1,553 matches
-
că va roși chiar în clipa aceea. — Fără îndoială. Și totul s-a petrecut atât de simplu cum se întâmplă toate în realitate. Dacă de povestea asta s-ar apuca un romancier, ar îndruga o mulțime de tâmpenii și fapte neverosimile. — Ah, așa e! exclamă prințul. Și pe mine m-a uimit această idee, recent. Știu o crimă reală, pentru un ceasornic, despre care se și scrie acum în ziare. Dacă ar fi scornit-o un scriitor, cunoscătorii vieții poporului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe mine m-a uimit această idee, recent. Știu o crimă reală, pentru un ceasornic, despre care se și scrie acum în ziare. Dacă ar fi scornit-o un scriitor, cunoscătorii vieții poporului și criticii ar fi strigat că este neverosimilă. Dar, citind despre ea în ziare, îți dai seama că din asemenea fapte înveți ce e realitatea noastră rusă. Ați făcut o remarcă excelentă, generale! încheie prințul cu înflăcărare, bucurându-se teribil că a izbutit să nu roșească de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne puterea de a ne fi rușine” (,,Chtonia”). În 1996 publică la Editură Moldova al doilea volum de versuri, intitulat ,,Flaut Tenebra”. 2. Alexandru Malin Tăcu: ,,căutător de anotimpuri inexistente”. Destinul existențial al lui Alexandru Malin Tăcu se aseamănă, prin neverosimila să dispariție - la numai 17 ani - cu cea a lui Nicolae Labiș. Născut la Onești, la 19 noiembrie 1969, Alexandru Malin Tăcu debutează la 9 ani În revistă ,,Cronică”. Considerat un talent precoce - și În acest caz evoluția să lirica
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ce anume se petrecea. Planul era adevărat? Ce absurditate, Îl inventaserăm noi. Cine pusese mâna pe Belbo? Cei din Roza-Cruce, contele de Saint-Germain, cei din Ohrana, Cavalerii Templului, Asasinii? De aici Încolo totul era posibil, dat fiind că totul era neverosimil. Poate că Belbo Își pierduse mințile, În ultimul timp era așa de Încordat, nu Înțelegeam dacă din cauza Lorenzei Pellegrini sau pentru că era tot mai fascinat de creația lui - sau, mai bine zis, Planul era comun, al meu, al lui, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cercul acela. Medium-ul e un burete, o bandă de film fotografic, trebuie că are un inconștient care seamănă cu un Luna Park - mi-a spus el -, cei de la Picatrix Îi fac probabil spălarea creierului În fiecare an, nu e neverosimil ca În stare de transă - pentru că fata o simte pe bune, nu se preface și nici nu prea e normală la cap să-i fi revenit imaginile care au impresionat-o cu mult timp În urmă. Dar după două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Fluxul revenea și suprafața apei părea că se luptă cu sine, de parcă ar fi fost un mănunchi de șerpi. Băieții care se bălăciseră În noroi se așezaseră pe țărm; acum se ridicau și reveneau pe plajă, alungați de flux. Păreau neverosimil de tineri. RÎnjeau, dar și tremurau, ca niște cîini. Și mersul lor era mai zgribulit: Duncan Își imagină cum arătau tălpile lor după ce se muiaseră În apă și se tăiaseră În pietre și scoici ascuțite. Încercă să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a dus prima oară În acea casă. Am mai fost acolo de vreo două sau trei ori, și Încă mi se moaie picioarele. Acolo a stat fratele tău de la eliberare? Chiar din ziua În care a ieșit? Mi se pare neverosimil. — Asta a vrut, spuse Viv. Domnul Mundy a fost foarte drăguț, adăugă ea. Chiar și ei, argumentul i se păru inconsistent. Fraser Își ridică sprîncenele. — Evident, casa e plăcută și intimă. Numai că eu mă gîndesc la trecut, la vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prinse acolo erau vechi. Căută În jur, pe podea, ca nu cumva vreo bucată de hîrtie să se fi desprins. Se uită pe toate tejghelele și rafturile și, negăsind nimic, Începu să caute În tot felul de colțuri și locuri neverosimile: În baie, sub pernele canapelei, În buzunarele puloverelor Juliei. În cele din urmă, simți că toată această căutare se apropie de panică sau manie. Din nou, vocea aceea josnică se făcu auzită, arătîndu-i că iat-o cum stă și scormonește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
