2,109 matches
-
Președintele progresiștilor era José Luciano de Castro, figură populară în politica portugheză de la sfârșitul veacului trecut și începutul secolului XX, prototip al demo-liberalului, știind pe de rost numele și prenumele fiecărui alegător, cunoscîndu-le nevoile și numărul copiilor, trăind într-o neobosită campanie electorală. Viața politică îl făcuse sceptic și amoral. Uitase repede visurile studenției de la Coimbra. Căuta procese zgomotoase și remuneratorii. Ca aproape toți oamenii politici portughezi, debutase prin gazetărie și scria cu mare ușurință articole în toate domeniile. Era un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Silva, era și unul din stâlpii carbonarismului lusitan, organizație secretă, care își propusese transformarea francmasoneriei într-un instrument politic energic și violent. Ideea carbonarismului o avusese cel dintâi un bibliotecar municipal, Arthur Luiz de Almeida, tânăr melancolic și sumbru, lector neobosit al romanelor de aventuri istorice, care organizase încă de pe vremea studenției Junta Revoluționară Academică, nucleu ce avea să dea naștere mai târziu carbonarismului. Împreună cu inginerul Antonio Maria de Silva și Machado dos Santos, Luiz de Almeida alcătuiește un triumvirat al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
primejdioasă indiferența politică?!" (Republica din 3 decembrie 1911). Costa, adevăratul dictator al Republicii, nu se gândea la asemenea măsuri. Misiunea lui era să distrugă din rădăcină vechiul regim, paralizând pe rând instituțiile tradiționale. În primele șase luni ale Republicii, acest neobosit reformator dă la iveală 759 de decrete. Câteva din cele mai de seamă, le-am amintit mai sus. Costa însă își pregătește cu abilitate rolul de dictator absolut al partidului republican; dreptul la grevă, modificarea legii chiriilor și alte reforme
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lui Afonso Costa, Portugalia trece din nou prin ceasuri grele de persecuții religioase și politice, greve, atentate. Venirea bătrânului tribun nu liniștește prea mult țara. La 13 decembrie 1916 izbucnește o nouă revoluție îndreptată contra grupului democratic, și condusă de neobositul complotist Machados dos Santos, cu un regiment de infanterie din Tomar. Revoluția, ca atâtea altele, e înnăbușită. Dar Portugalia e încă departe de a-și găsi liniștea. Afonso Costa e din nou la guvern, la 25 aprilie 1917, inaugurând a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de ani de zile zarzavaturi, și despre mobilele din lemn de brad, bine lustruite, despre vesela de Lugdunum pe care soțul ei o cumpărase pentru ea și de multe alte lucruri. Sufla un vânticel cald, ce mângâia frunzișul copacilor. Țârâitul neobosit al greierilor se suprapunea peste murmurul încet și regulat al cascadei. Se plimbară o vreme pe lângă palisada șubrezită, pe ale cărei trunchiuri, în vreme ce vorbeau, Lidania își lăsa să alunece distrată degetele. Ascultând-o, Sebastianus o privea ca și cum ar fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mângâierea unui vânt cald, venit dinspre miazăzi. Privirea sa, îmbătată de mulțimea de culori, era cucerită de geometria riguroasă a culturilor din jurul caselor coloniale și al reședințelor nobiliare, care, deși devastate de jafuri, continuau să dea cu încăpățânare mărturie despre neobosita trudă a generații întregi de bărbați pentru care viața nu însemna doar timp pierdut și război. Doar după ce soarele dispăru sub linia orizontului, Balamber se întrebă, în sfârșit, de ce își mai pierdea vremea în locul acela: cu excepția a două opriri, necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
MI-E DRAG CODRUL ȘI-L IUBESC Iubesc codrul că-i fălos, Mi-e drag codrul că- i umbros, Toate câte-n el domnesc Testament e strămoșesc. Multe-n el sunt așezate, Flori și păsările toate, Râuri șiroind agale Trec neobosite-n vale. Mi-e drag codrul când foșnește, Cerul prin el se zărește, Toate-mi par că îmi vorbesc, Codrul, leagăn strămoșesc. Mi-e drag codrul când adie, Iar când plouă toate - învie, Oxigenul lumii este Vitamină, ne hrănește. Nectarul
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
