1,781 matches
-
privirea cît cerul" (ibidem). Sau: "într-atîta libertate ți se poate întîmpla orice,/ dar mai ales fericirea care-ți deschide zilnic/ ferestrele să-ți intre cerul senin, proaspăt/ ca aerul de pe valea Buzăului" (Doina). Sau cu o doar părelnică renunțare la nostalgicul imbold: "totul este atît de posibil, atît/ de firesc încît vei uita că în sufletul tău stă ghemuită/ spaima sărăciei de-acasă, baloții de gheață/ gata să cadă din mînia lămpașelor pe care le auzi urlînd" (Hurrah New-York!). Persistînd în
Orfism american by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15086_a_16411]
-
concentrice ale devenirii: „Paris cu ploaie și tu transcrii un poem/ de D’Annunzio, vorbește ploaia și seamănă/ pe caldarâm ritmuri - ai zice că-s pentru tine” (Paris negru în ploaie). Clipa e suspendată într-un amurg strălucind de frumusețea nostalgică a melancoliei: „Nu intra niciodată într-un oraș mitic/ la ceasul amurgului, când totu-i un tremur/ care formele schimbă în ritmul/ unui melos bizar, guvernat/ de-un timp vechi, lucrat în filigran/ de arta secretă a arabilor” (O noapte
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
care nu se lasă cumpărat, ci se dă pe gratis mi se pare mai puțin importantă în acest film care face loc unei lumi traversate cu o mare delicatețe de regizorul atent la detalii, la recuperarea unei atmosfere, la reflexul nostalgic care se lasă citit în felul în care filmează strada, taverna sau interioarele somptuoase. Gabrea are o sensibilitate marcată pentru compoziție și ea reiese poate cel mai bine din acest film. Filmele din perioada de exil a lui Gabrea relevă
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
unui tînăr croat, Vinko Bresan (n. l964, fiul scriitorului Ivo Bresan), pentru Mareșalul. O comedie savuroasă în acreala ei, plasată azi, într-o insulă patriarhală din Adriatica, unde se zvonește că ar bîntui fantoma mareșalului Tito; drept care toți bătrîneii comuniști nostalgici din vechea gardă se trezesc din letargie și răstoarnă regimul, pe insulă! Mareșalul, difuzat la noi, ar face mare succes de public. Dar importatorii noștri sînt monopolizați de filmele americane; cine mai are timpul și curiozitatea să caute și să
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
Marinescu a reușit la noi, cu un plus de tensiune thanatică, vizionarism sumbru și virulență lexicală aluvionară față de Bacovia, să contureze mecanismul perfect al bolii ca resort al versului. Sensibilitatea maladivă, cultivată pe fondul unui eros alterat, căci nesatisfăcător și nostalgic după celălalt gen, dar nu mai puțin viril în tensiunea lui subversiv-dominatoare, a împins cu furie confesiunea spre zonele fruste și fără limite ale împărtășirii obsesiilor existențiale. Mărturisiri nocive ele însele prin excesul de rău. Confesiunea lirică în tonurile tari
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
s-au școlit și și-au început activitatea literații în cauză? În acel context istoric, stilul ironic a constituit mai întîi o reacție defensivă a conștiinței agresate de obligativitatea stereotipiilor ideologice și a limbii de lemn, apoi (sau concomitent!) un nostalgic indiciu al "normalității", principial incompatibile cu opreliștile și dirijismul. Azi acest limbaj alcătuiește o prefață a unei lumi, nădăjduim mai bune, care să asigure libertatea nestînjenită a exprimării, dreptul intelectual și moral de abordare a tuturor temelor dintr-un număr
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
poetul, în 1944, a deschis-o cu versurile sale de licean, Cîntece de demult, îndatorate total aproape sămănătorismului (a mărturisit, apoi, că a citit în adolescență, avid revis-ta Sămănătorul). În La culesul viei tonul și atmosfera amintesc mult de poezia nostalgică a lui Iosif: "Am lăsat pridvorul casei sub umbrarele de nuci,/ Urmărind, urmînd poteca, șipotul de apă vie;/ Pasul nostru sperie sturzii hrăpăreți și, sus în vie,/ Dulci se pîrguiesc la soare strugurii de pe butuci". Sau în Drumul strămoșesc: "E
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
preocupărilor științifice ale doctorului Mircea Gelu Buta, o carte precum Tabloul de absolvire pare să aibă doar semnificația unei violon d'Ingres. Un volum aflat la limita dintre proză și memorialistică menit să-i ofere autorului său prilejul unei scufundări nostalgice în atmosfera inocentă și destinsă a propriilor ani de liceu. Cum însă colegii autorului nu se numesc Mircea Eliade și Constantin Noica, întrebarea firească pe care și-o pot pune potențialii cititori ai cărții este, în ce măsură sunt demne de interes
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