regulă. — E nasol că trebuie să te duci Într-un loc ca ăla. — Nu are pe nimeni altcineva În afară de tata. — Clar că-i nasol. Dacă ar fi vorba de mine și soră-mea... Se opri. Se auzi o ușă trîntită, neverosimil de aproape; iar În partea cealaltă a peretelui vocile Începură să vorbească. Una a unei femei, cealaltă a unui bărbat, ușor ridicate, poate se certau - a bărbatului era mai clară, dar ambele erau, de fapt, Înăbușite, intermitente, ca scîrțîitul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că pînă de curînd vibrase de viață care fusese lichidată cu violență sau alungată. Iar cînd tunurile se opriră, atmosfera era cu atît mai ciudată. Kay și Mickey se plimbaseră odată pe marginea fluviului la terminarea schimbului. Locul era aproape neverosimil: mai liniștit, În felul lui, decît un peisaj de țară, iar priveliștea spre Tamisa, În zona Westminster, era Întreruptă din loc În loc de ridicături de pămînt - de parcă războiul redusese Londra la o serie de sate, fiecare apărîndu-se tainic și singure Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
patul de sus, Fraser procedase la fel. Dar acesta se mișcase prin somn și mantaua sau cămașa Îi atîrna ușor Într-o parte. Își desfăcuse și un braț, și i se vedeau degetele: bine dăltuite, tuciurii, ca picioarele unui păinajen neverosimil de mare și musculos. În timp ce Duncan privea, degetele tresăriră - de parcă ar fi pipăit o marfă, Încercînd să se repeadă... Nu te uita, Își zise Duncan, pentru că, uneori, Își dădea seama că lucruri mărunte, tîmpite, ca acestea, puteau pune stăpînire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ruleze mînecile, aproape iritată - uitîndu-se, În timp ce o făcea, În oglindă, și apoi Întorcîndu-și iute capul. Kay o urmărea cu un fel de ghimpe În inimă. În asemenea momente, Își simțea inima ca pe o minune - i se părea de domeniul neverosimilului că Helen, care era atît de frumoasă, de pură, să fie aici, iar ea o putea privi și atinge... Apoi, i se părea imposibil să și-o imagineze În alt loc, cu un alt iubit. Nici un alt iubit n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ghemui În fața lui și Începu să ia scrum cu lopățica și să-l pună peste cărbune. Făcea aceste mișcări cu țigara În colțul gurii, cu o expresie de maximă concentrare și neplăcere, strîngîndu-și ochii, ținîndu-și capul ei delicat În unghiuri neverosimile - ca o Începătoare, se gîndi Helen, În prima seară liberă a servitoarei. Apoi se sculă În picioare și-și șterse de praf genunchii; ieși pe ușa cu draperie să-și ia paltonul și pantofii. După un minut reapăru Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trăgînd-o pe Helen de mînă. În timpul celei de-a doua explozii văzuse un fel de zid de protecție construit vis-a-vis de intrarea Într-un birou sau Într-o bancă. Spațiul pe care Îl crea era lat, cu miros de iută, neverosimil de Întunecat: intră În el de parcă ar fi trecut de o perdea de cerneală, și o trase și pe Helen după ea. Rămaseră fără să vorbească, trăgîndu-și sufletul; În spațiul acela tampon, respirația lor suna mai tare decît zgomotele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
oră de bun augur și ceremonia s-a desfășurat conform tradiției. Preotul rostise mantrele corect, iar mireasa arborase același zâmbet sfios și rezervat, lăsându-se împodobită cu bijuterii de tinerele din noua ei familie. Se împărțiseră dulciuri tradiționale unui număr neverosimil de mare de rude, iar mirele, când apăru în fruntea procesiunii, arăta mai mult sau mai puțin atrăgător. În ceea ce o privea, Anjali nu era de acord cu safirul din colierul miresei. Safirele sunt pietre înșelătoare; pot respinge razele dăunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dans de lapte și miere, așa au fost primii ei ani alături de noi. În prima iarnă, stăteam cu toții într-o cameră, dormeam în același pat, focul ardea în sobă, iar dacă ieșeam numai o clipă, frigul din restul casei părea neverosimil, eram parcă într-o altă țară, așa că mă grăbeam să mă întorc și să sar la loc în pat, Noga stătea întinsă pe burta lui goală, cu un zâmbet larg de fericire pe toată fața, iar eu îmi puneam capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care metamorfozau nivelul inferior al stației de epurare într-un coșmar xenopsihotic. Corpurile erau montate în panou, în pozițiile cele mai inconfortabile. Brațele și picioarele erau strâmbe și rupte, ca pentru a corespunde dorințelor extratereștrilor. Capetele erau înclinate în unghiuri neverosimile. Din mulți nu mai rămăseseră decât scheletele pe care carnea putrezise, sau doar câteva oase. Adică aceia, mai norocoși, care cunoscuseră eliberarea morții. Toți aveau un punct comun. Indiferent de starea de descompunere, cutia toracică era desfăcută, ca și cum sternul explodase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
