1,204 matches
-
la oameni ea poate fi supusă unor schimbări atât la nivelul dezvoltării, cât și la cel al funcționării sistemelor neuronale presupuse a fi neschimbătoare. Animalele vertebrate și oamenii dispun de aceeași centri nervoși ce controlează manifestarea comportamentului agresiv. Totuși dezvoltarea neuronală a omului îi permite acestuia să controleze procesele fundamentale ale acestor centri. În opinia lui Panksepp (2000), procesele și relațiile dintre diferiții centri nervoși implicați în gestionarea stărilor emoționale și motivaționale ale oamenilor se pot modifica în funcție de experiențele individuale ale
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresive în funcție de natura factorului declanșator: agresivitate ofensivă, agresivitate defensivă, agresivitate maternă, agresivitatea masculilor (lupta pentru dominare, pentru teritoriu), agresivitate sexuală și agresivitatea indusă prin iritare. Pentru fiecare dintre aceste forme de agresivitate specialiștii etologi au stabilit manifestările tipice și mecanismele neuronale specifice. Comportamentul agresiv se manifestă la fel la om și la animal? Ar fi naiv să credem că manifestările agresive ale omului au aceleași scopuri cu ale animalelor. Pentru a ilustra diversitatea formelor de agresivitate umană, Buss (1961) propune o
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresiv, în timp ce altele determină locul și modul în care agresivitatea se va manifesta. Factorii genetici joacă un rol indirect în folosirea mijloacelor de natură agresivă. Acești factori sporesc dezvoltarea capacităților senzoriale, fizice și motrice, pot de asemenea interveni la nivel neuronal pentru a controla exprimarea efectivă a agresivității. Constatarea conform căreia indivizii cu același patrimoniu genetic se comportă la fel este dovada cea mai importantă a faptului că agresivitatea este influențată genetic. Genetica comportamentului agresiv uman Cercetările asupra comportamentului agresiv susțin
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
masculini decât ceilalți indivizi. Inclusiv anomalii la nivelul activităților biochimice au putut fi semnalate, iar aceste anomalii ar putea influența nivelul de control al agresivității. Bioulac, Benezech, Renaud și Noel (1978) au constatat o scădere a nivelului de "serotonină" (transmițător neuronal) la populația masculină XYY. Atunci când nivelul este normal, probabilitatea agresivității pare să scadă. Comparând diferitele rezultate ale raportului, Meyer-Bahlberg (1981) ajunge la concluzia că nu există nici o demonstrație concludentă care să dovedească influența anomaliilor cromozomiale X sau Y asupra creșterii
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
obiectivele pe care și le-a fixat. Alte comportamente se învață prin observarea persoanelor care reprezintă adevărate modele pentru individ. În conformitate cu această abordare, reacția agresivă poate fi influențată de unele caracteristici neurofiziologice. Susținătorii teoriei învățării consideră că factorii genetici, hormonali, neuronali și caracteristicile fiziologice care rezultă influențează capacitatea sau potențialul agresiv al individului. Același proces poate determina învățarea unei forme particulare a agresivității. Ținând cont de capacitățile neurofiziologice ale tuturor indivizilor în ceea ce privește învățarea, Bandura crede că achiziția noilor comportamente se produce
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
care stau la originea comportamentului agresiv (Gur, Mozeley, Mozely, Resnick, Karp, Alavi, Arnold și Gur, 1995; Thonhill et al., 1992), iar evoluția speciilor este considerată un factor de continuitate a agresivității. Susținătorii acestei perspective consideră că factorii genetici, hormonali și neuronali joacă un rol preponderent în ceea ce privește controlul agresivității, iar activarea și modul de intervenție a factorilor depind de învățare și de contextul social în care se manifestă. În cadrul sistemului nervos central există puncte nervoase precise care controlează emoțiile fundamentale printre care
