2,101 matches
-
nas. Adică vreau să știu de ce te-ai culcat cu Deborah, când ești însurat cu o femeie ca mine, a spus ea și și-a mai tras o dată nasul. Muncesc din greu ca să arăt bine, sunt deșteaptă, gătesc ca un nenorocit de bucătar profesionist și sunt plină de imaginație și foarte aventuroasă în pat. Majoritatea bărbaților ar face și moarte de om ca să fie căsătoriți cu mine. James a surâs trist și-a dat din cap. —Ai perfectă dreptate. Majoritatea bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
singură și nici alături de prietene, păi, ce să ne facem, Mirelo și Vasilico, și Luminițo, și Viorico, Getuțo și Roșioaro, dacă așa-i femeia, slabă îndeobște și cel mai adesea lăsându-se la mâna cui nu trebuie, te miri ce nenorocit care să-ți ia tot, să te lase goală-pușcă. Știa și ea, învățase pe propria-i piele, dar uite că tot degeaba. N-avea decât să se lase ispitită, adulmecând chipurile și trupurile care, la rândul lor, îi adulmecau mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că nu-i un Dumnezeu care să vadă și să-i dea fiecăruia după cum merită? Și lasă că te descurci tu, Mirelo, treci tu și peste hopu’ ăsta. Păi, unde-am ajunge dac-am sta în nădejdea idioților și a nenorociților? De bună seamă că avuseseră și ele de tras de pe urma idioților și a nenorociților, drept pentru care le pasionau în draci astfel de povești. Mai cu seamă când li se întâmplau altora. Le plăcea, erau moarte să se amestece... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
merită? Și lasă că te descurci tu, Mirelo, treci tu și peste hopu’ ăsta. Păi, unde-am ajunge dac-am sta în nădejdea idioților și a nenorociților? De bună seamă că avuseseră și ele de tras de pe urma idioților și a nenorociților, drept pentru care le pasionau în draci astfel de povești. Mai cu seamă când li se întâmplau altora. Le plăcea, erau moarte să se amestece... La cine să te fi ușurat, Mirelo, dacă nu la ele? Păi, familia de prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ei, nu l-ar mai fi văzut pe Velicu în veci, dar ele o îndemnau și insistau să nu lase lucrurile așa. Nu te lăsa călcată-n picioare, Mirelo, unde-am ajunge dacă am face mereu pe placul idioților și nenorociților? De gura lor s-a hotărât, într-un târziu, să-l caute pe Velicu, să-i spună... Prin decembrie a fost asta, pe un ger uscat, cu zăpadă puțină și lunecuș pe jos. S-a dus la fabrică la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a lui Ceaușescu; oricum, îi calcă pe urme, uitând pasămite cum a murit, ca un câine pus la zid de câinii pe care el cu mâna lui i-a hrănit, deh, slugile lui de încredere, ăștia l-au trădat, dacă nenorocitul de el n-a luat aminte la mânia poporului, deh, ofta, cădea pe gânduri, mânia poporului părea să trezească în el un puseu lung de meditație mistică dezabuzată. Ostenise maestrul, deh, resemnarea, disperarea, osteneala, care atrag după sine îndoiala... Amâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Încăperea principală. Se mișcase atât de ușor Încât, coborând scara, nici măcar nu-și agățase părul În sculptura uriașă, atârnată de tavan cu un lanț gros, ce se legăna ostentativ. Mie una mi-e foarte greu să nu dau mereu peste nenorocitul ăla de obiect, deși eu sunt cea care l-a atârnat acolo. Am așteptat până l-am auzit Închizând cu hotărâre ușa În spatele lui, apoi m-am răsucit, căscând și simțindu-mă eliberată. M-am făcut ghem, bucuroasă că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de la noi?” „Nu fi bou. A fost o glumă.” „Măscăriciule.” „Cine zice, ăla e.” „M-am și julit. Mă ustură.” „Sssst, taci din gură”, am șoptit eu, dar apoi mi-am adus aminte să-l întreb: „Ce voiai de la Cibi?” „Nenorocitul ăla de tanc îl voiam. E un model a-ntâia. Englezesc.” „Și de asta îl scuturai pe ăla micu’, parcă scoteai banii din pușculiță? Știi doar că taică-său trage la măsea. Dacă află că te-ai luat de puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ochelarii groși se holba la Al: — Ești membru de partid, tovarășe? Întrebă. — Sigur, răspunse Al. — Știu că prietenul nostru, tovarășul Henry, nu este, spuse omulețul. — PĂi atunci, În locul tău, n-aș