3,942 matches
-
invaziei hitleriste... Prima revendicare, Danzig-ul, pentru a avea sub puterea lui locurile clasice ale grupului teutonic. Apoi cucerește Parisul, ține Pendulul și Turnul Eiffel sub control, contactează grupurile sinarhice și le infiltrează În guvernul de la Vichy. Pe urmă Își asigură neutralitatea și, În realitate, complicitatea grupului portughez. Al patrulea obiectiv este, evident, Anglia, dar știm că nu-i ușor. Între timp, prin campaniile din Africa Încearcă să ajungă În Palestina, dar nici În cazul ăsta nu reușește. Atunci țintește la supunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de la aceasta pînă la un festin al Învinuirilor reciproce, atît de familiare. Abia dacă bagă de seamă că ShapeShifter se schimbă din mega-magazin În cinema multiplex. Încep să ruleze filme, În aer plutește aroma floricelelor de porumb, dar scurta lor neutralitate s-a disipat. SÎnt din nou pe picior de război. Wakefield Încearcă să cîrmească discuția spre alte subiecte. — Cred că și Compania este implicată În chestia asta. Este o versiune a Casei Viitorului! Tema pavilionului american este „Virtualul preia comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu zgomotele potolite și trotuarele pustii (...) Așteptam... așteptam... și nu știam ce. Așteptam probabil ca vremea să ne apese mai puțin și totuși să ne zdruncine mai mult. Ne omora monotonia acelui sfîrșit de veac de liniște stăruitoare și de „neutralitate definitivă”. Vacanțele mari erau nesfîrșite. În lumea largă nu se petrecea nimic nou și zguduitor, care să ajungă pînă la urechile noastre. (...) În vremea aceea lumea întreagă părea plictisită. „Boala veacului”, a veacului în agonie, bîntuia crîncen. Oamenii căscau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
texte literare futuriste din România apar abia în anii ’20... Deși geneza „paginilor bizare” urmuziene este situată de regulă în perioada 1907-1908, „premergătorul”, ale cărui texte circulau, se pare, informal în cîteva cercuri de boemă artistică și teatrală din perioada neutralității, a rămas un anonim pînă în 1922, cînd Tudor Arghezi îi publică trei proze în paginile Cugetului românesc. „Preavangardismul” nostru de dinaintea Primului Război Mondial se reduce la firave pusee de frondă postsimbolistă, vag antiacademistă și la cîteva timide manifestări de simpatie declarativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, București, 2001, p. 360). Deși comentatorii lasă să se întrevadă profilul unei „reviste moderniste” sau cu ambiții avangardiste, Chemarea a fost în primul rînd o publicație de atitudine politică și civică din perioada neutralității antebelice, o publicație antirăzboinică și nealiniată, componenta literar-artistică fiind împinsă în plan secund. Același raport între prim-planul civico-politic și arrière-planul literar-artistic novator se va păstra și în primii doi ani ai Contimporanului (1922-1924). În paginile primei serii a Chemării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
conduse de socialiștii Constantin Dobrogeanu-Gherea și Ion Nădejde între 1881-1891. Opțiune naturală, căci Vinea — discipol al lui N.D. Cocea, format în atmosfera cercurilor socialiste antebelice — era deja, în ciuda vîrstei tinere, un gazetar de stînga experimentat. Antiliberalismul lui, forjat în perioada neutralității, e comun multor intelectuali ai vremii, ostili războiului și dezamăgiți de consecințele economico-politice ale acestuia. Este și cazul grupului care înființa la Sibiu, în 1921, revista Gîndirea (Cezar Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Adrian Maniu, Nichifor Crainic). De asemenea, cazul unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sibiu, în 1921, revista Gîndirea (Cezar Petrescu, Ion Marin Sadoveanu, Adrian Maniu, Nichifor Crainic). De asemenea, cazul unor scriitori moderniști precum Camil Petrescu, Gala Galaction și Tudor Arghezi (ultimul — condamnat penal pentru colaboraționismul din perioada ocupației germane). Un gest de „neutralitate antirăzboinică” fusese însăși plecarea din țară, în 1915, a viitorilor dadaiști Marcel Iancu și Tristan Tzara. După despărțirea lor din 1918, cei doi comilitoni se vor reîntîlni — dincolo de frontiere și de resentimente — în paginile Contimporanului. Primul număr al revistei apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Călugăru. Modestele experimente futuriste publicate ici-colo în revistele de avangardă rămîn simple curiozități ludice. În schimb, estetica expresionistă nu a rămas fără consecințe asupra textului dramatic. Potrivit folclorului avangardist, textele lui Urmuz ar fi fost „interpretate” încă din anii neutralității prin cafenele de actori nonconformiști (în frunte cu George Ciprian). Happening-urile sincretice ale grupării Contimporanul au avut, la rîndul lor, o teatralitate specifică; în paranteză fie spus, programul demonstrațiilor de artă nouă din 28 și 29 mai 1925, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cărților lui Jules Verne. O posibilă influență au exercitat asupra lui Urmuz filozofii idealiști germani, apoi Eminescu și, îndeosebi, Caragiale. Textele sale - elaborate în nenumărate variante, cu o fervoare maniacală - încep să circule informal în mediile boemei bucureștene din anii neutralității (v. în acest sens și spectaculoasele evocări din Memoriile lui Constantin Beldie). După toate aparențele, ele au fost elaborate independent de influențele mișcărilor europene de avangardă (sesizînd, mai tîrziu, asemănările, autorul își va subintitula unul dintre manuscrise „schițe și nuvele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
