2,919 matches
-
constatând că jurnalismul cultural românesc s-a de-profesionalizat iar cultura este departe de a sta printre știrile cu prioritate în mass-media. Dacă posturile de televiziune, parazitate politic prin subvențiile ce le primesc de la cloaca parlamentarilor îmbogățiți, se ocupă de nimicurile din societatea românească și de reclame ce te scot din sărite prin englezisme și sloganuri tâmpite, intelectualul, omul de cultură, eruditul, caută cu lumânarea vreo revistă serioasă prin grămada de gunoi politic și cazon. Ei, bine! Scriitorul Ion N. Oprea
SCRIITORUL ION N. OPREA ŞI PROIECTUL SĂU SISIFIC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343940_a_345269]
-
căutând uniunea cu genunea, la fel ca fiecare atom din ființa ei. Se lăsa purtată pe aripile neantului, dar simțea cum o efervescență îi pătrundea în cele mai tainice unghere al simțirii, oferindu-i pulsări extatice formidabile. „Dumnezeule, mă îmbrățișează nimicul, iar eu am totul...”, murmură într-un suspin prelung. Într-o clipită, retina îi fu cu putere izbită de imaginea grinzilor de lemn ce ieșeau îndrăzneț din albul tavanului. O durere cumplită îi măcina tâmplele și articulațiile, iar corpul îi
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
un cordon invizibil o lega insistent de pat. Cu siguranță, mintea îi era foarte jucăușă în noapte aceea... Mai făcu câțiva pași spre ușă, când un fir de lumină argintie flutură la picioarele sale. Se uită nedumerită împrejurul său, însă... nimic. Atunci privirea îi căzu pe tânăra care încă dormea senină în pat. Impactul propriei imagini o cutremură. Începu să-și atingă frenetic chipul, căutând ceritudinea propriei materializări. Își simțea pomeții proeminenți sub degetele reci și tremurânde. „Pe Anubis, ce mai
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
bucurie nu va însoți nuntirea aceasta a omului cu un Dumnezeu doldora de iubire. Da, un Dumnezeu preaplin de dragoste, de nesfârșită compasiune, care - Și lasă Cerurile și Se oferă singur morții - adică Se abandonează de bunăvoie acelei experiențe a nimicului pe care nu El a creat-o, pe care nu o cunoștea! Solidar cu făptura afectată, alterată și slăbănogită de păcat, îndurând fără să cârtească legea libertății de El sădită în inima omului, acest Dumnezeu imprudent - credul, cum ar gândi
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
călău” (p. 18). Miza prozelor rezidă tocmai în scrutarea obsesivă, îndelungată, maniacală, a “realității imediate”. Cercetate atent, necruțător, clipă de clipă, și ore, și zile întregi, lucrurile lumii, lumea însăși încep, treptat, să-și deconspire nu doar inutilitatea, ci chiar nimicul, neantul. De prea multă prezență, devin, gradual, absente. În blocul compact a ceea ce numim realitate, eul acestor personaje stranii (un fel de obscuri filosofi, un soi de neînsemnați înțelepți) deschide, la un moment dat, breșe, prin vis, prin delir, printr-
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
2015 Toate Articolele Autorului Îl vezi în parc sau pe trotuar, Dormind în zdrențe-n plină zi Și-l ocolești - un boschetar! Dar n-ai să poți vreodată ști Ce suferinți l-au năucit De-ajunse-un maldăr de gunoi, Un biet nimic, un rătăcit, Dar e un om, un om ca noi. Cu poate mai puțin noroc Și fără har de-nvingător, Azi nu mai are-n lume loc Și-ntinde mâna rugător. Prin ce trist al sorții joc, Prin ce-ntâmplare
UN BOSCHETAR de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343034_a_344363]
-
