KorAP: Find »[drukola/base=nevastă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...46 47 48 ...467 >

11,656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781

În rest, o cană cu apă, și-aștept răcorile din toamnă. Află de la mine, așa să faci și dumneata dacă nu vrei să mori cu zile. Auzi! Auzi! Dacă-i așa de grozav gănsacul, de ce nu-l mănăncă dumnealui, cu nevastă și copii? Sigur, mănăncă tu, Marcule, carne grasă de gănsac, poate-a da dracu'să crăpi, doamne ferește! DĂNILĂ: Păi bine, jupâne, cine te oprește să-l mai ții o vreme, dacă zici că acuma nu poți suferi carnea în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
o iau, nu te teme. Ado-ncoace, Dănilă. (ia punga) DĂNILĂ: Așa. Iară pe dumneata, bădiță, te rog de toți dumnezeii să-mi mai împrumuți o dată carul, da' cu boii dumnitale, s-aduc niște lemne din pădure, că-mi spunea adineaori nevasta că nu se mai găsește așchie chioară la trunchi. Ș-apoi trag nădejde că nu te-oi mai supăra de-acuma înainte. ISPAS: Ptiu, măi, se vede că Dumnezeu a umplut lumea asta cu ce-a putut! Iaca-ți mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Dănilă, alt chip n-ai decât să-ți iei lumea-n cap. Mă duc să văd, oare nu l-oi putea smomi pe frate-meu să-mi împrumute și iapa? Să mă tot duc unde-oi vedea cu ochii. Iară nevasta și copiii s-or descurca și pe mai departe cum s-or pricepe, că, din parte-mi, nici pân-acu' mare folos n-au cunoscut. (privește spre baltă) Hopa! Iaca-ia ce frumusețe de lișițe pe baltă! Dac-aș ologi măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
banii. DĂNILĂ: Nu mai spune! Puterile? Cum și în ce fel? CODÂRLIC: Apoi iată cum: noi doi să ne-ntrecem la fugă; să vedem care aleargă mai tare. DĂNILĂ: Cum, bre? Adică să-ncep eu, om în toată firea, cu nevastă și copii, s-alerg printre copaci? CODÂRLIC: Și ce, nu s-a mai văzut? Pesemne nu prea ești umblat prin lume... Da' dacă nu te-ncumeți, poți să pupi burduful, că l-am și înșfăcat! Haide, ori laie, ori bălaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
și mi-o bagă pe gât... Vai de sufletul meu... (iese, trage după el un buzdugan) DĂNILĂ: Da' ce târâi după tine? Ce-i cu buzduganul acela? Mi-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că-nșfac cel buzdugan, și când te-oi mirui cu dânsul fac din tine puzderie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
lup, să afum plozii, să le treacă de spaimă. DĂNILĂ: Care spaimă? Nu i-ai auzit? SMARANDA: Apoi bine, Dănilă, numai cu dracii n-ai avut în cârcă până acuma. De unde l-ai mai scos și pe-aista? DĂNILĂ: Las', nevastă, că ți-oi spune eu altădată cu amănuntul. Acuma umblă de adă niște banițe să cărăm în casă bănișorii pe care i-am dobândit cu capul ista prost al meu. (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede. Din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
de , îi de-al nostru... Așa-i, bărbate? DĂNILĂ: Da' nu te mai osteni să-l întrebi pe dânsul, că doară cunosc și eu într-o părere cum stau lucrurile... Așa-i, mai încape vorbă? ANISIA: Păi vezi? ISPAS: Măi nevastă, mai pune stavilă celui plisc și nu tot clămpăni în dodii. Ce-a fost, a fost, ce va fi om vedea. SMARANDA: Mai așa, cumnate Ispas. DĂNILĂ: Da' poftiți, mă rog, poftiți, nu stați așa uitați în bătătură. Ședeți ici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ne-nvățat care încalecă pentru prima oară. Mi-era gândul aiurea, altfel cum m-ar fi zvârlit calul de pământ? Așa că nu mă mai necăji și dumneata; o scrântitură, acolo... GÂND (se așază) : Îi trece până la însurătoare, fii fără grijă, nevastă. Da' o picătură de vin nu-i strică. Numai cât mă uit și, numărându-mă și pe mine, găsesc numărul ulcelelor în lipsă! Poftesc și eu una. LIANA: Îndată, Măria Ta. (Iese. Cei doi se așază.) BRĂDUȚ: Frumoasă fată, mamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