nervoasă sau un ego de fier. Din păcate, adeseori un poet bun se dovedește a fi un prost îngrijitor al propriului său trup, dar cred că, de obicei, pornește de la un fizic rezistent. Fratele meu a fost persoana cea mai neobosită pe care am cunoscut-o vreodată. (Am devenit brusc conștient de timp. Încă nu-i miezul nopții, dar sunt tentat să mă las să alunec pe podea și să scriu mai departe dintr-o poziție culcată.) Mi-a venit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
deosebit În țările slab desvoltate care deschizând ochii către civilizație, investesc sume considerabile În acest scop. De aceia vânătoarea după cadrele de specialitate constitua o adevărată alergătură pentru achiziționarea lor, acolo unde interesele marilor anteprenori o cereau. Prin munca sa neobosită, a gradului Înalt de organizare, de-a oferi spre exploatare obiectivul contractat, Tony Pavone era bine apreciat În cercurile de afaceri din capitala elenă. În repetate rânduri primise oferte pentru executare de tot felul de construcții În toate colțurile lumii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În local preciză cu seriozitate. „Domnilor, de la Început doresc să fim Înțeleși: nu pot Întârzia mai mult de o oră... La ora două, am audiență cu publicul...!” Curtenitor Gică Popescu, Îl gratifică cu un compliment. „Dragă Paulică, cunosc munca ta neobosită, În folosul Întrepriderii. Mai cunosc faptul bine stabilit: În curând, vei fi numit directorul acestei instituții. Îmi permit să-ți adresez anticipat, sincere felicitări...” Fiind ora mesei, luară câte o „Tărie”, apoi Încă una și Încă una, de fiecare dată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
înghețată de vanilie și prăjituri de ciocolată cumpărate. — Mă tem, Barbara, că suntem oameni care caută satisfacție imediată, a zis el, în timp ce tăia felii din prăjitură, deși nu suna deloc ca și cum s-ar teme. Mă simțeam jignită de explicațiile lui neobosite privind cultura familială. Prefăcându-se că vrea să mă integreze, nu făcea decât să mă împingă în afară. Nu ai cum să înțelegi obiceiurile noastre pitorești și snoabe. După desert, Sheba m-a luat să îmi arate atelierul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, poet Și însoțitor spre Lumină, Vânzător de dileme și prinț
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
potrivit foarte bine o rochie scurtă, de un roșu Închis. Se suprapusese, inevitabil - exact ca reproducerea după Picasso din camera ei - peste impresia pe care mi-a lăsat-o tînăra excentrică ce lucra la atelierul soției mele. Eram un acrobat neobosit ce-și repeta mișcările periculoase, amenințat mereu cu căderea, deși umblam pe o sîrmă intimata nivelul pămîntului. Ce-ar fi s-o duc cu mine la nevastă-mea și să-i comand o rochie ? Parcă a zis că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
O patrie pierdută e precum trupul lipsit de viață al cuiva apropiat; înmormântați-o cu respect și credeți în viața veșnică. Cuvintele lui Astaghfirullah răsunau în ritmul mătăniilor din chihlimbar pe care degetele lui slabe și cucernice le tot prefirau, neobosite. În jurul predicatorului, patru chipuri bărboase și grave, printre care și cel al lui Mohamed, tatăl meu, patru chipuri prelungi peste care se așternea aceeași neliniște pe care șeicul o întărâta fără milă. — Plecați, porniți în pribegie, lăsați-L pe Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coș plin cu struguri, caise, pere și prune. În schimb, a căpătat zâmbete binevoitoare și cuvinte menite s-o îmbărbăteze. Apoi ea s-a retras îndărătul unei uși, lăsându-ne să discutăm. Restul anului s-a scurs în întregime în neobosite demersuri și interminabile consfătuiri. Uneori, persoane din afara familiei veneau să ni se alăture, aducându-ne sfaturile lor și împărtășindu-ne dezamăgirea. Majoritatea erau granadini, dar mai erau și doi dintre prietenii mei. Unul era, bineînțeles, Harun, care avea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