livid. un suflet pustiu; rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde! Mă dor pașii lui care'și târâsc neputința cu urme de sânge prin glod și tărână. Mă doare mirarea ce'și amprentează adânc în creier sentimentul inutilității mele, al nimicului ce mă găsesc atunci când brațele'mi, altfel amorfe, încep să mă caute!... Făr' de sonor; glasul încearcă disperarea unui ultim țipăt disonant iar cuvintele'i mute'și coboară gâtlejului un gust ce'i mult prea amar! Nervos, degete crispate'și
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > NIMICUL - " UN SPAȚIU GOL... LIPSIT DE ORICE ÎNĂUNTRU" Autor: Bianca Aură Buta Publicat în: Ediția nr. 1636 din 24 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nimicul - " un spațiu gol... lipsit de orice înăuntru! " Ascult muzică sferelor și mă cufund în tăcere! Mângâi
UN SPAŢIU GOL... LIPSIT DE ORICE ÎNĂUNTRU de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343344_a_344673]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > NIMICUL - " UN SPAȚIU GOL... LIPSIT DE ORICE ÎNĂUNTRU" Autor: Bianca Aură Buta Publicat în: Ediția nr. 1636 din 24 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nimicul - " un spațiu gol... lipsit de orice înăuntru! " Ascult muzică sferelor și mă cufund în tăcere! Mângâi corzile liniștii din sufletul meu, Dar calmul este zdruncinat mișelește De jalnică tânguial 'a ego ului Ce'mi dă târcoale strigând bezmetic la mine
UN SPAŢIU GOL... LIPSIT DE ORICE ÎNĂUNTRU de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343344_a_344673]
-
Da tu cine naiba ești de 'mi tulburi rețină? Întreb și aștept: Întunericul devine tot mai dens, și parcă mi se face frică! "Cum nu știi cine sunt; doar tu m 'ai chemat?! E simplu ce mama mașii: Eu sunt nimicul "! Îl aud înfășurându se în jurul gleznelor mele Oprindu'mi pașii. - Păi nu'mi place de tine și oricum; ești diabolic! " Ha HA!... Hai nu zău!..." Referință Bibliografica: Nimicul - un spațiu gol... lipsit de orice înăuntru / Bianca Aură Buta : Confluente Literare
UN SPAŢIU GOL... LIPSIT DE ORICE ÎNĂUNTRU de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343344_a_344673]
-
doar tu m 'ai chemat?! E simplu ce mama mașii: Eu sunt nimicul "! Îl aud înfășurându se în jurul gleznelor mele Oprindu'mi pașii. - Păi nu'mi place de tine și oricum; ești diabolic! " Ha HA!... Hai nu zău!..." Referință Bibliografica: Nimicul - un spațiu gol... lipsit de orice înăuntru / Bianca Aură Buta : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1636, Anul V, 24 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Bianca Aură Buta : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
UN SPAŢIU GOL... LIPSIT DE ORICE ÎNĂUNTRU de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343344_a_344673]
-
se pare că nu ne este suficientă această " protecție"! Și atunci ne gândim că; poate ar fi nevoie să punem căluș buzelor, pentru a ne amuți din murmurul strigătului durerilor acute, vii; ce ne însângerează trupul, ce ne disecă ... XVIII. NIMICUL - " UN SPAȚIU GOL... LIPSIT DE ORICE ÎNĂUNTRU", de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1636 din 24 iunie 2015. Nimicul - " un spatiu gol... lipsit de orice înăuntru! Ascult muzica sferelor și mă cufund în tăcere! Mângâi corzile linistii din
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
buzelor, pentru a ne amuți din murmurul strigătului durerilor acute, vii; ce ne însângerează trupul, ce ne disecă ... XVIII. NIMICUL - " UN SPAȚIU GOL... LIPSIT DE ORICE ÎNĂUNTRU", de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1636 din 24 iunie 2015. Nimicul - " un spatiu gol... lipsit de orice înăuntru! Ascult muzica sferelor și mă cufund în tăcere! Mângâi corzile linistii din sufletul meu, Dar calmul este zdruncinat mișelește De jalnica tânguial 'a ego ului Ce'mi dă târcoale strigând bezmetic la mine
