15,607 matches
-
așează liniștite pe marginile lui, apoi Dumnezeu trimite pe cineva care le scoate, lăsând din nou izvorul curat. Se găsesc și din cei ce pot arunca pietre în el, ca să-l tulbure, dar pietrele se așează și ele cuminți pe nisipul curat de la fund, tulburând puțin apa, care, mai apoi, devine iarăși limpede și curată. Cel mai grav este atunci, când se pot prăbuși malurile izvorului. Atunci apa se tulbură cel mai mult și pentru a se limpezi, e nevoie de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
2009, Sydney, Australia Stau pe plaja din Manly la buza Oceanului Pacific. Sunt de câteva zile în Sydney. Mă "vântur" prin marele oraș ca pe ulițele copilăriei, cu sentimentul că viața mea a înmugurit dogorâtă de soarele australian. Cu fața în nisip, cu mâinile căuș la urechi, ascult zbuciumul oceanului și mă afund tot mai adânc în amintiri. Mă plimb prin creierul meu ca printr-o mâzgă. Vreau să scriu o carte, dar nu știu de unde să o apuc. Personajele mă vizitează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dispare..., un sicriu alb și bunica cu ochii uscați, "draga mamii, draga mamii". S-a trezit în parc. Oamenii trec pe lângă ea. Cum a ajuns aici? A, da... Încearcă să se ridice, dar nu poate. Un copil se joacă în nisipul de pe alee, își simte picioarele amorțite, îi este foame. Copilul e murdar, năclăit de praf și de muci. Zâmbește tâmp. Are cam un an și jumătate. "Bună ziua". Spre ea se îndreaptă o bătrână care tragei un picior. Se așează și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și o imită pe bătrână: "Motă beată". "Vezi, și copila asta știe, hai la mama să-ți dea ceva bun". Se scotocește în sân, scoate de sub cămașa soioasă, de pe la brâu, o bomboană lipită cu resturi de hârtie, cu fire de nisip. I se face rău. Vrea să se ridice. "Te duci? Până astară mai e mult, nu zâsăi că aștepți pe cineva?" Se uită la bătrână și nu găsește niciun cuvânt să se desprindă din cleiul pe care îl răspândește aceasta
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prea mult, vreau să fiu și eu copil, dar ceva din trupul și din sufletul meu a îmbătrânit prea devreme. Mă văd alergând fără piele, în mijlocul arșiței de afară, nici buze nu mai am să-mi astâmpăr setea, alerg pe nisipuri fierbinți, tălpile îmi sunt numai o rană, mama întinsă în pat, a murit, spune privirea disperată a tatei, țip, el se uită la mine, sunt și ceilalți copii de față, trage cearceaful de pânză peste fața ei, țip ca un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
animal, nuuuuuuuu, pe masă carafa de apă a devenit uriașă, ia cana și aruncă peste femeie, aceasta tresare într-un suspin, mă uit înlemnită la ea, ar trebui să fac ceva, totul a înțepenit, suntem statui de piatră, statui de nisip, o gălăgie cumplită umple casa, au venit vecinii, când au venit vecinii, și de ce, cine i-a chemat, copila se uită desfigurată de spaimă la mama ei, stă undeva într-un colț, ceilalți copii plâng înghesuiți în brațele unei femei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
desen dumnezeiesc de bucurie și libertate. Această imagine se suprapune, unei viziuni ce apare mereu în visele lui Sandei. Chipul mamei alergând cu brațele desfăcute spre acel tânăr cu ochii verzi ca smaraldul, cu pielea arămie, cu părul de culoarea nisipului. Dansul cosmic, împreunarea. Fericirea înecată într-o pată uriașă de sânge. De fiecare dată când are această viziune, simte în creier o furnicătură, în jurul ei se face un întuneric compact, un val de căldură îi urcă în gâtlej, înecând-o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pârâului în care și-a cufundat picioarele. Își smulge năframa de pe obraz și o aruncă cât colo. Treptat vălul de căldură dispare, lumina se scurge în pământ, zărește ca prin ceață un chip unduind în apa văii. Părul de culoarea nisipului, pielea arămie, liniile chipului desăvârșite. Privirea i se oprește asupra botului ce se desenează în apa râului. Un bot de iepure lasă rândul de sus al dinților descoperiți într-un rânjet nefiresc. O arsură dureroasă îi paralizează inima. Acesta este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și de două ori în târg. Aide era în ultimul an la Facultatea de Agronomie. Era una dintre studentele eminente. Deși mică de statură, părea zveltă, își punea cu iscusință trupul în valoare, un trup de statuie, părul de culoarea nisipului, pieptănat într-o coafură rebelă. Se îmbrăca simplu, dar un ochi foarte atent observa că simplitatea ei este căutată. Aide avea o natură schizoidă. Cuminte și rebelă, modestă și pasionată, autistă și frondeoră, altruistă și sălbatică. Șeful Catedrei de cereale
