2,234 matches
-
luptei sale, detectivul pare să fie ultimul om de pe planetă care mai crede în valorile onoarei, cinstei și bunătății. Dincolo de beție, singurătate, duritate fizică, violențe de limbaj (care sunt diminuate, de fapt, printr-o savantă artă a perifrazei), există o noblețe indiscutabilă a personajului principal. Deși abia schițat, deși informațiile despre el sunt sumare, eroul reușește să impună prin funcția de oglindă-receptacul asumată cu dezinvoltură. Marlowe își filtrează și rearanjează ideile și întâmplările în funcție de micul, dar inflexibilul set de convingeri și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
succesiune, ele nu mai par contradictorii, ci o dovadă a vitalității (în sensul etimologic al cuvântului) prozei ca atare. Concentrat asupra desenului riguros avut în minte, Chandler intră în contradicție cu practica scrisului său. Fără îndoială, e o dovadă de noblețe să creezi un detectiv care să fie „un erou” și, în același timp, să „nu amenințe”. Numai că acest portret îi corespunde lui Sherlock Holmes și nu lui Philip Marlowe. Arțăgos, ironic, gata să șantajeze, la nevoie, detectivul lui Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Aici, bătaia ușoară cu palma pe cap anunță un caz în care miza rămâne în zona derizoriului - ceea ce, până la un punct, corespunde adevărului. Ceea ce nu mai corespunde este asemănarea dintre Guy Sternwood și doamna Murdock. Cucerit din prima clipă de noblețea generalului în scaun cu rotile, Marlowe simte de cum intră în cameră o vie antipatie față de doamna Murdock. Sternwood, aflat în pragul morții, nu numai că-i îngăduie, dar îl și invită pe Marlowe să fumeze. În schimb, doamna Murdock, susținând
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prin conjuncția și, când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția și apare mai ales În stilul narativ). Un exemplu luat dintr-o carte recentă: (Titlurile de noblețe sunt incongruente cu forma de singular a verbului utilizat. Desigur, tema dialogului de asemenea contrastează cu titulaturile pretențioase.). (Cernicova, 1998, p. 83). După cum se vede, În acest caz autoarea a pus punct atât Înainte, cât și după paranteză! Cred că
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de Corneliu BÎlbă, Polirom, Iași, 2007. Nu este nevoie să menționăm titlul ediției originale, așa cum recomandă unii autori (Rădulescu, 2006, p. 128). Observații După cum afirma și Șerban C. Andronescu (1997), „În general, din bibliografie se omit titlurile universitare, militare, de noblețe etc., care preced sau urmează numelui autorului” (p. 21). Toate precizările făcute la „intrările” din cadrul indicelui de nume sunt valabile și la Întocmirea bibliografiei; când avem nume compuse și unite prin cratimă, le ordonăm după primul cuvânt: Papadat-Bengescu, Hortensia; numele
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
autorului” (p. 21). Toate precizările făcute la „intrările” din cadrul indicelui de nume sunt valabile și la Întocmirea bibliografiei; când avem nume compuse și unite prin cratimă, le ordonăm după primul cuvânt: Papadat-Bengescu, Hortensia; numele autorilor francezi care au particula de noblețe La sau Le vor fi trecuți la litera L: La Rochefoucauld, François; Le Bon, Gustave ș.a. Unele edituri impun ca, la Întocmirea bibliografiei, anul de apariție să fie trecut, Între paranteze rotunde, imediat Între autor și titlu. Exemplu: Ferréol, Gilles
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
mai multe localități, se menționează toate localitățile respective: Mioara Avram, Cuvintele limbii române Între corect și incorect, Cartier, București-Chișinău, 2001. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondatori Editori, Milano-Torino, 2000. 8. În cazul numelor care au o particulă de noblețe (De, În cazul de față), la stabilirea ordinii alfabetice se ține cont de această particulă: COR. Clasificarea ocupațiilor din România, Meteor Press, București, 2003. Tullio De Mauro, Dizionario italiano, Paravia Bruno Mondatori Editori, Milano-Torino, 2000. Dicționar enciclopedic, vol. I-V
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Ne preocupă o problemă, care s-a dezbătut mult de la război până acum: starea de fapt și de drept a femeilor române - a spus d-sa. Rolul femeii dincolo de familia unică, la conducerea vieții publice trebuie să dea tonul de noblețe și armonie. Imensa majoritate a femeilor este compusă din producătoare care pun seriozitate în munca lor productivă. Să creem femeii o conștiință integrală și anume, conștiința fundamental națională. Prin sfântul angajament luat de partidul Național-Țărănesc, vom ajunge la realizarea visului
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