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
dar tine 'ti gura! Seara se 'asterne blajin In tot cuprinsul fiintei mele plăpânde. Molcom , lumina lunii pătrunde sufletu ' mi adormit Trezindu l la viață... Liniștea nopții îmi bucură auzul Mă fericește cu lumina'i blândă stelară... Citește mai mult Nimicul - " un spatiu gol... lipsit de orice înăuntru! "Ascult muzica sferelor și mă cufund în tăcere!Mângâi corzile linistii din sufletul meu,Dar calmul este zdruncinat mișeleșteDe jalnica tânguial 'a ego uluiCe'mi dă târcoale strigând bezmetic la mine:" Sunt aici
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
în care „Nimic în jur nu încolțește” (Resemnare), materie și spirit sunt supuse aceluiași proces de scufundare, prăbușire, cădere: „Căderea își lasă aripile atât de aproape” (Vânător), „ultimul bocet căzut,” „E atât de cald și lumea /se scufundă”,(Patimi trezite) „Nimicul cade blestemat” (Margini închise),”Și gândurile cad pe gânduri” (Margini închise), „totul e scufundat” (Înec), „cristalul căzut din nemurire” (Rătăcire), „Ziduri ascunse prin noapte/ Se prăbușesc absurd/peste altare” (Rătăcire). Totul este trist, strivit, îndurerat: „un bibelou stă trist pe
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
speră în salvarea lui și a lumii în care trăiește prin visare, idee și creație: „Nu vei putea zbura decât în vers.” (Zburare). „Nemișcătoarele idei găsite/Sunt azi ferestre către ce o să fie.” (Jar), „Poate că zborul își face datoria/Nimicul vrea să se afirme prin idei.” (Din adormire), „Poate visarea este o ultimă redută/ Păstrată pentru ziua ce încă n-a venit.”( Oferită), „O adormire ce renaște/Dorința aripilor de a zbura.” (Trecere pe stradă) Scopul creației sale este de
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
Întrebare) Prezența anumitor motive în poezie conduce la nivel lexical la recurența unor cuvinte sugestive pentru descrierea universului prezentat și pentru realizarea profilului spiritual al autorului: „a dori”, „dorință” înregistrează 27 de ocurențe, „a cădea”, „cădere”, „căzut”, „căzător” (21), „nimic”, „nimicuri” (18), „gând” (16), „început”, „a începe” (15), „încă o dată” (14), „lumină” (14), „rătăcire”, „a rătăci” (14), „aripi” (12), „întuneric”, „a întuneca”, „întunecare” (12) „răstignit”, „răstignire”, „a răstigni” (11), „fluture” (12), „trist”, „tristețe” (10), „zbor”, „a zbura” (9), „strivit”, „strivire”, „a
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
amănunt interesant despre robii din Țările Române: „...printre prinzonieri se aflau uneori și oameni de alte naționalități, se poate crede că erau la Români în vechime și alți robi, decat Tătari și Țigani, desi documentele nu ne vorbesc despre această nimic.” Amaro celedo- FAMILIA NOASTRĂ DE SCLAVI. Arheologie lingvistică. Tot Boldur ne informează că pentru țigani și tătari în documentele românești se folosea cuvântul slovenesc celed, care în rusă avea formă celeadin- rob: „În documentele noastre cuvântul „celed” are două sensuri
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