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
înseamnă asta? Nu-i bai, o să muriți proști". O spune cu cel mai fermecător zâmbet. Se pierde în mulțime cu o eșarfă de mătase naturală atârnând după ea. Brațele, eșarfa plutesc în aer ca aripile unei păsări mari. Întinse pe nisip, mângâiate de aerul cald al dimineții, Silvia m-a adus la plajă cu noaptea în cap, o întreb: "Cum era bărbatul după care ți-ai pierdut capul?" Râde, ezită, dar nu mă las. Probabil așa pot afla răspunsul la viața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei". Doamne, mă gândesc în sinea mea, femeia asta chiar că are un suflet rănit. Mă uit printre degete la soarele australian. Este departe în mijlocul cerului, cerul este atât de înalt că aproape nu-i văd mijlocul, mă cufund în nisip, un soare aborigen mă înfășoară în razele lui, aud cântecul gutural, îmi apăs urechea să-l aud mai bine, el vine din pământ, din ocean și din înaltul cerului, obosită de amintiri, de teamă să nu stârnesc rănile, murmur aproape
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în sinea mea, el se uită cumva galeș la mine și-mi spune: aș vrea să-mi vorbești despre tine, eu tac, îmi rămân vorbele în gât când mă uit la el, de aceea mă joc cu vârful piciorului în nisip, mi-l admir, proaspăt dichisit, unghiile de la picioare frumos ojate, glezna subțire, piciorul lung, schițez câțiva pași de dans, sunt singurele gesturi pe care le pot face, frumosul meu se uită uimit la mine, nu ai încercat să te faci
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) Omul de lângă mine spunea o poveste pe care nu o mai auzeam, îi vedeam profilul frumos, aproape nobil, silueta înaltă, pașii săltați pe nisip, în pantofi impecabili, aduși desigur din străinătate, îl vedeam călătorind, cumva trist, cu un aer absent, aici vorbea deja imaginația mea, ca toate poveștile mele cu feți frumoși și triști, nu-l puteam urmări mai departe, imaginația nu mai avea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe niște infractori sau ca pe niște animale bune de împușcat. Aș sta zile în șir aici, pe malul Oceanului Pacific. Orizontul e violet, soarele fierbinte, cerul înalt, iar sufletul meu e suspendat de un fir de păianjen. Mă ridic din nisip, îmi înfășor sarongul în jurul pieptului, îl leg la mijloc, am cincizeci de ani, mă simt mai sănătoasă ca la treizeci, aș face dragoste până la leșin, numai că nu am cu cine, toată ființa mea țipă după dragoste, după o dragoste
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâna și îl voi atinge, palma mea se va așterne peste palma lui, palmă cu palmă, deget cu deget, voi fi fericită... Îmi voi imagina că sunt cu iubitul meu undeva în taigaua australiană, în pădurile de eucalipt sau pe nisipul fierbinte al plajelor din Oceanul Pacific... Îmi voi imagina că fac dragoste în câmpiile verzi ale Tasmaniei, îmi voi imagina că sunt chiar pe această plajă, că mâna mea atinge mâna iubitului meu, palmă cu palmă, deget cu deget, din înaltul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fabrica e a statului, asfaltul pe care umbli este al statului, autobuzele care te cară la serviciu sunt ale statului, stațiunile unde te duci să-ți tratezi reumatismele, după ce iarna crăpi de frig la locul de muncă, sunt ale statului, nisipul de pe plaja Mării Negre este al statului, până și aerul sărat sau ozonat pe care îl respiri este al statului, și atunci la ce bun să fii liber sau să ai nu știu ce drepturi, e o mare prostie să ceri așa ceva, dacă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o bagă în pat și fac dragoste până la epuizare. Flămânzi, furioși. Ea e atât de panicată de această furie sexuală, încât aproape că nu mai simte nimic, dorința