melodramă. O parte dintre situațiile epice imaginate conțin ireductibilități în exces, cel puțin ca premisă. Dar scriitorul știe să le domolească, punând o surdină adesea exagerată, câteodată printr-un intermezzo umoristic, pășind în tragicomedie (Microbul). Evenimentele cruciale au o anume noblețe dramatică (Din carnetul unui judecător) ori o liniște prevestitoare de furtună (Neamul Udreștilor). De o însemnătate aparte în arta lui de scriitor este stilul. Fraza are o limpezime ireproșabilă și o eleganță a alcătuirii care o apropie de cea a
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
mama, Elisabeta (n. Marinov), traducătoare. B. a absolvit, în 1966, Facultatea de Limba și Literatura Română la Universitatea din București. Debutează în anul 1968 în „Luceafărul” și în „Astra”, colaborând apoi mai ales la „România literară”. Volumul de debut, Desueta noblețe, apărut în 1975, celebrează ieșirea din adolescență și relativa instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purități. Primele drame existențiale sunt dramele celor dintâi iubiri și ale descoperirii incomunicabilității în dragoste. Tonul general este dat de convingerea apartenenței
BULAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285925_a_287254]
-
aleasă de Dumnezeu”, vorbește cu morții și „cu toate duhurile” cerului înstelat. Versurile par născute „din voluptatea unui chin cum apa prefăcută în vin”. Convinsă de singurătatea ei sufocantă, poeta trăiește în același timp spaima celui mereu supravegheat. SCRIERI: Desueta noblețe, București, 1975; Cavalerul din dreptul soarelui, București, 1979; Leoaica adormită, București, 1984. Traduceri: Asug Alescher, Versuri, București, 1978. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Vocație și aspirație, RL, 1975, 41; Al. Piru, Plus și minus, LCF, 1976, 10; Nicolae Manolescu, Debuturi, RL
BULAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285925_a_287254]
-
, Dan (26.IX.1907, Adjud - 13.I.1958, București), poet, dramaturg și eseist. La 1560, când primește înscrisuri de noblețe, un Toader Bota (Botha, Botta) își avea reședința la Cernești, în Maramureș. Din acesta descinde, se pare, Theodor Botta (Botha), tatăl lui B.; student la Medicină la Viena, hărțuit ca militant pentru emanciparea națională a românilor ardeleni, el se va
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
simțiți. Așezați legea la dispoziția omului ca ea să poată fi comparată cu quadratura cercului în geometrie. Rezolvați bine această problemă și guvernarea fondată pe această soluție va fi bună și fără abuzuri.” Este o orientare dătătoare de speranță, iar noblețea gândului astfel exprimat va avea succes în toate regiunile Europei, cu deosebire în Răsărit, unde națiunile în formare se vor confrunta cu asemenea aspecte timp de aproape un secol de acum încolo. Deismul lui, întemeiat pe pura intuiție și pe
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
anturajului este sugerată de expresia «laș ca un iepure», ceea ce în contextul visului semnifică nerespectarea unei promisiuni, a unui jurământ, a cuvântului dat. Leopard Deoarece blana sa împodobește veșmintele zeilor, regilor și conducătorilor, leopardul este în special un simbol de noblețe. Dacă nu, simbolistica sa se poate suprapune parțial cu cea a celorlalte animale sălbatice (vezi Leu). Șopârlă Pentru că își schimbă pielea, șopârla simbolizează renașterea. În vis, reprezintă adesea dorința de transformare, de a renaște, de a o lua de la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
privire avizată asupra lumii înconjurătoare. Poate, prin urmare, să aibă încredere în corectitudinea opiniilor sale sau în pertinența intuițiilor. Făclia are, în plus, o semnificație spirituală. Constituie mediatorul dintre umanitate și divinitate, între pământ și cer. Exprimă idealurile înalte și noblețea ambițiilor subiectului, dar se referă și la rugăciune, adică atât la cerere, cât și la recunoștință. Cele trei elemente analizate pot totuși avea semnificații mai prozaice, mai ales în expresiile populare: sentimentul de inutilitate («a ține lumânarea») sau lăcomia («a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Blandiana, Ioan Alexandru, Constanța Buzea, Adrian Păunescu, Mircea Dinescu), B. nu a ezitat să-și dea verdictul asupra operelor unor scriitori de mult intrați în conștiința publică: G. Călinescu, Camil Petrescu, Emil Botta, M. R. Paraschivescu, Zaharia Stancu, vădind pretutindeni „noblețea spiritului, voință de a ridica totul la măsura esteticului, un lirism concentrat, stăpânit în fraze articulate, cu oarecare nimb emblematic” (Eugen Simion). SCRIERI: Polemos, îngr. Gheorghe Istrate, pref. Eugen Simion, București, 1978. Repere bibliografice: Piru, Debuturi, 62-65; Grigurcu, Între critici
BALTAG-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285589_a_286918]
-