genialului român, mort necunoscut în 1923. Unele dintre ele publicate din inițiativa D-lui Tudor Arghezi sînt cunoscute celor cîțiva cari nu ignorau existența lui Demetrescu-Buzău (Urmuz) încă din anii războiului. Prietenul său Ciprian ni le recitea adesea în serile neutralității, epocă ce i-a inspirat lui Urmuz «Emil Gayk»”. În continuare, este republicată demonstrativ o notă din Contimporanul, Anul V, No 71, 1926: „Foarte puțini știau că grefierul Demetrescu-Buzău (în articolul original numele e trecut greșit: Vasilescu-Buzău, n.n.) era originalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu aceste detalii. Vă las acum, am să ciocnesc un pahar de șampanie cu toate aceste fantome care s-au înghesuit deja în cafenea, precum și cu altele care continuă să vină. Literatura europeană nu va ști niciodată cît datorează tradiționalei neutralități a Elveției. G.C. P.S. bis Ați îndrăznit vreodată să intrați în Cafeneaua Timizilor ? 22. a fost o vreme în viața mea cînd nu mă regăseam pe mine însumi decît în Cafeneaua Timizilor. La 19 ani, sosit în Capitală pentru a
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ie jurnalistic( anchete efectuate oarecum sistematic (i r(spunzînd cîtorva criterii: prezen(a prelungit( (ntr-un mediu, observă(ia f(r( idei preconcepute a tuturor evenimentelor ce survin (i nu numai a celor excep(ionale, refuzul fic(iunii, respectul anonimatului persoanelor, neutralitatea, absen(a indign(rîi, (ntocmirea unui raport final, un anume cadru conceptual. De fapt, exist( o tradi(ie a anchetei jurnalistice ce r(spunde par(ial acestor criterii. Demersul observa(iei (i p(trunderea unui jurnalist (n anumite medii sociale
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
și conștiința - un agent de înstrăinare de lume, un factor de exterioritate; cu cât ne îndepărtează însă de toate, cu atât coincidem mai mult cu noi. Seriozitatea - tristețe fără accent afectiv - ne face sensibili numai la un proces rațional, căci neutralitatea ei n-are adâncimea care asociază capriciile viscerelor vibrației spiritului. O ființă serioasă este un animal ce îndeplinește condițiile de om; oprește-i o clipă mecanismul de gândire; nu va observa ce ușor a redevenit animalul de altădată. Răpește-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
capul nemulțumiți și ne trezim răzvrătiți din beția ființării, încercarea de evadare ne împinge spre negarea timpului. Decât, eternitatea ne obligă la o continuă comparație cu temporalitatea, ceea ce nu se mai întîmplă în suspendarea radicală din experiența neantului, care "este" neutralitate atât față de timp, cât și de veșnicie, neutralitate față de "orice". Eternitatea ar putea fi treapta finală a timpului, precum neantul sublimarea ultimă a eternității. Curios cum, atunci când îți dai seama că ființele sânt umbre, că totul e zadarnic - te îndepărtezi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ființării, încercarea de evadare ne împinge spre negarea timpului. Decât, eternitatea ne obligă la o continuă comparație cu temporalitatea, ceea ce nu se mai întîmplă în suspendarea radicală din experiența neantului, care "este" neutralitate atât față de timp, cât și de veșnicie, neutralitate față de "orice". Eternitatea ar putea fi treapta finală a timpului, precum neantul sublimarea ultimă a eternității. Curios cum, atunci când îți dai seama că ființele sânt umbre, că totul e zadarnic - te îndepărtezi de lume pentru a găsi unicul rost în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
niște biete unelte ale unei mari și sinistre fatalități. Trebuie să dea de gândit tuturor pacifiștilor următorul lucru: toate popoarele europene care n-au luat parte la războiul mondial au căzut automat pe al doilea sau al treilea plan. Politicește, neutralitatea este un semn de lâncezire și de evadare din arena internațională. Războiul este un examen la care se supun națiunile în fața lumii. Inutil de remarcat că nu rezistă decât popoarele înzestrate. Nu poți câștiga războaie și nu te poți impune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mărturisită sau secretă pentru hegemonie. Dorința primatului exclusiv este atât de puternică în națiuni, încît pentru ea sânt dispuse să calce orice fel de obligații etice sau internaționale. Se poate concepe că națiunile vor ajunge cândva la o astfel de neutralitate, încît să le fie indiferente puterea și dominația? Atâta timp cât istoria va avea la bază un ritm biologic și cât valorile specific istorice vor dezvolta deviat un imperialism vital, această neutralitate nu va fi nici posibilă și nici de dorit. O