se scurge din ea ca un fir de apă prin straturi de nisip, rămâne doar grija trecerii timpului, panica enormă că el va pleca în următoarea secundă, fără o vorbă de rămas-bun, fără o vorbă. În acele momente o apucă disperarea, se simte ca o păpușă gonflabillă, o umilesc aceste performanțe sexuale, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vede undeva în mijlocul satului, lume multă, oameni înșirați de-a lungul unui gard, față în față cu ei un șir de soldați cu degetele pe trăgaci, în mațe simte o mușcătură caldă, lângă ei un ofițer cu părul de culoarea nisipului, cu ochi de smarald, cu piele arămie, nu i se mișcă niciun mușchi pe față, e palid ca moartea, pe ulița plină de praf aleargă mama ei, aleargă spre el, aleargă spre șirul de bărbați aliniați de-a lungul gardului
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
veți ajunge la cașcaval, încercați și voi, eu nu-l împart pe Alex cu nimeni", altfel am ajunge în situația prietenei mele care spune că a fost la o întâlnire a scriitorilor din diaspora, undeva la malul mării, plimbări prin nisipul încă fierbinte, El, poetul, recita din volumul de poezii, Ea, prietena mea, se uita la apusul roșiatic al soarelui și se gândea ce urmează, o noapte fierbinte de dragoste, se gândea el, va trebui să găsesc o stratagemă să scap
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din îndepărtata și marea Indie, flămânzi și goi și însetați, prin pustiurile și pulberile Asiei. Apoi au străbătut codri nesfârșiți, au trecut peste ape repezi și peste marea cea mare. Au fost bătuți de vânturi, înnegriți de praful furtunilor de nisip și loviți de bicele unor aprige ploi, arși de un soare ca un cărbune de foc încins. Au străbătut prin vreme și prin lume până au ajuns aici unde suntem cu toții astăzi, dar nu și-au uitat zestrea de suflet
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
închise un ochi. În zadar își puseră fel de fel de întrebări, răspunsul nu venea de niciunde. Rătăceau prin ei ca printr-un deșert în căutarea unei oaze, nutrind să găsească o fărâmă de deslușire. Neliniștile lor erau asemenea unor nisipuri mișcătoare, care purtate de intemperii, amânau clipa așteptată. * A doua zi, încă înainte de ora fixată de colonelul Priboi, familia Georgescu se afla în camera de primire a sediului Miliției orășenești. Ofițerul de serviciu îi rugă să mai aștepte câteva minute
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
tulbure, permițând mrenelor să urce în amonte în bancuri ce se localizau la coturi, meandre, holboane, hătii sau șipote. Fiecare prindea mrene cu zecile, utilizând nadă vie: râme de gunoi și grădină, carabeți îlarve gălbui învelite într-o cochilie din nisip, aflate sub pietrele din pâraie de munte) și răcușori de sub pietre de râu, cu o singură undiță care avea la capătul firului de nailon, un plumb greu, ca să nu-l miște curentul râului și unul sau două cârlige. O ispravă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
dar Neli mi-a făcut un semn ciudat, că adică să o acopăr În Întregime. După clipe de zăbovire, enervat și uluit de stupizenia ei, am tras Înfiorat mormanul cu repeziciune. Corpul firav al fetiței a dispărut imediat, Înghițit de nisipul ud, care se Întindea pretutindeni. Apoi, cu ochii măriți și gâfâind spasmodic, pătruns de o neînțeleasă nebunie, am Împins cu palmele desfăcute pământul auriu și sticlos, adunându-l În grămezi din ce În ce mai voluminoase. După un timp, mă uitam, stors de puteri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
că voi reuși, că mă voi arunca În solzii ei foșnitori. Gâtul mă ustura cumplit și respiram foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul Îmi năvălise În gură, În nări, Între pleoape. Îl simțeam aspru și dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile-mi organe, În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul Îmi năvălise În gură, În nări, Între pleoape. Îl simțeam aspru și dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile-mi organe, În creier, În adâncurile ființei... M-am trezit cu o puternică migrenă și cu un gust de-a dreptul tâmpit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]