1,257 matches
-
a unor fonetisme regionale, arhaice, populare, argotice sau de jargon; apariția în unele reviste, jurnale, la unele edituri a unor texte care nu respectă normele scrierii cu â/î etc.); (b) la nivel lexical-semantic: * ponderea termenilor de specialitate și a neologismelor în stilul științific și în cel juridico-administrativ vs. variația categoriilor de lexic în stilul publicistic, ca rezultat al adaptării la particularitățile diferitelor categorii de public-țintă vs. aceeași variație, dar în scop estetic, în stilul beletristic scris; * valorificarea, cu precădere în
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
o intervenție mai radicală, pe care, de ce nu, îmi place să o numesc reformatarea sistemului. Dacă vreți să căutați acest termen într-un dicționar tipărit ori online, nu-l veți găsi. Deci, dacă vreți să înțelegeți care este sensul acestui neologism, Wikipedia vă poate fi de folos: «Unul dintre cazurile în care este necesară reformatarea unui disc este acela în care se impune reinstalarea sistemului operativ al unui computer ca urmarea a unor defecțiuni cauzate de malware sau de probleme de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
specii. În prezent, după opinia specialiștilor, biodiversitatea este constituită din mai multe milioane de specii biologice distincte și reprezintă rezultatul a circa patru miliarde de ani de evoluție complexă a vieții pe Pământ. Așa cum apare prezentat, cuvântul biodiversitate este un neologism compus din cuvintele biologie și diversitate. Divizia de Științe a Societății The Nature Conservancy a utilizat termenul diversitate naturală într-un studiu din anul 1975 numit Conservarea diversității naturale. Termenul diversitate biologică a fost utilizat pentru prima dată în anul
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
celor care o folosesc, tradiții de gândire care le condiționează privirea, concepția despre lume, decupajul realității. Așadar, toate dezbaterile asupra posibilității de a enunța adevărul sau niște adevăruri se confruntă cu interogația asupra limbii și scriiturii. Antropologii au creat multe neologisme pentru a da cuvintelor un sens mai tehnic, care le permitea să scape de caracterul vag al simțului comun. Stabilirea acestui vocabular specializat nu a condus la un consens adevărat, dar cel puțin specialiștii se înțeleg asupra provocărilor dezbaterii care
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
sau neplăcute, răuvoitoare, constând în injurii, reproșuri, amenințări etc. Limbajul vocilor este cel mai frecvent unul uzual, obișnuit, din vocabularul curent, dar pot exista și voci care folosesc cuvinte necunoscute, străine, sau pot forma cuvinte care se pot încadra în neologisme (cuvinte bizare sau cu alte sensuri decât cele firești în combinare etc.). Direcția din care vin aceste voci este foarte variată: de sus, din spate, lateral, de aproape, de la distanță, uneori din propriul corp. În acest din urmă caz bolnavul
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
amintiri fulgurante din copilăria eului-narator și de fragmente din Amintirile lui George Enescu. Despre melancolie (1981) aduce o schimbare vizibilă: poemele, în ansamblul lor, dar și versurile, sunt mai ample, tonalitatea mai neutră, lirismul se abstractizează, iar în limbaj abundă neologismele și cuvintele din registrul științific. Uneori se continuă totuși linia reportajului liric, fiind consemnate întâmplări diverse sau amintiri, câteva în nota falsă a moralei „omului nou”, altele în nota mai autentică a onirismului melancolic, definitoriu pentru această etapă. Tentația epicizării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288308_a_289637]
-
junimist în toate domeniile vieții spirituale, intuirea genialității lui Eminescu, recunoașterea meritelor de necontestat ale altor creatori din domeniul literar: Alecsandri, Creangă, Caragiale, Slavici și a valorii literaturii populare, impunerea ortografiei fonetice în locul celei etimologice, a unei atitudini echilibrate în raport cu neologismele ș.a. Personalitate de excepție a învățământului secundar și universitar ieșean, atât la catedră, cât și în funcții de conducere, Titu Maiorescu va fi readus în memoria contemporaneității și prin realizarea, în 1940, la centenarul nașterii, a unei medalii care prezintă
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
intelectuali" care, în afară competențelor lor în medicină, biologie, sociologie, economie, drept sau politică, au încercat să folosească noile cunoștințe științifice și tehnice pentru a înțelege mai bine comportamentele oamenilor și societăților și a influența deciziile politice? Termenul de "intelectual", neologism apărut în perioada Afacerii Dreyfus, desemna la ori-gine o avangardă culturală și politică ce îndrăznea să se opună rațiunii de stat, punînd la punct noi moduri de a interveni în cîmpul puterii 2. În cartea lor despre intelectualii din Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
