18,350 matches
-
se poate de repede, Cristina. Zăpada dădea semne de oboseală. Iarna începuse ușor, dar în ianuarie își intrase serios în drepturi și făcu prăpăd. Începutul de februarie aduse cu sine o mică schimbare. Se opri viforul, cerul se degajă de norii aducători de zăpezi grele. — Nu pot să cred că anul acesta am putea scăpa mai devreme de iarnă, dar simt un miros special. De unde vine, oare? se întreba nedumerită Delia. Ieșise destul de neliniștită de la un proces, se gândea că peste
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383751_a_385080]
-
martori la lăsarea serii. Cortina gri se trage-n zare Și se topesc vapoare-n larg, Iar marea, cât este de mare, E doar de stele pe catarg! Luna-și arată fața clară, Cloșca cu puii ei de aur Din norul nopții iar tresară, Cerul devine mândrul faur! Fără să mai privească-n sus Îndrăgostiții au uitat Că Soarele a și apus, Fără să îi fi întrebat! Când roata carului de stele Apare-ncet pe o cărare, Frumoșii tineri de sub ele
MARTORI LA LĂSAREA SERII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383790_a_385119]
-
Poeme > Constiinta > PEISAJ Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Tufișuri verzui... Umbrele negre-ale stâncilor cad pe pământ... Câmpuri cu miriști rostogolite Reflexe de apă... Munții se-nvăluie-n aburi de-argint strecurat. Nori nemișcați - blocuri metalice - apasă pe visuri... Sus, foarte sus, pe stânca cea mai înaltă stă atârnat un copac... Figură de visător... La picioare, supărat, un torent... Se-aude plânsetul muntelui... Și eu, rătăcind printre toate... ................................................................................... http://cugetdeciexis.blogspot.ro/2014
PEISAJ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383789_a_385118]
-
întâmplă cu el, unde se află acum, dar, nici o făptură nu se vedea în apropiere. Ridică privirea spre cer, amintindu-și parcă că a privit acolo ceva timp în urmă. Așadar memoria sa era neatinsă. Dar pe cer, doar un nor de o culoare neobișnuită, se lățea văzând cu ochii. Apoi el simți că îi este frig ! Tot mai frig ! Să mă întorc acasă să mă îmbrac, ce se întâmplă aici, ce o fi cu norul acela rozaliu ? . Nu mi-a
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
Dar pe cer, doar un nor de o culoare neobișnuită, se lățea văzând cu ochii. Apoi el simți că îi este frig ! Tot mai frig ! Să mă întorc acasă să mă îmbrac, ce se întâmplă aici, ce o fi cu norul acela rozaliu ? . Nu mi-a fost dat să văd un astfel de nor până acum ! Înțelese că a căzut, că a fost trântit pe caldarâm, își aminti că s-a simțit urmărit. Cum termină acel gând, simți din nou prezență
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
cu ochii. Apoi el simți că îi este frig ! Tot mai frig ! Să mă întorc acasă să mă îmbrac, ce se întâmplă aici, ce o fi cu norul acela rozaliu ? . Nu mi-a fost dat să văd un astfel de nor până acum ! Înțelese că a căzut, că a fost trântit pe caldarâm, își aminti că s-a simțit urmărit. Cum termină acel gând, simți din nou prezență străină. - Cine ești ? Te simt aici lângă mine ! Ce se întâmplă cu mine
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
2 : Vorbeai ca să nu taci...Normal că la Crăciun...Dacă ai porc, dacă n-ai, te uiți la stele ca noi acuma... Revoluționar 1 : Știu eu ce să zic, s-a înserat, da’ nu văd nicio stea, cred că e nor... Revoluționar 2 : Vorba vine... Revoluționar 1 : Dacă zici...! Revoluționar 2 : Păi zic! Revoluționar 1 : V-am supărat cu ceva? Revoluționar 2 : Nu, nu mai pot de bine și n-am altceva de făcut decât să mă supăr pe-un țânc
VIATA PRINTR-UN OCHI DE GEAM (TEATRU) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383736_a_385065]
-
nr. 1388 din 19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
zbate șoimu-n zbor și-și frânge o aripă, Natura revoltată așteaptă ajutor. Cazanele urgiei erup, dezlănțuite, Ceru-și sfărâmă poarta sub ropotul de ploi, Priveliștea e sumbră, iar satul părăsit e, Niciun suflet pe stradă, în afară de noi. Privim speriați la norii ce-amenință să cadă Și ne rugăm în taină să nu fim risipiți De ropotul cascadei în haine de paradă, Din ceruri revărsată, lăsându-ne uimiți. Ne-nghesuim zadarnic în micul chioșc din stație, Ce părăsit și singur, prieten ne