îngăduie-mi să plec. LIOARA: Ba să stai, fată. Dumnealor acuși îi văd că se trag la cămara de sfat cu sfetnicii, și iar rămân singură. GÂND: Nu-i nici o taină, fată dragă. Rămâi unde te afli. Tare mă tem, nevastă, că va trebui să cerem și să așteptăm duh din cer în dezlegarea unei cimilituri, decât care alta n-am întâlnit mai încâlcită. Brăduț, dă tu de veste să poftească sfetnicii chiar aici; mă aflu cam trudit și-am găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
vom avea încă vreme lungă liniște dinspre partea lui Zarvă-Împărat. Sfetnici ai mei, mergeți și întocmiți răspunsul cuvenit la cartea primită. Grăbiți-vă, ca nu cumva să-l uitați... (Sfetnicii se retrag șopotind între dânșii. Par a nu se înțelege.) Nevastă dragă, îți mulțumesc pentru că ai oprit în preajma noastră pe această preaînțeleaptă Liana. Și ție, fata mea, își mulțumesc pentru sprijinul dat, și te rog să binevoiești a ne socoti prieteni ai tăi. LIANA (modestă, dar fără umilință): Măria Ta, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
ziua te-nvârți ca un șurub, Și poate că-i mai bine aici decât la club. La noi e mai rentabil decât la masa verde; Aici, un om de treabă cel mult își poate pierde Căciula sau paltonul, umbrela sau nevasta Dar câți, la urma urmei, n-o pierd și fără asta! ... Da, știm și noi că teatrul ar trebui să fie O școală de moravuri și-un leac de insomnie, Un sfânt lăcaș în care un spectator novice Când intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
numai cu atât. Uite, vezi? Pe mine, careva să zică, mă cheamă Traian. Dar îmi mai zice și Dumitraș, cu voia sfinției tale. Pe căprarul care mi-i de ajutor, și-i plecat acuma la târg cu o misie de la nevastă-mea, e drept că-l cheamă Nică din botez; da-l mai cheamă și Acatrinei, dacă te uiți bine la livretul lui. SISOE: I-auzi! DUMITRAȘ: Apoi da. Iară pe dumnealui de colo, țârcovnicul care se holbează la noi, îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
grozavă cumpănă. Și să știi că, până la urmă, s-a isprăvit bine, că mă aflu în bună pace și însurat cu Ilinca ce-i zicea a lui Dudău, decât care altă minune mai mare nici că se poate pomeni! Și nevasta asta a mea e din cele adevărate și vrednică să strunească ea singură o ceată de cuvioși mai mare decât a Sfântului Pafnutie. Și să știi că Ilinca are un meșteșug de face niște sarmale cam cât cele mai mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179

e, zice femeia, de parcă tocmai ar fi descoperit cine a pus la cale asasinarea lui Kennedy sau cine era individul care ar fi coordonat masacrul de la Timișoara. Sterică Comănescu are o slujbă destul de anostă, de curând l-a lăsat și nevasta. Stă toată ziua în cușca unde tanti dă de mâncare populației și o ține de vorbă. Și cu ochelarii a vrut să facă o farsă inteligentă, subtilizându-i și apoi distrându-se, închipuindu-și cum se căznește ea să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
Sau, știu eu, a unor badea Cârțani dotați cu Dacie 1300. Spre Strasbourg cu antifon natural În ’94 am vândut și noi niște pământ și am făcut rost de ceva bani. Așa am zis să plecăm și noi, io cu nevastă-mea și cu copiii, să vedem Franța. Pregătirile au durat destul de mult, că era mașina lovită de tanc și a trebuit vopsită. Ne-o lovise calul unui brănean, de fapt, nu tancul. A sărit cu picioarele pe parbriz. Mă rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
11 iulie. Prima seară ne-am cazat la Nădlac. Zic, întâi ne ducem la vamă să vedem care sunt treburile că nu ieșiserăm niciodată, ți-am spus. Ne-am dus pe acolo și hotărâm: mâine venim la vamă la 6. Nevastă-mea, seara, hai să te cinstesc! Eram speriat ca de bombe. Aveam de condus, nu-mi trebuia nici un rachiu...! Pusesem ceasul să sune la 6. Cum era poziția camerei, cum băteau luminile, naiba știe, cert e că ne-am trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
voiam neapărat să văd Salzburgul. Aveam un fost vecin care fusese aici, îmi trimisese niște vederi și îmi făcusem io o părere foarte bună. Ce mai citisem, Mozart și... Am intrat iar în Viena. Bineînțeles, certurile de fiecare dată, că nevastă-mea, copilot, nu știe să citească o hartă. A zis că io sunt prost, că ea mi-a zis la stânga și io am luat-o la dreapta. Hai să vedem unde lăsăm mașina ca să vizităm centrul Vienei, opera și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