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
concepe că națiunile vor ajunge cândva la o astfel de neutralitate, încît să le fie indiferente puterea și dominația? Atâta timp cât istoria va avea la bază un ritm biologic și cât valorile specific istorice vor dezvolta deviat un imperialism vital, această neutralitate nu va fi nici posibilă și nici de dorit. O mare națiune se ridică pe dărâmăturile alteia sau pe umilirea altora. Gloriile naționale se scaldă într-o mare de sânge, ca toată istoria de altfel. Faima lui Napoleon a costat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai mare decât statul și înglobează o multiplicitate de elemente, nereductibile la structura abstractă a statului. Societatea este o totalitate vie, căreia fără stat îi lipsește forma. Prea marea elasticitate pe care o prezintă societatea în regimurile democratice derivă din neutralitatea, non-intervenția statului. Redus la un principiu regulator și exterior, abstracțiunea lui seamănă vidului. Socialismul francez a diferențiat la maximum societatea de stat, pe când mistica etatistă a romanticei germane a asimilat societatea statului. Socialiștii s-au bucurat mult de distincția pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acelora care susțin că o epocă apare pentru a da naștere alteia și că ar exista ierarhii între națiuni și epoci. Tot ce este istoric, crede el, are o valoare proprie, demnă de a fi studiată ca orișicare alta. Atâta neutralitate față de diversitatea istorică este prea mult. Există epoci privilegiate, precum există mediocre. O obiectivitate care le plasează într-o echivalență este fadoare teoretică sau știință. Curiozitatea științifică a unui istoric studiază cu aceeași pasiune România și Franța! Ce puțin sîntem
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rațiuni cognitive sau jocul intereselor și orientărilor specifice mulțimii participanților la proces? Există două răspunsuri posibile la această întrebare. Primul, pentru care optează clar teoria actuală a tranziției, este accentuarea perspectivei cognitive. Teoria tranziției s-a fundat tacit pe postulatul neutralității social-politice a opțiunilor strategice. Opțiunile strategice nu exprimă opțiunile sociale ale actorilor, ci decurg natural din obiectivele globale ale tranziției și din stocul acumulat de cunoștințe. Actorii care elaborează/adoptă/susțin opțiunile strategice o fac fără vreun interes social particular
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a alternativelor, într-o perspectivă strict cognitivă, ci, dimpotrivă, opțiunea a fost impusă de actorii sociali puternici, utilizând o combinație de autoritate/putere și argumentări justificative, fapt ce a conferit procesului o alură mai degrabă ideologică. Această observație invalidează presupoziția neutralității social-politice a opțiunilor strategice, susținând, dimpotrivă, operarea deciziilor prin mecanisme sociale. Perspectiva cognitivă delimitează doar un set de opțiuni posibile. Selectarea uneia sau a alteia reprezintă un proces social, orientat social. Dacă vrem să înțelegem de ce s-a optat pentru
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
puteau gîndi și scrie oamenii, cu aproape un veac în urmă, despre mase și colectivități toate astea într-o lucrare cu caracter științific. Cel mai neînsemnat lucru pe care l-am putea remarca este faptul că tonul e lipsit de neutralitate, autorul refuzînd să își dea osteneala să își îmbrace prejudecățile într-un limbaj științific. Dar să lăsăm toate acestea. Textul reia și condensează toate elementele acestor Führernaturen, după expresia lui Max Weber, cel care le reia și le combină altfel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
egalității între masa inerțială și masa gravitațională a unui corp l-a obligat pe Einstein să elaboreze teoria relativității generale (1915). Din acel moment, întreg cadrul conceptual general al mecanicii newtoniene era pus în discuție. Nici moțiunea, nici noțiunea de neutralitate n-au mai putut fi acceptate în raport cu statutul ontologic al particulelor elementare, datorită interacțiunii gravitaționale. Sistemele referențiale „nonaccelerate” devin imposibil de construit. Din punctul de vedere al teoriei relativității generalizate, teoria gravitației construită de Newton reprezintă doar un caz particular
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în apariție, a fost numit materia sa fenomenologic pură, sau încă a cărnii (chair) sale incandescente, a ceea ce strălucește sau arde în ea”2. Învăluirea fenomenelor lumii în fenomenalitatea manifestării pure devine, în cazul Revelației, găzduire și ocrotire: nici „oribila neutralitate”1 a lui es gibt (Heidegger), nici impersonala „diferare” a lucrului către apariție (Derrida), ci respirația vie a esenței manifestării. Aceste formulări nu sunt deloc arbitrare, ci verificate întru totul de experiențe excepționale, cum este, de pildă, cea a durerii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]