Ramidava. Romanul evocă drama războiului și sfârșitul unui artist. Trecutul pierdut declanșează obsesia memoriei, cu întoarceri în timp până în 1939-1940. E vorba și de un spațiu pierdut, sudul Basarabiei, învăluit în ambiguitate. Cursivitatea tonului melancolic dobândește virtuți poetice, descriptive, naturiste, nostalgice. Urmând "firul amintirii", naratorul descoperă omul "singur în fața istoriei", vegheat de ochiul triunghiular al lui Dumnezeu, ascuns în metafora discului solar. George Meniuc e unul dintre puținii scriitori basarabeni postbelici, a cărui operă (antologată în ceea ce are mai bun și
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
va înfrunta deziluzia cu decență. Iubita din adolescență e căsătorită și neiertătoare, povestașul a murit între timp. Scenele erotice trăite în imaginație vor dispărea, în vreme ce legendele cu demoni încarnați și cu regulamente fantomatice vor rămâne doar în amintirile vagi ale nostalgicului transfug. Fără a comunica prea mult unul cu altul, Ion și Teodor își corespund, într-un fel, la distanță. Simplul rezumat e concludent: aceeași nevroză a înregistărilor, aceeași obsesie a citatelor, aceeași ratare și înstrăinare a tinereții, aceeași teamă față de
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
Romanul lui C.D. Florescu este, în ciuda unei exprimări uneori ușor artificiale, (așa este povestea tatălui, din păcate) unul dintre cele mai frumoase, mai amuzante și mai emoționante cărți apărute în colecția Poliromului. O carte simplă și complicată în același timp, nostalgică și ușoară, dar tensionantă prin senzaționalul multor întâmplări, o minunată carte despre copilărie, dar și un roman politic indirect cu care te delectezi în metrou și la care reflectezi acasă (sau invers). O carte care, din păcate pentru literatura română
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
după ce președintele Traian Băsescu a afirmat, într-o emisiune televizată, că Adrian Năstase a fost cel mai bun premier. Nu pot decât să zâmbesc. Cine are timp să o asculte pe doamna Anastase merge acolo, aplaudă. Eu cred că sunt nostalgici cei de la PDL. Au văzut că, la un moment dat, Traian Băsescu spunea că eu sunt cel mai bun prim-ministru și au devenit nostalgici. Cred că asta e explicația, altfel nu înțeleg... Și dl Lăzăroiu dădea o serie de
Adrian Năstase: Democrat-liberalii au devenit nostalgici după ce Băsescu a spus că sunt cel mai bun premier () [Corola-journal/Journalistic/47201_a_48526]
-
jumătate de dreaptă, prin mândrie necontrolată, din statutul lor. O onoare, deci, în absența eroului, un premiu de consolare. În felul lui, Jocul secund este așa ceva. O scotocire în lumea de elemente din care ideea s-a dezghiocat. O reconstituire nostalgică a clarității din cioburi neîndoios frumoase: "Crescut, între mâini ca de apă,/ Ce lucru al tainei cercai?/ Sub verdele lumilor plai/ Arai o lumină mioapă." (Aura). Trebuie, deci, să te apropii prea mult ca să vezi minunea. Și imaginea se tulbură
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
în care se evocă fremătător vârsta de aur a copilăriei și energia adolescentină, în anii de studii în străinătate începând cu 1830 ("anul slavei") și cu elogiul lui Tudor Vladimirescu și al lui Ionică Tăutu. Autobiografia se oprește aici. Fiorul nostalgic se comunică sincer, cu un lirism scutit de retorică sentimentală, dar cu un entuziasm reținut, evocator de culori vii: "Părul, cu locul bătut pinpregiurul de vitele satului lui, ce singure astăzi mai țin divan; curtea boierească, opcină strămoșească ce nu
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
sensuri mai largi: aleanul după întâmplări și trăiri din vremi trecute, din adolescență, copilărie. O cercetătoare de la Harvard, descoperă chiar că nostalgia poate deveni un fel "ipohondrie a inimii", un soi de deviere morbidă, irațională și sugerează două cazuri: obsesia nostalgică a dictatorilor după o grandoare trecută, (exemplu: sângeroasele conflicte din Iugoslavia ultimului deceniu al secolului XX) și pasiunea bizară după epoci de mult apuse. Filmul Jurrasic Park a fost urmat de altele pe aceeași temă, iar mai recent dinozauri-roboți, imitând
„Prezent Trecut, Trecut Prezent” by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/6707_a_8032]
-
e o reverie necesară în grădinile Raiului de altădată, si in întîmplările cu „vărul Vasile” și Postașul satului, e școlarul din fotografiile făcute de Ion Sărmaș, „singurul din sat care avea aparat de fotografiat”, e al amintirilor cu o „greutate nostalgica și tonifianta”; Rohia e un film care unește tinerețea „frumoasă și consistentă” a adolescentului „topit de idealuri”, Lighetul, luminișul din pădurea Rohiei, ascuns „în cel mai tainic loc al inimii mele” cu maturitatea care a înflorit mereu în relația cu
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