nu întâmplător.) Primul nivel full, ocupat tot. Era așa, circulară, parcarea. Al doilea nivel, tot full. Al treilea... Pe urmă n-am mai ținut cont. Mai jos am văzut că mai erau locuri. Haț, cu mașina acolo. Îi spun lu’ nevastă-mea să scrie locul de parcare, era un A 311, nu mai știu, 814, nu contează. Sau cum zice Luci, paișpe nouă doișpe. La el totul e paișpe nouă doișpe. Am lăsat mașina acolo, am încuiat-o. Ne arăta acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
la contribuție, am decretat că are senzori! Puneam mâna, începea și curgea apa, luam mâna, se oprea apa. Ne-am distrat acolo, plus copiii, era tot o treabă pe ei să se stropească, că era vară, cald. Buuuuun, se duce nevastă-mea la veceu. Și stă. Cinci, zece, douăzeci de minute. Apare și ea după vreo 25 de minute. Io stăteam la o masă. Că erau mese cu scaune, containere cu găurele în care aici puneai sticlele, aici, cutiile, aici gunoiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
după vreo 25 de minute. Io stăteam la o masă. Că erau mese cu scaune, containere cu găurele în care aici puneai sticlele, aici, cutiile, aici gunoiul menajer, aici hârtia! La noi au apărut de câțiva ani doar. Și vine nevastă-mea, ce dracu ai făcut, tu? Ai tras un pui de somn pe căcăstor? Cică, nu, dar să vezi tu ce deștepți sunt ăștia! M-am așezat pe veceu și, după ce am terminat, m-am uitat de hârtie, nu aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
tu, nu cumva aveau ăștia și vreun făcăleț ca să te șteargă și la cur? Vreo mătură ceva. Și ce crezi, zice, am ieșit, dă-i în mă-sa! Și, când am ieșit, s-a tras și apa! De-aia râdea nevastă-mea de nu mai putea! A auzit în spatele ei că s-a tras și apa! Am stat acolo, am mâncat. După aia am mai oprit într-o parcare. Mi-a plăcut mie, erau niște bolovani uriași. Când aud, hârrrr, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
o ploaie. La vamă, actele. După ce ne-au controlat, ne-au băgat într-un birou, ne-au luat la puricat. Declarații cum că nu ne vindem copiii. Se speriaseră ăștia mici, intraseră la bănuieli. Cum că nici io, și nici nevastă-mea nu suntem de acord să-i vindem. Că cunoaștem legile statului. Ne-a ținut vreo oră în vamă. Cum am plecat din Strasbourg, n-am mai avut benzină. Mă, dacă n-am căutat... Mă tot opream și întrebam, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
se întâmplă aici? Am făcut ca într-un film ca Mister Bean. Ăia, dacă plouă, trag pe dreapta. Și io eram singur cu toate barierele alea în față și acolo nimeni. Pe cine să întrebi? Stau și mă uit. Măi, nevastă, uite arată în dreapta trei bariere cu niște măgăoi de-alea mari de mașini. Interesant ce era? Că mai arăta și o mână cu un cartonaș galben și niște buline colorate. Pe urmă arăta vreo patru din astea cu mașini mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
există să nu fie copți. Adevărul este că anul ăsta s-au făcut pepeni. Da. Hai, unu-doi să fie veștejiți. Vezi să nu fie bătuți! S-a zdruncinat, bre, în mașină? Și după ia venit și domnu’ Alecu. Și nevastă-sa stătea în geam să-i dea indicații. Zicea că nu poate să aibă încredere în el, trebuie să-l supravegheze, că cine știe ce castravete cumpără ăsta. Că nu se pricepe. Și mai zicea că ar veni și ea să cumpere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
și nu poate să se riște. Poate s-o descurca și soțu’. Deși e posibilități care se poate și posibilități care nu se poate. Vezi, mă, să nu te-nșele la cântar! Domnu’ Alecu a fost profesor de matematică, așa că nevastă-sa nu-i duce grija că nu știe să ia restul. Acolo se pricepe. Și s-au mai oprit vreo doi, soț și soție, pe care nu-i cunoștea nimeni din cartier, și-au zis să cumpere și ei. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]