înțeleg. le caut sensul. simboluri se rotesc prin mine și deasupră-mi cerul hohotul nu și-l mai stinge cândva cunoșteam limba cuvintelor nenăscute cândva știam că metaforele sunt izvoarele prezentului viu cândva mă răsuceam pe călcâie și lăsam în urma mea nimicul cu el sacul de gânduri se revarsă dincolo de țărmurile nedorite cu El timpul își strânge catrafusele așa pot intra pe poarta cu ivăr de iarbă câte coduri există într-un pumn de semințe numai Domnul știe presimt că ceva vine
ÎNTR-UN TE-U TELURIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344053_a_345382]
-
pur și simplu. L-a văzut pe Ștefan când a intrat și s-a îndreptat spre fată, ca apoi să se mute împreună în rezerva oficială, dar a dorit să rămână cât mai nevăzută. Bineînțeles că nu i-a spus nimic prietenei sale. Atât Dalia cât și Minela, nu știau nimic despre prezența Ginei în viața lui Ștefan. Reveniți la masa lor din rezervă, Dalia s-a repezit direct la paharul plin cu gheața ce plutea într-un lichid vâscos multicolor
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
a minții tale? -Binențeles că nu l-am văzut ! L-au văzut alții însă, pe care îi cred cu toată inima, spuse ea cu o voioșie în glas, care pe procurator îl făcu să tresară. -Vorbe! Doar vorbe dragă Claudia, nimicuri fără nici o bază! spuse plictisit procuratorul care își căută un loc unde să se așeze. -Asta e părerea ta. Părerea mea e însă că învățătorul este cât se poate de viu. -Ai vorbit cu ucenicii lui și ți-au spus
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344022_a_345351]
-
nu-s nici steauă de mare, nici stea căzătoare, nici lună-n triunghi, nici soarele, leul și nici curcubeul, nici focul, nici ploaia, nici cerul, nici zarea, nici vântul și nici pământul, deși țărână mi-e gândul... Sunt doar omul, nimicul și totul, sunt conștiința a tot și a toate din ziuă și noapte. În mine port dorul, uitarea, iubirea, amorul și ura, și hula, și zborul... În mine se plimbă Cezarul și robul, și orbul, cutezătorul și văzătorul, În mine
ELEMENTUL LUI SUNT de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343164_a_344493]
-
Iubire pierdută) Nu o dată ne întrebăm, fără a ne resemna: „De unde-atâtea lacrimi să mai cadă?/ De unde-atâția ochi să-i mai deschid?/ De ce să râd la zâmbetu-ți perfid?/ De ce o mână-i rece, alta caldă?” conștientizând că „Mi-ascunzi nimicuri, după care-oi plânge,/ Dar n-ai de unde știi cât mă consum;/ Ah, tu gândești prea strâmt, ca-ntr-un costum/ Ce-n cutele croielii te vor strânge!// Crunt mă jignește-o vorbă aruncată./ Ei, ce? Căci pentru tine e
SONETUL ALEXANDRINEI CHELU – O „AVENTURĂ” PLINĂ DE HAR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343472_a_344801]
-
zile mă despărțeam de el la gară. Pe navetă avea o moacă taciturnă și prea multe nici nu mi-a spus, deoarece seara de dinainte mă certase de ceva, nici nu mai țin minte ce că-mi păreau de mult nimicuri. Însă, la despărțirea dintre noi mi-a urat succes la școală, ceea ce era ceva destul de neobișnuit... Tot pe navetă aceleiași zile, completam un rebus și... stupoare, am completat un singur cuvânt... acela care reprezenta lucrul... ce l-a accidentat mortal
TATĂL MEU... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343465_a_344794]
-
Acasă > Versuri > Farmec > AM OMORÂT TIMPUL Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 741 din 10 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Ce poate fi, când nu e nimic. Hei, spune-mi, nimicul e ceva, Nimicul e ceva? Piatră trăiește, iar apa vorbește Vorbește printr-un val Mărgăritar vital, Oază de speranță, speranța. Ce cuvânt! Am omorât timpul Lumină a fost sugrumata de un zâmbet, Vai, lumina zâmbetului tău mă vrăjește Cu liniștea
AM OMORAT TIMPUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343668_a_344997]