FURTUNĂ AFARĂ ȘI-N NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380093_a_381422]
-
păr și pe chip, pe pleoapele-nchise... Așa-ți este dat...să-mi umbli prin vise, Pe-unde-am să vreau să cutreier și eu Când tu nu îmi ești și gândul mă doare. Mi-aleargă prin viață secunde. Pe sus Se-nvăluie nori și-aș vrea să-i urmez... Să plec... iar de stau,ce s-aștept? Ce să fac? Ți-aș cere-un moment să te văd, dar eu tac, Și zborului trist, solitar, îi cedez, Tu vii ca și-o boare
AȘTEPTARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380108_a_381437]
-
Din lacrima grăbita, Înșir mărgăritare, Scăldate în lumina, Pictate cu azur. Am pus în fir, Iubire Si-aleasa gingășie, Iar palmele ce-nsira, Sunt palme de om bun. Am pus în stropii ploii, Durerea și nelimisti, Să curățească, gândul, De nori și vijelii. Pământul să rodească Curată armonie, Copaci înalți Și falnici, Cu frunțile în cer. Referință Bibliografica: Din lacrima / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2061, Anul VI, 22 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina
DIN LACRIMA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380107_a_381436]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZAREA CU PLOPI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului zarea cu plopi zarea cu plopi îmi cade pe gene, pe muchia lor duc norii amurgului, luceferii sună pe pântec de cer, aer de platină cade-mprejur, e timpul furilor când luna dă foc pădurilor, rândunelele zoresc patima zborului, bat căutările-n vârful norului. fântâna se culcă pe cumpeni de vis, cu apa în cercuri
ZAREA CU PLOPI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380128_a_381457]
-
zarea cu plopi îmi cade pe gene, pe muchia lor duc norii amurgului, luceferii sună pe pântec de cer, aer de platină cade-mprejur, e timpul furilor când luna dă foc pădurilor, rândunelele zoresc patima zborului, bat căutările-n vârful norului. fântâna se culcă pe cumpeni de vis, cu apa în cercuri, cu cerul închis, timpul se-nfășoară-n cuvinte care ne dor și timpul ne minte cu silabe dincolo de moarte căzând peste dealuri bezmetic, cum cade un fulger pe-o
ZAREA CU PLOPI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380128_a_381457]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > O MURITOARE VIE Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului O MURITOARE VIE Odată de-aș putea s-aleg Dintre-nsorit și nori, Eu aș alege zori, Deschise la culoare Și picurate-n mare, Zori bleumarin și vii Și chicot de copii, Iubiți De-ai lor parinți, Așa ca în străbuni, Cu acea iubire, care naște oameni buni, Aș mai alege vant, Ca
O MURITOARE VIE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380133_a_381462]
-
Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului iată îngerul frânt de oboseală zboară cu tot cu aripi una câte una filele din penaj lasă câte o amprentă peste zbor ca să-i ajung zborul aleg o cărare fără nori așa de bună voie n-ai să pleci știu inima ta cântă fierbinte în somnul meu Referință Bibliografică: CATRENE CU MIGRENE 10 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2034, Anul VI, 26 iulie 2016. Drepturi de Autor
CATRENE CU MIGRENE 10 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380132_a_381461]
-
din 17 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Crinii câmpului nu torc Borangicul pentru strai, Dar își poartă cum se cade Albul pur ce-n dar îl dai. Păsările-n zborul lor Duc de veste că lumina Este-n cerul fără nori Unde nu încape vina! Numai omu împovărat Duce grijle mereu Și-a uitat că are-un înger Ce-i trimis de Dumnezeu. Sub povara crucii sale Cade gârbovit de rele Și nu vrea (sau chiar nu poate) Să se lepede
DOR DE ALB... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380138_a_381467]
-