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și de comportamentele de consum ce-l însoțesc, i-ar atribui furiei un statut de răspuns apetitiv și instrumental. Acest tip de învățare este asigurat de o condiționare clasică sau operantă și observarea directă sau indirectă. În afară de determinismul biogenetic și neuronal, educația are de asemenea un rol important în controlarea agresivității cu condiția ca ea să înceapă înainte de nașterea copilului, pentru că ulterior individul va urmări comportamente agresive în timpul procesului său de dezvoltare până la vârsta maturității (Renfrew, 1997). Din această perspectivă inegalitatea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ediția a XI-a, 2008). Planșa 10. Reglarea secreției de GH. Influențe periferice: creșterea acizilor grași liberi (agl) și a aminoacizilor circulanți (nereprezentați în figură) stimulează secreția de GH, în timp ce creșterea glicemiei (glu) inhibă secreția de GH. Influențe centrale: stimuli neuronali alfa 2 adrenergici și dopaminergici stimulează indirect secreția de GH prin activarea secreției de GHRH, în timp ce stimulii beta adrenergici inhibă secreția de GH prin stimularea secreției de somatostatină (SRIF). Diverse acțiuni care implică modificări la nivelul sistemului nervos central, precum
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de GH. La rândul său, GH acționează pe receptorul său exprimat pe suprafața neuronilor somatostatinergici, stimulând secreția de somatostatină (SRIF) la nivel hipotalamic. Somatostatina nu are doar un efect inhibitor direct asupra secreției de GH de către celula somatotropă; prin conexiuni neuronale hipotalamice, ea inhibă direct secreția de GHRH. Planșa 11. Estrogenii sunt sintetizați la ambele sexe în urma aromatizării androgenilor la nivelul inelului 1 sub acțiunea aromatazei. Procesul de aromatizare are loc nu doar la nivel gonadic, ci și în alte țesuturi
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
descrise in extenso în subcapitolul „adipocitul”. Insulina are un efect periferic anabolic, stimulând aportul alimentar, și un rol central de inhibare a apetitului. Printre mecanismele sale de acțiune au fost descrise: stimularea sintezei leptinei, inhibarea expresiei NPY și a recaptării neuronale a noradrenalinei, potențarea efectului anorexigen al leptinei (6). Glucocorticoizii determină reducerea expresiei receptorilor β3 adrenergici și stimulează sinteza de leptină la nivel adipocitar. Sinteză glucocorticoizilor este reglată de leptină via CRH (6). Hormonii sexuali. Ingestia alimentară este stimulată de androgeni
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
procese patologice majore: afectarea aportului de oxigen și glucoză, consecutiv ocluziei vasculare și tulburările în metabolismul celular, urmare a colapsului proceselor producătoare de energie și dezintegrării membranei celulare (1). Cercetări recente au demonstrat însă că procesele care conduc la moartea neuronală nu sunt ireversibile în cazul restaurării fluxului sanguin și prevenirii influxului intracelular de calciu. Microcirculația cerebrală Se cunoaște că stimularea simpatică crește rezistența arterelor mari, dar reduce rezistența vaselor mici. Astfel, activarea simpatică din timpul hipertensiunii neurogene duce la constricția
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
min cu marcată depleție a ATP, creșterea K extracelular (eflux din celulele depolarizate), creșterea Ca intracelular și acidoza celulară sunt întotdeauna asociate cu necroza țesutului, deși devin aparente după câteva ore. Acizii grași liberi, apăruți ca fosfolipaze, distrug fosfolipidele membranei neuronale. Se acumulează acizi liberi (care duc la peroxidare și ruperea membranei celulare externe), prostaglandine, leucotriene. Proteinele intracelulare și enzimele sunt denaturate, urmând edemațierea celulară. Zona de hipoperfuzie marginală din jurul infarctului, așa numita „penumbră ischemică”, prezintă deasemenea modificări morfologice. În această
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