etimologice. "Adică" se scrie "adeque", "care", "guare". Etimologiile sunt de fantezie. Tâlharul e un purtător de săgeți, un telifer, birăul e un vir magnus, tânguirea vine de la tundere, fiindcă jeluitorii se tund. Totuși se face o mare nedreptate latiniștilor cu privire la neologismele adoptate. O mare parte din formele propuse de ei au fost absorbite de limbă: cauză, siguranță, evidență, providență, anticipație, conversație, educație, explicație, ocupație, ediție, tradiție, important, consecvent, evident. Tot mai numeroase se fac traducerile din literaturile occidentale, adesea prin mijlocirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în mâinile păgânilor. Sirena lacului are factură schilleriană. O sirenă (fostă fată înșelată de un boier) se răzbună. Sugestia pe alocuri e a unei poezii superioare, mijloacele sunt insuficiente. Nuvelele lui Asachi, dificile și prin limba amestecată, plină de imposibile neologisme (milian, manin, vasfrîns, covil, pelice, vîntă etc.), par astăzi bizare, mai ales romantice, lipsite de percepțiunea istorică. Dimpotrivă, ele aparțin tipului clasic și această intenție cere circumstanțe ușurătoare. Modelul lui Asachi e romanul cavaleresc, acela întrupat în Ariosto mai ales
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fi scrisă tempu; asemenea și primăvara este cunoscută de unde vine, sau de va fi scrisă prima-vera, sau de va fi scrisă primavara ș.c.l. Pentru cel ce nu cunoaște limba latinească este înzadar oricum vor fi scrise zicerile..." În privința neologismelor, viitorul i-a consfințit dreapta și larga vedere. Un deceniu mai târziu Eliade era de nerecunoscut. Urând slavismul și pe ruși, care se sileau să-l sublinieze, el își zise că va sluji patriei înlăturînd tot ce e vestigiu slav
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
junimist în toate domeniile vieții spirituale, intuirea genialității lui Eminescu, recunoașterea meritelor de necontestat ale altor creatori din domeniul literar: Alecsandri, Creangă, Caragiale, Slavici și a valorii literaturii populare, impunerea ortografiei fonetice în locul celei etimologice, a unei atitudini echilibrate în raport cu neologismele ș.a. Personalitate de excepție a învățământului secundar și universitar ieșean, atât la catedră, cât și în funcții de conducere, Titu Maiorescu va fi readus în memoria contemporaneității și prin realizarea, în 1940, la centenarul nașterii, a unei medalii care prezintă
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
metaforice care stabilesc conexiuni între spații extrem de eterogene. Utilizarea unor termeni în mai multe terminologii face imperioasă raportarea la context, pentru stabilirea valorilor lor semantice. Terminologia politică înglobează cuvinte specializate, destinate exclusiv comunicării politice, de cele mai multe ori fiind vorba de neologisme terminologice, adaptate sau calchiate, preluate din nomenclatura de specialitate a altor limbi. Cele trei ipostaze ale limbajului politic: limbajul politic profesionist, limbajul politic jurnalistic sau mediatic și limbajul politic de masă119 reprezintă modalități diferite ale uzului și ale distribuției lexicului
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prin împrumuturi masive din terminologia științifică și din cea juridic-administrativă. Deschiderile spre împrumuturi, în special din limbile romanice, dar și din germană și engleză, devin manifeste în spațiul românesc începând cu secolul al XIX-lea. Unii cercetători explică tentația pentru neologism prin rapiditate și comoditate: termenul neologic are avantajul specializării, fiind încărcat de prestigiul întregii teorii la care trimite și ale cărei concepte le desemnează. Există și o explicație de natură psihologică a fenomenului: specialistul are sentimentul că posesia termenului străin
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu parcimonie publicisticii eminesciene, Călinescu evidențiază dimensiunea paideică a textelor, tendința jurnalistului de a caricaturiza abstractiv și de a specula concret: "Valoarea literară a acestor articole susține criticul stă întâi de toate în chipul sfătos de a traduce fără multe neologisme, într-o limbă la îndemâna tuturor, marile abstracții. Darul acesta îl avea Maiorescu. Însă Eminescu îl depășește în partea formală cu mult. Niciodată nu s-au exprimat la noi idei generale cititorului de gazetă într-un chip care să dea fiecăruia
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
folosite de Eminescu în articole, Maria Stanciu-Istrate evidențiază două caracteristici ale acesteia: fenomenul modernizării sau al "literarizării", cum îl numește Garabet Ibrăileanu, constând în orientarea limbii articolelor după modelul formelor literare muntenești, și modernizarea lexicului, manifestată în preferința autorului pentru neologisme 300. Vorbind despre practica redactării și despre exigența pe care poetul o manifesta în alcătuirea textelor, Ioan Slavici afirma: "Ca scriitor Eminescu strica multă hârtie, căci făcea multe corecturi mai ales în ceea ce privea alegerea vorbelor și ținea să dea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
eminesciene, explicită în multe dintre articole, evidențiază predilecția jurnalistului pentru paremiologie, pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă a neologismelor neadaptate, și convingerea gazetarului că limpezimea ideilor exprimate depinde de claritatea expresiei verbale utilizate. La nivelul genurilor jurnalistice abordate, Eminescu ne surprinde prin varietate și eclectism: "în gazetăria eminesciană ne întâmpină o devălmășie de "genuri" și formule: eseuri, pamflete, foiletoane
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