în care, se vorbește de salvare, De iertare și răpire, de Mireasă și de Mire, Sunteți oare pregătiți cu Isus să vă-ntâlniți? Mai stați încă la îndoială? Miza este colosală! Dragii mei frați și surori! Soarele-I ascuns de nori, Dar curând va răsări! Oare cum ne va găsi? Am curaj ca să privesc către El și să zâmbesc? Am urmat sfatul Scripturii, sau bolboroseala gurii? Nu vă amăgiți! Mesia este Cel ce dă solia, Logosul cel Sfânt prin care, noi
DOAR CUVÂNTUL INSUFLAT! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380134_a_381463]
-
de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 2139 din 08 noiembrie 2016. Noah 6 Înainte râurile erau femei, iar marea era bărbatul iubit, acum lucrurile s-au inversat. Aparent nu s-a schimbat nimic. Zăpada s-a născut din oboseala norilor de a zbura. Au existat două potopuri - unul din lacrimi, al doilea din bucurii. De atunci nu am mai văzut așa ceva. Primul înțelept din istorie a fost o broască țestoasă. Pierindu-i graiul, oamenii au fost nevoiți să aleagă dintre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
făcut vânt ținăndu-l de urechi.A căzut pe labele din ... Citește mai mult Noah 6Înainte râurile erau femei, iar marea era bărbatul iubit, acum lucrurile s-au inversat. Aparent nu s-a schimbat nimic. Zăpada s-a născut din oboseala norilor de a zbura. Au existat două potopuri - unul din lacrimi, al doilea din bucurii. De atunci nu am mai văzut așa ceva. Primul înțelept din istorie a fost o broască țestoasă. Pierindu-i graiul, oamenii au fost nevoiți să aleagă dintre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > IAR TEII... Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Iar teii... Cerul s- a luminat acum, iar norii Albi, cenușii abia scâncesc Regulile jocului aduc cocorii Vântul ușor, picurii ploii vestesc. Vară pe-aproape ajuns-a iar să fie Iar teii curând-curând pleznesc Mă-nnebunește sfântă bucurie Parfumul lor, amețitor, ceresc. Am o alee- ntreagă pentru mine În
IAR TEII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380155_a_381484]
-
XXII. GÂNDUL, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016. Text scris de Răzvan Birău: Un gând mă îndeamnă Pe vreme de toamnă Gândul doar la tine Parcă mă omoară Ziua următoare Soarele răsare De sub nori pufoși Timizi și sfioși Lumea mea n-are culoare Dar cu tine prinde soare Lumea mea devine roz Fără ține n-are rost Dorul tău mă întristează Începând de la amiază De ce m-ai părăsit Și ai plecat la răsărit? M-
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
îngândurat Dar cu greu eu te-am uitat Toate cele petrecute Vor fi doar un gând uitat. Citește mai mult Text scris de Răzvan Birău:Un gând mă indeamnaPe vreme de toamnaGandul doar la tineParca mă omoaraZiua urmatoareSoarele rasareDe sub nori pufosiTimizi și sfiosiLumea mea n-are culoareDar cu tine prinde soareLumea mea devine rozFara ține n-are rostDorul tău mă intristeazaIncepand de la amiazaDe ce m-ai parasitSi ai plecat la răsărit? M-ai lăsat inganduratDar cu greu eu te-am
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Costea , publicat în Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016. Text scris de Alexandra Trifa: Cerul aici nu se compară cu nimic din ce a văzut el vreodată. În unele zile petrece ore întregi pe verandă casei doar privind urma norilor, lăsată pe cerul albastru pâl. El își dorește să poată ajunge acolo sus, să atingă norii ce se află cu mult deasupra lui, să simtă delicatețea acestora. El a început să simtă din nou, si sunt zile în care totul
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
aici nu se compară cu nimic din ce a văzut el vreodată. În unele zile petrece ore întregi pe verandă casei doar privind urma norilor, lăsată pe cerul albastru pâl. El își dorește să poată ajunge acolo sus, să atingă norii ce se află cu mult deasupra lui, să simtă delicatețea acestora. El a început să simtă din nou, si sunt zile în care totul e atat de dureros, încât nu se poate ridica din pat, nici măcar pentru a privi încântătorul
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]