Contemporan cu ei, București, 1962; Austria, București, 1963; Soare pe zăpezi, București, 1965; Soare pe culmi, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1972; Violoncel solar, București, 1972; Glorie iubirii, București, 1973; Evocări și dialoguri literare, București, 1974; Ghirlanda iubirii, București, 1975; Noblețea plaiului natal, București, 1976. Traduceri: Antologia prozatorilor ruși contemporani, București, [1930]; Th. Mann, Moartea la Veneția, București, 1930, Pătimirile și măreția maeștrilor, București, 1946 (în colaborare cu Iozefina Baltazar); Jacob Wassermann, Cazul Maurizius, I-II, București, 1930; Selma Lagerlöf, Jerusalem
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
transporta în lumină - simbolul axial al volumului, ca și al celor ulterioare. Poetul plonjează într-un lung „vis ontic”, în care „obiectele sunt / O scară cu treptele ferme / o lume fără praf”. Obsedanta temă a Timpului revine, însă aureolată de noblețea traseului ezoteric, de al cărui instrument magic, cuvântul și Cuvântul, poetul, ca și eseistul, devine tot mai conștient. Odată cuvântul rostit, „Lumea poate începe”. El este prima și ultima treaptă a creației / Creației: „Iată, îți dau un cuvânt / și cu
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
mai mult sau mai puțin faimoase. Cronica metopolisiană a personajului-autor numit generic Milionarul consemnează minuțios faza finală a procesului de degradare a arhetipurilor într-o fenomenalitate de stereotipuri pitorești. Inclusă en abîme în roman, piesa O feerie bizantină (certificatul de noblețe al orașului) ilustrează foarte bine mania bizantină a stereotipiei hilare. Printre personajele aduse în scenă apar trei Theodocte, două Rhodomnee, crainicul vesel și cel prăpăstios, un Procopius din Cesareea lăudător și altul bârfitor al lui Iustinian și al Theodorei, poetul
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
veverițele fug) Miki: Moțatu’ a speriat veverițele, prietenele mele... Dar lasă că ți-o coacem noi (Coco o ,,pocnește’’ cu ciocul în cap; Miki reacționează violent, dar este oprită de Gigel) Gigel: Hai, Miki, nu fi supărată, nu da tu noblețea ta siameză pe toată Africa lui Coco. (o mângâie). Uite ce blană de mare doamnă ai. Și ce ochi frumoși... Piki: Și ce mustăți de mare doamnă are mâța... Miki: Uite javra, a prins glas... (Piki mârâie agresiv la Miki
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
mormântul lui Grivei. Ce calvar! Raluca îl învață pe Grivei să cânte. Iar el, jigodia, lătra la stele de te asurzea. Iar pe mine mă punea să păzesc dacă vine Lupul și Vulpea la gard. Eu, Miki, cu eleganța și noblețea mea, să fiu paznic în locul lui Grivei, care lua lecții de muzică!) Ana: Lui Raluca îi place la bunici, dar nu-i place că suntem cam izolați deși îi place natura. Miki: Raluca o să se plictisească și devine capricioasă... Iar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ei. Amânarea asta avea să aibă efecte dezastruoase, dacă e să crezi În așa ceva, cum fac eu În unele zile, când vechiul meu sânge grecesc e la cote Înalte. Părinții mei s-au căsătorit În iunie 1946. Dând dovadă de noblețe, Michael Antoniou a venit la nuntă. Cum era deja preot hirotonisit, a arborat o expresie demnă, binevoitoare, dar În a doua oră a recepției a Început să se vadă că e distrus. A băut prea multă șampanie la masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
profesorii, ca un juriu sau ca niște martori la un proces de judecată. L-am recunoscut pe afurisitul nostru profesor de istorie. Deși era cam de aceeași înălțime cu toți din cei din încăpere, se distingea printr-un fel de noblețe și dădea acel aer oficial și clasic care lipsea cu desăvârșire din mai toate întâlnirile guvernamentale din ziua de azi. Mircea stătea în dreapta unui om mare, cu burtă, gușă și obraji generoși. L-am recunoscut ca fiind Inspectorul repartizat regiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
le primea pe cele mai sărăcăcioase sau pe cele rupte pe alocuri. Paradoxal parcă, de fiecare dată când lepăda un strai ce fusese anume croit pentru el și îmbrăca ceva banal și jerpelit, de atâtea ori parcă se înveșmânta cu noblețe și bunăstare. Și tot de atâtea ori câștiga bunăvoința și respectul celor din preajma sa! Urca de la etaj la etaj și vorbea cu toată lumea. Era schimbul de noapte și fiecare avea nevoie de îmbărbătare. Chiar și el! Ajunsesem în cantină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sufletești. Cinste, da, fără discuție. Înțeleasă ce-i drept într-un fel mai pu țin obișnuit. Numai că, în loc de căldura dragostei, a dat de gheața trufiei și a orgoliului. Și de mânie nu întotdeauna stăpânită. Nu, banii n-au contat. Noblețea nașterii, asta l-a orbit. Cum putea să refuze propunerea de a se căsători cu nepoata divinului Augustus? A crezut - ba nu, de ce să nu fie onest - și-a dorit, a sperat din tot sufletul să se împărtășească și el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]