decât la cele perfuzate cu soluție salină. Glucoza cerebrală mare în condiții anaerobe duce la o glicoliză mărită în timpul ischemiei cerebrale, conducând la creșterea lactatului, care este neurotoxic. Experimental s-a demonstrat că un nivel al lactatului înalt produce leziuni neuronale selective. Se consideră că un control riguros al glicemiei poate reduce riscul unei infarctizări cerebrale la pacienții diabetici și în cazuri particulare de hiperglicemie (18). Hipoglicemia reduce toleranța la hipoxie, în timp ce toleranța poate fi prelungită prin reducerea necesităților energetice celulare
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
particulare de hiperglicemie (18). Hipoglicemia reduce toleranța la hipoxie, în timp ce toleranța poate fi prelungită prin reducerea necesităților energetice celulare prin creșterea Mg în mediu. În același timp, scăderea temperaturii corpului cu 2-3 grade C deasemenea duce la scăderea necesităților energetice neuronale, mărind toleranța la hipoxie cu 25-35%. Aplicarea clinică în acest caz este dificilă și avantajele urmează a fi stabilite. A fost pus în evidență rolul neurotransmițătorilor excitatori, în particular a glutamatului și aspartatului, proveniți din intermediarii glicolitici ai ciclului Krebs
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
rolul neurotransmițătorilor excitatori, în particular a glutamatului și aspartatului, proveniți din intermediarii glicolitici ai ciclului Krebs. A fost descoperit că acești neurotransmițători, eliberați de celulele ischemiate, excită neuronii și produc un influx intracelular de Na și Ca, ducând la leziuni neuronale ireversibile. Cele mai recente încercări sunt de a limita extensia infarctului prin blocarea unui receptor particular al glutamatului, canalul NMDA (N-metil-D-aspartat), unul din cele câteva canale de calciu, care în condiții de ischemie duc la o cascadă de evenimente celulare
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
încercări sunt de a limita extensia infarctului prin blocarea unui receptor particular al glutamatului, canalul NMDA (N-metil-D-aspartat), unul din cele câteva canale de calciu, care în condiții de ischemie duc la o cascadă de evenimente celulare, având ca final moartea neuronală. Oricum, chiar prin completa blocare a canalelor NMDA nu se previne moartea celulară, datorită continuării disfuncțiilor la celelalte canale de calciu. 9. Factori de risc pentru AVC (Stroke) Factorii de risc major cunoscuți pentru AVC sunt: - HTA; - tulburări de ritm
Tratat de diabet Paulescu by Răzvan Motoc, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92214_a_92709]
-
școala neurologică creată de Pavlov aduce contribuții importante în explicarea fiziologiei normale și patologice a sistemului nervos. Gh. Marinescu și A. Kreindler aplică teoria reflexelor condițioonate în explicarea isteriei, nevrozelor, afaziei etc. Metodologia electrofiziologică a aprofundat cunoașterea funcțională a formațiunilor neuronale ale creierului facilitând transferul acestei complexe funcționalități în mașini, apărând astfel cibernetica și medicina cibernetică, aparatură medicală electronică, ordinatoarele medicale etc. MEDICINA ROMÂNEASCĂ FONDATORI ȘI REPREZENTANȚI AI ȘCOLILOR MEDICALE DIN PRIMELE DECENII ALE SECOLULUI XX Începutul medicinei științifice românești se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Marinescu atestă realitatea cauzalității fenomenelor și a determinismului, ca și cea a evoluției naturale, ca lege a dezvoltării. Dar, înainte de toate G. Marinescu este prezent în tratatele de medicină modernă ca neurolog, citat printre savanții în domeniu, care susțin concepția neuronală inițiată de Wilhelm His (1831 - 1904) și August Forel (1848 - 1931), potrivit căreia neuronii au între ei relații de contiguitate și nu de continuitate, fapt ce a înlesnit înțelegerea dinamicii sistemului nervos, ca și ideea doctorului ștefan Odobleja de a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dinamicii sistemului nervos, ca și ideea doctorului ștefan Odobleja de a transfera această complexă funcționalitate cerebrală în mașini, respectiv ideea cerebralizării mașinilor, imagine a ciberneticii. Întors în țară, de la Paris (1909), G. Marinescu, aprofundează studiul intracelular și al dinamicii fiziopatologice neuronale. Publicase la Paris, în 1909, La cellule nerveuse, cu observații detaliate, mereu actuale prin adevărul observațiilor făcute asupra reactivității degenerative și regenerative a celulelor nervoase în relația cu factorii de diverse naturi intra și extraorganice. O preocupare deosebită a manifestat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