avea Încredere-n el. Eu, unul, nu am niciodată. — Nenorocitule, i-am spus. Mergem? — Nu, răspunse Al. Mor după Încă un pahar. Știu totul despre tovarășul Henry, spuse omulețul. Dar stați să vă mai zic ceva despre Largo Caballero. — E neapărat nevoie? Întrebă Al. Reține, eu fac parte din armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se ridică-n picioare, ascunse sacul În spatele unui cedru mare și-i făcu semn soră-si să se tragă și mai În spate. Intrară În mlaștina cu cedrii, mișcîndu-se la fel de tăcuți ca niște căprioare. Îl știu pe tip. E un nenorocit. — Zicea că de patru ani te urmărește. — Știu. — Celălalt, Ăla În costum albastru și cu fața de zici că-i scuipat cu tutun, e trimis de stat. — Bine. Acu’, că i-am văzut cum arată, ar fi bine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aproape de casă. — Nu vreau să te pun să cari prea departe lucrurile. — Fac cum zici. Da’ nu risca, Nickie. Ce mi-ar plăcea să am carabina la mine acum - aș merge pînĂ la marginea pădurii și i-aș omorî pe nenorociții Ăia doi. CÎnd Îi văd că stau pe doc, le-aș trimite niște oțel - așa, o telegramă specială - să-i scufunde-n canal. Și ce-ai face după aia? Doar i-a trimis cineva, nu? — Pe primu’ nenorocit nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să-i spună pe nume, pentru că exact aia era dovada pe care o aveau. — Știu. Da’ acum n-o să te-apuci să omori oameni, și tocmai de aia vin cu tine. — Hai să nu mai vorbim despre asta. Da’ pe nenorociții Ăia doi chiar că mi-ar plăcea să-i omor. — Știu. Și mie. Da’ n-o să ne-apucăm să omorîm oameni, Nickie. Îmi promiți? Nu. Acum nu mai știu nici dacă e sigur să-i duc păstrăvii. Îi duc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și Madrid-Saragosa-Barcelona și să nu piardă Irún-ul, atunci ar trebui să iasă bine. Cu ajutorul Ălora din Franța ar putea să lucreze cu bascii și să-l bată pe Mola În nord. Acolo o să fie cea mai grea luptă. Jegosu’ Ăla nenorocit. Nu-și putea da seama cum stau lucrurile În sud - Înțelegea doar că rebelii vor trebui să vină dinspre valea Tagusului ca să atace Madridul, chestie pe care probabil că o vor Încerca și cei din nord. Ar trebui să Încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe care ar fi trebuit să-l petrec cu el. Am făcut tot ce am putut să îl iau ușor, dar n-a fost suficient. Deodată îmi vine în minte Liam O’Connell. N-am nici un dubiu că e un nenorocit, dar pare foarte deschis și are simțul umorului. Dacă s-ar îndrăgosti, ar da de știre tuturor și ar cere-o imediat pe fată în căsătorie. În comparație cu fostul meu iubit, pentru Liam relațiile amoroase nu se termină dezastruos și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
venit cu ea la birou și ne-a anunțat pe toți astfel încât eu să nu pot face naibii vreo scenă. Sunt sigur că la asta s-a gândit. Ticălosul! Și ea la fel! Putea să-mi spună și mie! Doi nenorociți! Atunci nu-i nici o pierdere, încerc eu să-l încurajez. —Târfa! Mi-e mult mai bine fără ea! Vaca! E supărat, dar dacă ea ar coborî și i-ar spune că a făcut o greșeală, el ar îngenunchea la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Charlotte! Trei, doi, unu... start! —Încetează, Finn! Doar nu suntem la o cursă de viteză. Charlotte se ridică. Bună, mă numesc Charlotte și sunt dependentă de fostul meu soț, începe cu entuziasm. Nu știu cum l-am suportat, deoarece a fost un nenorocit desăvârșit. Și-a făcut de cap încă din ziua nunții. Am aflat acum că s-a culcat cu una dintre domnișoarele mele de onoare, vă vine să credeți? Și a continuat astfel cu toate bonele pe care le-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a întristat despărțirea voastră. Ce poți să faci? Relațiile la distanță sunt mai dificile. Nu era nevoie să se transforme într-o relație la distanță, îmi spun în gând și mă apucă furia. Putea să mă fi luat cu el, nenorocit constipat emoțional ce e! Dar zâmbesc și fac prezentările. —Matt, el e Jake! Îmi pare bine, amice, își strâng ei mâna. Sunt în siguranță. Matt e un tip în regulă. Nu mă va întreba despre relația mea cu Jake, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cască Lewis ochii la vaca aia roșcată de la el din birou? Nici acum nu pot să cred că n-a sunat. Am petrecut o noapte minunată și, înainte să plecăm fiecare pe drumul lui, mi-a zis: „Te sun mâine“. Nenorocitul! Mă simt sfâșiată! Ce bine că plecăm din Londra. Nu-mi iau mobilul cu mine, așa că dacă sună în weekend, n-o să dea de mine și-o să-i sară inima, gândindu-se că am plecat cu altul. Ceea ce e, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
