce am făcut. —A știut toată lumea în afară de mine? Miller tăcea acum, privindu-și degetele. —Din contră. Știa cine trebuia să știe. Eu și o mică echipă aleasă în acest scop. Foști membri ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

devenit un Svengali al tău. — Ignatius, vino-ți în fire. — Eu refuz să „țin capul sus“. Optimismul îmi face greață. Este ceva pervers. De la căderea omului, poziția care i se potrivește în univers este aceea de nenorocit. — Eu nu-s nenorocită. — Ba ești. Nu, nu-s. — Ba da. Ești. — Ignatius, nu-s nenorocită. Dac-aș fi, ț-aș spune. Dacă eu, beat fiind, aș fi demolat o proprietate particulară și prin aceasta mi-aș fi aruncat copilul în gura lupilor, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
să „țin capul sus“. Optimismul îmi face greață. Este ceva pervers. De la căderea omului, poziția care i se potrivește în univers este aceea de nenorocit. — Eu nu-s nenorocită. — Ba ești. Nu, nu-s. — Ba da. Ești. — Ignatius, nu-s nenorocită. Dac-aș fi, ț-aș spune. Dacă eu, beat fiind, aș fi demolat o proprietate particulară și prin aceasta mi-aș fi aruncat copilul în gura lupilor, m-aș bate în piept și aș jeli. Aș sta îngenuncheat, drept penitență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
puțin și-am să mă zdrobesc de pământ. — Uite, domnu’ Reilly, spuse cu respirația tăiată unul dintre cei care îl ridicau. Masa-i chiar la spatele nostru acu’. Voi fi aruncat într-unu dintre cuptoarele aprinse, înainte ca aventura asta nenorocită să ia sfârșit. Ar fi fost mult mai înțelept să mă adresez grupului, vorbind de la nivelul dușumelei. — Pune picioarele jos, domnu’ R. Masa-i chiar sub tine. — Încet, spuse Ignatius întinzând cu multă prudență în jos degetul mare de la picior

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
vuietul ca de talazuri care se auzea din baie. Cu o pufnitură ca de balenă, un val răzbătu în hol pe sub ușa jupuită a camerei de baie. E-n regulă. E tot acolo. Nu pot să te mint, Santa. Sunt nenorocită! — Cum? — Ignatius a venit acasă cam acu’ o oră, îmbrăcat ca un măcelar. — Ei și? Se cheamă că golanu’ ăla gras a găsit altă slujbă. — Da’ nu-ntr-o măcelărie, dragă, continuă doamna Reilly cu vocea îngroșată de durere. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
frigul și ororile iadului său personal. Acolo, în sală, așezat în fața podiumului, singur, cu trupul gârbovit, ascultându-ți vocea care trezește ecouri printre scaunele goale și-i împlântă tot mai adânc în capul chel plictiseală, confuzie și referințe sexuale, bietul nenorocit va fi adus la un pas de isterie și fără îndoială, își va etala membrul amărât, clătinându-l de disperare ca pe un ciomag, ca să scape de bâzâitul insistent care nu se mai termină. În locul tău aș anula imediat conferința

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
s-ar părea că sunt prins în capcana unui limb al sufletelor pierdute. Totuși, simplul fapt că sunt niște ratați notorii, le dă un anumit merit spiritual în secolul nostru. Nu putem fi siguri dacă nu tocmai ei, aceste epave nenorocite, sunt sfinții epocii noastre: bătrâni negri de o mare frumusețe, cu ochi cafenii, bieți oameni asupriți ajunși aici din deșerturile Texasului și Oklahomei, dijmași ruinați care caută raiul în camerele urbane mobilate, invadate de rozătoare. (Totuși, nădăjduiesc că atunci când mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
și eu să veghez cu ei. Da’ eu și cu prietenii mei tocma’ ne ducem la un film. Mulțumesc. Pornind mai departe, Santa descrise doamnei Reilly numeroasele necazuri și amărăciuni de care avusese parte bătrâna doamnă Lopez în existența ei nenorocită. În cele din urmă, Santa spuse: — Cred c-am s-anunț familia că-i fac o slujbă. — Cred că și eu am să-i anunț că fac o slujbă pentru odihna sufletului răposatei, spuse și doamna Reilly, mișcată de biografia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
a fost... — Tânărul idealist? suspină doamna Levy. Cine îl căuta? — Nu știu, răspunse șeful de birou. Mi s-a părut vocea unui negru. — Bănuiesc că așa e, spuse doamna Levy. S-a dus acum probabil să încerce să ajute alt nenorocit. Îmi face bine să știu că idealismul său a rămas intact. Domnul Levy se gândise la ceva și îl întrebă pe șeful biroului: — Cum se chema țicnitul ăla? — Reilly. Ignatius J. Reilly. — Așa? Domnișoara Trixie părea interesată. Ciudat. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]