Gheran, editorul lui Rebreanu, e povestit, cu aplecare spre anecdotă, în luarea de poziție, dacă se poate numi așa. Case peste case, străzi peste străzi, memorie disprețuită și adrese care se pierd, semănând, peste timp, confuzie, fac substanța acestui articol nostalgic și precis. Constatări incredibile, precum „inițiativa" locatarilor de a smulge plăcile memoriale de pe blocurile în care mari scriitori le-au fost vecini în veac, ori „inițiativele" primăriei de-a ajuta să moară (și nu blând...) clădiri pe care o bună
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6507_a_7832]
-
Ar fi trebuit poate să le detestăm, dar ne-am simțit cu toții bine și foarte apropiați, fiindcă acele cîntece chiar făcuseră parte din copilăria noastră, așa cum a fost ea. Un adolescent rătăcit printre noi, enervat de repertoriu, ne-a făcut nostalgici comuniști. Ce să-i fi explicat? Adriana Bittel Se dau filme sovietice! Am primit săptămâna trecută un telefon conspirativ de la un prieten: treci pe Tele 7 abc, se dă un film sovietic. Cam la fel mi se întâmpla, pe vremuri, când eram
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
mod special în Suitaargentinianului Alberto Ginastera. Orchestra i-a urmărit parțial; a reacționat brutal în compania solistului, în prima lucrare, nereușind să intuiască natura „swing“-ului jazzistic în deschiderea celebrei pagini care este „Rhapsody in blue“ - deloc albastră, mai mult nostalgică! - de George Gershwin. Tot aici, în Compania Orchestrei de Cameră, tânărul bariton Yuriy Tsiple - un român din Ucraina ce studiază la București, la clasa maestrului Ionel Voineag - a făcut demonstrația valorilor unei voci ce dispune de calități prețioase, în plină
Evenimentele muzicale ale miezului de stagiune (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7603_a_8928]
-
copil să depășească acea etapă a inevitabilei lipse de apărare și de întregire ce este copilăria, să se încumete spre lumea adultă (să crească, într-un cuvânt), tot ce face e să inducă stagnare sau chiar regresie, prin viziunea sa nostalgică și mitizantă a unei copilării considerate edenică, pură și necontaminată. - Cu alte cuvinte, cititorul care deveneam avea de trecut o probă a rezonanței interioare cu vârsta respectivă, o probă a adecvării la maturitate? La... Marele Text? - Îh! Nu-mi place
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
interzisă folosirea acestui cuvânt!? se sperie dracul și privi în toate părțile ciulindu-și smocul de păr de pe vârful urechilor. Dacă-l rostim ni se usucă măduva spinării... - De aceea ajung cărțile nostalgicilor aici? - Doar acelea care care au efect nostalgic asupra cititorilor. Așa cum multe volume scrise de scriitori posedați de legiunile noastre nu se află aici, ci... Dincolo! Renașterea este epoca de aur a melancoliei, dar prea puține cărți scrise atunci se găsesc în aceste rafturi. De obicei, însă cărțile
Rafturile cu nostalgie ale Bibliotecii iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12542_a_13867]
-
Lungu la Ion Vianu, de la Gabriel Chifu și Dan Coman la Doina Ruști și Aura Christi. Exceptivii se situează în răspăr cu lumea reală. Dacă o fac prin apel la vremuri revolute, adaugă ingrediente ținând de atmosferă, miresme și nuanțe nostalgice, căci mesajul e discret polemic. Refac migălos „zăpezile de odinioară”, imposibile în prezentul dezamăgitor. Pe câteva date cât de cât clare și necontroversate, se țes detalii oricât de mincinoase din punctul strict de vedere al realității, dar perfect valabile fiindcă
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
Cine i-a citit „cronicile” știe că ele sunt impregnate în toate celulele firii acestui old boy cu intensitatea propriei trăiri împinsă parcă spre paroxism. În sensul celor afirmate mai sus, autorul a ales să configureze volumul printr-un rapel nostalgic, plecând dinspre actualitate spre trecut, cu un material eteroclit care pe lângă cronici de film integrează și reflecții pe marginea actualității, mici poeme (Colind, Vipera română), biografeme crude ( Ultima țigară), crochiurile unor distopii (Mitocrom), cronici sportive, exerciții de admirație, portretele în
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
o și afirmă tranșant ca răspuns la o întrebare care-l vizează ca jurnalist și nu ca pe un critic de film: „Care a fost, în opinia dumneavoastră, cea mai bună Românie?” Răspunsul vine înaintea reflecției propriu-zise, ca un reflex nostalgic: „Cea din anii ’70-’80, răspund fără să stau pe gânduri. Apoi, îmi dau seama că alegerea mea nu e legată de starea economică sau politică a României, ci de filmele pe care le-am văzut atunci și de cărțile
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
acest tărâm CTP este un inventator de: kivetsch, sclaveți, encomniasme, bâlcism, parapsoi etc. Volumul lui Cristian Tudor Popescu, Filmar, este un fel de Amarcord al literaturii despre film, în cele din urmă, un tulburător exercițiu de singularitate proiectat în dimensiunea nostalgică din care se alimentează mereu marea cinematografie.
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]