centru nervos și calea eferentă. Receptorii din cavitatea bucală sunt reprezentați de mugurii gustativi, receptori termici și dureroși. Calea aferentă: excitațiile de la mugurii gustativi din cele 2/3 anterioare ale limbii sunt culese de nervul coarda timpanului care are corpul neuronal în ganglionul geniculat. Impulsurile sunt transmise mai departe spre centrul salivator superior din punte pe calea nervului intermediar Wrisberg. Excitațiile de la mugurii gustativi din 1/3 posterioară a limbii se transmit pe calea nervului glosofaringian la nucleul salivator inferior din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
dureri abdominale (crampe) și diaree. Asigură fiziologic propulsia în masă (în special în intestinul gros) și îndepărtarea stimulilor nocivi. Reglarea motricității intestinului subțire a. Reglarea nervoasă Controlul motilitații intestinale se realizează direct și predominant de sistemul nervos mienteric, o rețea neuronală organizată la nivelul peretelui intestinal (vezi cap. 6), care asigură medierea efectelor neurovegetative la acest nivel. Când conținutul intestinal se găsește la nivelul intestinului subțire, intestinul se contractă în amonte de bol și se relaxează în aval propulsând conținutul către
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și colon mari cantități de apă, Na+, K+ producând deshidratare, hipovolemie, hiponatremie, hipokaliemie. 6. Sistemul nervos enteric Așa cum am arătat, activitatea musculaturii netede intestinale descrisă mai sus (cap. 4.1 și 5) este controlată direct și permanent de o rețea neuronală locală, numită sistem nervos enteric. Sunt descrise două rețele majore de fibre nervoase care se găsesc intrinsec tractului gastro intestinal: plexul nervos mienteric (plexul Auerbach), dispus între porțiunea externă a stratului muscular longitudinal și porțiunea mijlocie a stratului muscular circular
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
și de oxidul nitric și de diverse peptide, cum ar fi peptidul intestinal vasoactiv (vasoactive intestinal peptide, VIP). 13.2.2. Centrii cardiovasculari bulbo-pontini Centrii nervoși esențiali pentru controlul presiunii arteriale sunt bulbopontini, iar organizarea funcțională complicată a acestor populații neuronale este descrisă în diverse moduri. O descriere clasică prezintă acești centri cardiovasculari sub denumirea de centru vasomotor (fig. 44), situat în substanța reticulată din bulb și din treimea inferioară a punții, cu trei arii vasomotorii (nuclei): aria vasoconstrictoare C1, aria
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
poate fi de mii de ori mai ridicat decât la stimularea cNOS. NO este produs continuu prin activitatea cNOS. In condiții fiziologice cNOS din celulele endoteliale este reprezentată predominant de forma caracteristică, endotelială (eNOS; NOS tip III), diferită de cea neuronală (cerebrală, nNOS, NOS tip I). Activitatea cNOS este stimulată de diverse substanțe ce acționează la nivelul receptorilor plasmalemali (acetilcolina, adrenalina și noradrenalina, bradikinina, histamina, serotonina, ATP, ADP, insulina, trombina, vasopresina, oxitocina, substanța P, peptidul corelat cu gena calcitoninei (CGRP), peptidul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
activarea eliberării de calciu IP3 -dependentă de către α1 adrenoceptori, cu o contribuție majoră a canalelor de tip L, ca rezultat al depolarizării. Eliberarea mediatorilor din terminațiile simpatice este inhibată de noradrenalină (prin acțiune pe adrenoceptori α2 presinaptici), NO de origine neuronală (fibre de tip NANC) și endotelială, acetilcolină ce acționează direct asupra receptorilor presinaptici muscarinici sau prin stimularea eliberării endoteliale de NO, ca și de factori implicați în autoreglarea metabolică și inflamație. Aceste mecanisme sunt funcțional importante, realizând eficiența vasodilatației asupra
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]