caravană care pleca spre Mecca. La jumătatea drumului dintre cele două orașe, mi-am părăsit straiele ca să îmbrac ihram-ul penitenților, alcătuit din două fâșii lungi de pânză albă fără cusătură, una purtată în jurul taliei, cealaltă pe umeri. Buzele mele repetau neobosite strigătul pelerinilor: „Labbaika Allahumma! Labbaika Allahumma!“ „Iată-mă, Doamne!“ Ochii mei cătau în zare spre Mecca, dar n-am zărit orașul sfânt decât după o nouă zi de drum, și doar când am ajuns în fața zidurilor. Orașul de baștină al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atrocităților comise de gali în Italia sau împotriva orașelor romane - izvora din violența folosită în toate provinciile Galliei și Germaniei de soldații romani, ce aplicau disciplina, dar și cruzimea celor care au învățat că popoarele cucerite trebuie supuse prin sânge. Neobosiți, galii își roteau săbiile deasupra capetelor și înfigeau pumnalele în trupurile soldaților romani. Erau cuprinși de furia celui care simțise forța implacabilă a armatei romane, dorința ei de cucerire și de dominație. Asemenea unor fiare libere să se răzbune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
alergând după barbarii ce scăpaseră de masacru și dispăruseră printre copaci. Timp de câteva minute, care li se părură nesfârșite, Valerius și gladiatorul alergaseră prin pădure. Nici urmă de Antonius, de quazi sau de soldații și centurionul care îl urmaseră. Neobosiți, continuaseră să caute; lângă ei alerga Lurr, care nu reușea să prindă nici o urmă, fiind dezorientat de vântul care bătea din față. — Uite-l! Valerius se opri gâfâind la marginea luminișului, cu mâna pe capul lui Lurr, care se lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe care Listarius i le punea dinainte. Prepelițe, potârnichi, iepuri umpluți, pești cu capere, bobi copți, cu sos de coriandru și mărar, mazăre cu slănină și alte mâncăruri delicioase pe care numai Listarius știa să le pregătească dispăreau între fălcile neobosite ale împăratului. Îl invitase la cină pe Allius Cerpicus, comandantul escortei sale personale. Erau doar ei doi, Listarius, care tot venea și se ducea înapoi la bucătărie, și sclavul surdo-mut care știa totul despre vinuri și despre obiceiurile tainice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se odih nește. Chemată de splendoarea acestei zile de vară, am ieșit pe afară, într-o plimbare, pentru a admira și pentru a afla, cumva, cum se naște basmul verii. În plimbarea mea am întâlnit veverițe jucăușe, care își căutau neobosite hrana, făcând față cu brio căldurii insuportabile de afară pro vocate de de nemilosul și arzătorul rege al cerului soarele. Tot mergând așa, în mijlocul unui câmp înflorit am dat de un cireș mare, mare, sub care se întindea o umbră
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș, asemeni picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea familiar și tern. Nici o aromă nouă nu însuflețea aerul, iar ea se aventura tot mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
torțe strălucitoare copacii; deseori, Sampath se trezea din cauza sclipirii unei lumini de căutare. Ce bine ar fi dac-ar adormi paznicii ăștia în post, așa cum știu numai paznicii, se gândea Sampath. Dar nu, grupul acesta era o brigadă de insomniaci, neobosiți și enervant de zeloși în ceea ce privea îndatoririle lor. La prima geană de lumină, mulțimile sosiră cu megafoane și fu învăluit încă o dată în sloganuri strigate și certuri. Cum, cum va reuși el să scape? Se îmbolnăvise deja de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aspectului său improvizat, discursul fusese repetat cu destulă încăpățânare. M-am așteptat ca Martina să dea înapoi, să-și ceară scuze și să-mi acorde o altă considerație. Trebuia să fie impresionată, puțin pusă la punct și, poate, pedepsită de neobosita forță a minții pe care o trezise la viață. I-am întâlnit privirea. În ochii ei întunecați, plini de viață, se citea consternarea, încântarea. Ei, drăcie, mi-am spus eu. Ferma animalelor fusese o glumă de la cap la coadă. — Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
AURORA ȘTEFAN Cuvânt înainte Dascăl reputat, director de școală de renume în urbea vasluiană și organizator de manifestări științifice diverse, Aurora Ștefan este fără îndoială o prezență neobosită pe scena didacticii vasluiene, căreia îi face în adevăr cinste de câteva decenii. Nu se ține însă prea departe nici de aceea a literelor din târgul moldav, contribuind la diferite publicații locale cu articole pe teme literare. Interesul frecvent pentru
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
singură semnificație: SALVAREA ȚĂRII. Mai înfiorătoare, încă, truda și lucrul pentru a reda legiunii și țării trupurile martirilor lor. Toată noaptea au lucrat echipele legionare pentru ridicarea grelei lespezi de beton ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]