duci În deșert și să dormi În cort, să petreci zile În șir fără să vezi suflet de om În afară de ceilalți templieri și de niscaiva mutre turcești, să călărești În plin soare, să suferi de sete și să spinteci alți nenorociți...” Mă oprii o clipă. „Poate că prea aduce a western ce vă spun. Există probabil și o a treia fază: ordinul a devenit puternic, unii Încearcă să facă parte din el chiar dacă au o situație bună În patria lor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să deschidă În frunte un al treilea ochi, cel al viziunii directe În timp și În spațiu. Motiv pentru care Încă se mai caută secretul templierilor”. „Filip cel Frumos ar fi trebuit să-i ardă pe ezoteriștii moderni, nu pe nenorociții ăia”. „Da, Însă ezoteriștii moderni n-au nici un sfanț”. „Ca să vezi dumneata ce de povești poți să auzi”, Încheie Belbo. „Acum Înțeleg de ce templierii ăștia Îi obsedează pe atâția dintre scrântiții mei”. „Cred că-i fel ca și cu istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
viața rușinându-ne. Ne-ați Înșelat, nu reprezentați nici o puritate, era doar o acnee juvenilă. Ne-ați făcut să ne simțim niște viermi pentru că nu aveam curajul să Înfruntăm deschis jandarmeria boliviană, și pe urmă ați tras pe la spate În nenorociții care treceau În plină stradă. Acum zece ani ne-a fost dat să mințim ca să vă scoatem din Închisori, iar voi ați mințit ca să vă trimiteți prietenii la Închisoare. Iată de ce Îmi place mașina asta: e stupidă, nu crede, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
la gură”. „Însă trebuia să găsesc pe cineva care să mă Înlocuiască la genis. «Descurcă-te», spusese don Tico. Iar eu m-am descurcat. Trebuie, prin urmare, să știți, dragii mei copii, că pe timpurile acelea trăiau În târgul *** doi nenorociți, colegi de-ai mei de clasă, deși aveau cu doi ani mai mult decât mine, iar asta mult vă spune vouă despre atitudinea lor față de Învățătură. Brutele astea două se numeau Annibale Cantalamessa și Pio Bo. Unu: istoric”. „Ce, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
epifanii ale vițelului de aur. Dar asta Îl distra. 58 Prin urmare, alchimia e o prostituată castă, care are mulți amanți, dar pe toți Îi dezamăgește și nici unuia nu-i cedează. Îi transformă pe proști În smintiți, pe bogați În nenorociți, pe filosofi În huhurezi, și pe cei Înșelați În prea elocvenți Înșelători... (Trithemius, Annalium Hirsagensium, Tomus II, S. Gallo, 1690, 225). Pe neașteptate, sala căzu În semiântuneric, iar pereții se luminară. Mi-am dat seama că erau acoperiți pe trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Coboară apoi însuși Stoica. Îl recunosc de la televizor: ten pământiu, chelie, chip dur, inexpresiv. Nu prea are figură de Iisus. Mai degrabă de Caesar de mahala. Lumea ovaționează: să-ți dea Dumnezeu sănătate și bucurie! Să nu te lași la nenorociții de politicieni de la București! N-au decât să moară de invidie că se îmbogățește românii! Înconjurat de ornitorinci, Stoica intră în Casa de Cultură fără să schițeze un semn. Nici n-ar avea de ce. A spus clar la televizor: jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pierdut spitalul, nu mai pot! - Carevasăzică și dumneata cauți Grahaalul!? - Nu, Spi-ta-lul! - Ascultă dom’le, e cel cu Haralambie Gheorghe ce le te...? - Da, da! - Păi ăsta-i Grahaalul! - Gra-, Graalul! după două mii de noiembrie! și l-am pierdut iarăși! - Nenorocitule, ia stai tu să-ți tragem proces-verbal! Numele! - Parșival. - Pronumele....” L XLI Până la urmă am acceptat invitația Adelinei la Constanța. Eram tentat să văd litoralul iarna. Mă ademenise și gândul că ai ei urmau să fie plecați la o nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]