parte dintr-un sistem politic ce se desfășură mereu, iar ceea ce în el pare pamflet e critica mânuită cu o mare plastică verbală. Valoarea literară a acestor articole stă întâi de toate în chipul sfătos de a traduce fără multe neologisme, într-o limbă la îndemâna tuturor, marile abstracții. Darul acesta îl avea Maiorescu. Însă Eminescu îl depășește în partea formală cu mult. El coboară până la vorba sătească și la proverb, scoate pilde, face figuri cu o siguranță uimitoare. Niciodată nu s-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
arhaic cu cel neologic, resuscitarea potențialului semnificativ al unor construcții populare, cultivarea unei topici individuale devin tot atâtea atribute ale originalității scrisului jurnalistic eminescian. Aluzia ironică, vizând sfera vieții politice românești, structura anecdotică a articolelor, sunt generate și de apariția neologismului în construcții sintagmatice inedite: mândrie baronească, aer diplomatic, postulanți flămânzi, exigențe aristocratice, diletantism politic, dispoziții cosmopolite, justiții amovibile ș.a. Construcțiile oximoronice (capacități nule, deosebite capacități problematice) evidențiază contrastul dintre esență și aparență, specific vieții politice, și reflectă atitudinea satirică a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
jumătate a secolului al XIX-lea, limbajul politic eminescian respectă imperativele discursului jurnalistic care se adresează unor categorii largi de cititori, fiind în același timp un mijloc important de îmbogățire și normare a limbii române în epocă. Manifestând deschidere față de neologism și terminologiile specifice altor domenii de cunoaștere și comunicare, limbajul publicistic eminescian reflectă dinamica accentuată a limbii, într-o perioadă în care nu exista încă un set de norme literare unitare: "O dovadă în acest sens este faptul că numărul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
al epocii, publicistica eminesciană se constituie în spațiu privilegiat de definire și impunere a unor norme lingvistice. În această perspectivă, lexicul publicistic eminescian reflectă un moment istoric determinat din evoluția limbii române, cu restructurări lingvistice și stilistice specifice. Deschiderea spre neologism și inovațiile lingvistice, dincolo de necesitatea exprimării unor noi realități sociale, politice și istorice, traduc preocuparea jurnalistului pentru îmbogățirea și modernizarea vocabularului. Din punct de vedere semantic, lexicul publicistic eminescian este unul preponderent denotativ, cuvintele având caracter monoreferențial și monosemic. Integrând
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
expresive sunt intuite și valorificate de Eminescu (apătoșit, aiduc, arendaș, asuda, atârnător, bizuință, diferință ș.a.), remarcăm termeni neologici, de proveniență variată și din diverse domenii de cunoaștere (antipod, bizar, blama, celular, cromograf, electivitate, imigrație, imixtiune, stipendiu ș.a.). Declarându-se împotriva "neologismelor netrebuincioase" și ironizând excesul de neologisme din presa vremii, Eminescu pledează pentru echilibru și chibzuință în preluarea cuvintelor străine, subliniind necesitatea adaptării termenilor neologici la specificul limbii române. Selecția cuvintelor este guvernată de un simț deosebit al limbii și de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu (apătoșit, aiduc, arendaș, asuda, atârnător, bizuință, diferință ș.a.), remarcăm termeni neologici, de proveniență variată și din diverse domenii de cunoaștere (antipod, bizar, blama, celular, cromograf, electivitate, imigrație, imixtiune, stipendiu ș.a.). Declarându-se împotriva "neologismelor netrebuincioase" și ironizând excesul de neologisme din presa vremii, Eminescu pledează pentru echilibru și chibzuință în preluarea cuvintelor străine, subliniind necesitatea adaptării termenilor neologici la specificul limbii române. Selecția cuvintelor este guvernată de un simț deosebit al limbii și de o bună cunoaștere a limbii române
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu pledează pentru echilibru și chibzuință în preluarea cuvintelor străine, subliniind necesitatea adaptării termenilor neologici la specificul limbii române. Selecția cuvintelor este guvernată de un simț deosebit al limbii și de o bună cunoaștere a limbii române, iar opțiunea pentru neologism este condiționată de lipsa unor termeni care să exprime noile realități politice, sociale, economice ale timpului. Mutațiile înregistrate la nivelul referentului evenimențial impun redimensionarea lexicului românesc, îmbogățirea și modernizarea acestuia, potrivit nevoilor de exprimare ale vorbitorilor. O perspectivă diacronică asupra
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nevoilor de exprimare ale vorbitorilor. O perspectivă diacronică asupra lexicului publicistic eminescian caracteristic celor patru etape ale activității jurnalistice relevă renunțarea treptată la formele lexicale arhaice, specifice primelor articole ale jurnalistului, și modernizarea vocabularului, prin adoptarea unui număr însemnat de neologisme, în special din limbile romanice. Astfel, forme precum: aginții, aplaudem, cede, cedem, a cercui, corecțiunal, creatrice, criticastri, cronistic, demisiunare, a egemoniza, a enara, împregiurare, națiunal, opuzețiune, a se preîmbla, populace, stafagiu ș.a., care apar în textele publicate în Curierul de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]