două ipoteze: fie omul era complice și a încercat să distragă atenția luptătorilor antiteroriști ori să creeze o altă situație favorabilă teroristului a cărui imobilizare tocmai se încerca, fie era nevinovat și, sub influența alcoolului, a trezirii bruște și a neverosimilei scene, a suferit efectiv un șoc psihic. Nu mi-a luat mult timp pentru a realiza că ancheta intrase în impas. Omul susținea cu tărie că nu are nici o legătură cu ceea ce aveam să aflu că fusese o încercare de
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
rochia masiv croită mărturiseau prezența unor mușchi activi; pieptul peste măsură de bogat avea aceeași direcție cu privirea, adică paralel cu solul; coloane să fi fost în însorita Grecie și gambele ei n-ar fi putut sugera mai multă solemnitate. Neverosimila femeie se opri în fața celor doi. — Fratelli? întrebă ea cu blândețe. — Si, fratelli - răspunse intimidat Metodiu. — Da dove? — Da Sucevizza - zise Metodiu. — Mamma mia! - exclamă venețianca. Di Moldavia? — Si, di Moldavia - confirmă Metodiu. — Latini?! — Puramente latini! - întări Metodiu. — Santa Vergine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
barbă: „E semn rău. Vin vremuri grele” sau „O să vie lăcuste” sau „Anu’ ăsta iar se schimbă Vodă, bucuria noastră” și altele și altele. Episodul 172 BOIERUL RADU STOENESCU-BALCÂZU (IIÎ Zile, nopți întregi necăjitul părinte sta lângă pătuț, își privea neverosimila odraslă și din când în când o întreba încet, gânditor: „Cu cine-i semăna tu așa urât, Răducu lui tata?”. Auzind glasul sângelui, micuțul boier gângurea atât de elocvent, încât până și doica, obișnuită oarecum cu fizionomia teribilă a sugarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pentru noi toți - răspunse cardinalul atacând cu lingurița ultimul braț al crucii de miere. — Nu mi-a fost nici mie ușor - își aminti papa. împrejurimile abației nu ne predispuneau deloc la evlavie și reverie, fiind literalmente înconjurat de o mulțime neverosimilă de țărănci pietroase, tinere. Mersul după apă la izvor era un veritabil chin. Nu-ș cum se făcea, că totdeauna la izvorul unde trăgeam eu, se nimereau vreo trei-patru Giacomette de-alea care, probabil văzându-mă atât de abstras, de pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un copil prins asupra unei fapte nepermise. „Doamne, cuminte este fata asta! Încep să cred că pe ea nu a mai avut-o niciun bărbat. Așa se poartă. A roșit toată... Mă rog, la vârsta pe care o are, pare neverosimilă aprecierea mea, dar nici nu trebuie să iau în calcul așa ceva. O iubesc pentru ceea ce este, pentru frumusețea ei trupească și sufletească, pentru dăruirea ei familiei, pentru felul în care se poartă cu mine și pentru sfiiciunea ei... Destul, nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
o blană groasă din care este făcută și învelitoarea de picioare sub care dogoresc cărămizi fierbinți. Înveșmântat într-o manta până la pământ, încinsă cu o frânghie grosolană, purtând pe cap o cușmă enormă și nerostind nici un cuvânt, Atanasie pare un neverosimil personaj anacronic. Se cațără cu îndemânare pe capra înaltă a ciudatului atelaj și pleznește din biciul care scoate un zgomot sec în atmosfera nopții geroase. Subțiratecul cântec al zurgălăilor pornește la început sfios, ca să se transforme, pe măsură ce sania începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
încercăm să urmăm întrucâtva firul timpului pentru ca istorisirile mele să fie cât mai pe înțelesul tău, care trăiești într-o lume modernă, departe de ce se putea întâmpla aici. Multe din cele ce-ți voi spune îți vor părea ciudate sau neverosimile. Chiar eu am pronunțat cuvântul "vrăjitoare" ca să văd ce efect are asupra ta. Ți-am mai spus că sunt înconjurată mai mult de cei plecați dincolo, de sufletele lor, decât de oameni. Dacă vrei să nu existe limite și ascunzișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
orice remarcă, poate de data asta n-o făcuse din calcul, poate, de fapt, n-o interesa, venise să vorbească despre ea, să se descarce și atât. Nu mai știa ce să creadă, atâtea zile de absență, de tăcere erau neverosimile. E drept, plecarea lui Ovidiu se petrecuse după o serie de neînțelegeri, o hârâială de joasă frecvență, care irita fără să doară. Într-o zi el dăduse mai multe telefoane, Carmina nu se obosise să tragă cu urechea, bănuia c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]