2,656 matches
-
iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage sevele trilogia Dramele puterii. La fel ca acolo, obsesiile răzbat dinspre zona de penumbre a subconștientului, împletindu-se cu aleanurile - „nevoia de dragoste”, jindul după o „clipă de fericire”. Ca în întreg
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
de conștiință ce pot duce la suicid, vizează și responsabilitatea omului de știință, ale cărui descoperiri nu trebuie să ignore componenta morală, fără de care prețul plătit poate fi dezastruos (Cenușa, Reqviem pentru domnișoara Amélie). În teatrul lui O. parabola se nutrește din substanța etică, ancorând în tragic (Treizeci de arginți) sau în grotesc. În farsa Sentim..., pustiirea lăuntrică, mecanizarea gândirii, pervertirea ireversibilă a esenței sufletești sunt sugerate prin dialogul absurd, cu ilare dezarticulări de logică și cu un schimb de vorbe
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
lui se caracterizează prin tonul reflexiv, prin viziunea echilibrată de tip clasic și prin expresia clară, simplă. Linia melodică și curgerea gravă a rostirii nu sunt tulburate de stridențe, inflexiunile elegiace se mențin cu discrete nuanțări în mai toate versurile, nutrite de nostalgia ținutului natal. După 1960 poetul atrage atenția mai cu seamă ca un bun tehnician al versului. În 1987 publică un volum memorialistic, Aproape de ei, unde evocă importante figuri ale culturii cu care i s-a intersectat destinul. A
PASCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288706_a_290035]
-
de Cernăuți, M. este bunicul marelui actor Matei Millo. Avea oarecare cultură, deprinzând acasă franceza și greaca modernă (în care și compune o poezie). Nici limba rusă nu îi era străină, de vreme ce fusese la Școala de paji, la Petersburg (1769-1775). Nutrea interes pentru matematici, dovadă o aritmetică din 1795, probabil o copie după manualul lui Amfilohie Hotiniul. Boier velit, stihuitorul fu mai întâi vătav de aprozi, apoi vel sulger, vel stolnic, ispravnic, vel ban, vel spătar. Preocuparea pentru poezie a lui
MILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288150_a_289479]
-
este tratat în manieră gazetărească, accentul căzând pe latura senzațională. În alt roman, Părinții abstracți (1983), sentimentul analizat până la obsesie, cu inserții în vis și chiar în patologie, este ura însoțită de dorința de răzbunare, pe care Liviu Dorda o nutrește față de presupusul ucigaș (din iresponsabilitate profesională) al tatălui său, medicul Petre David. Introspecția este ghidată de o perspectivă etică, iar finalul este deschis: Liviu Dorda pare că își atinge scopul (doctorul moare în urma unui stop cardiac provocat de acuzațiile primite
MORARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288247_a_289576]
-
fi esențial ca studenții să-și poată alege un tutore pentru întrevederi periodice cu caracter formativ. Un proiect mare este un proiect care te poate transcende - un fapt care îți supraviețuiește socratic. Fără patos, fără flacără, fără un dor profund nutrit în întâlnirea dintre maestru și ucenic, paideia creștină se încheie într-un apogeu scolastic al autoreferențialității. Atât profesorul, cât și studentul declară starea de necesitate în aseitate. În locul participării la expresia publică - și, deci, culturală - a teologiei, fiecare actor se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de a spune că știm nu ceea ce în principiu nu putem ști (cum ar fi cauzalitatea profundă a unui eveniment din trecut). Istoria trebuie să rămână un discurs prin definiție deschis viitorului și, deci, surprizei. Relativismul profesat de creștini este nutrit de un paradoxal optimism eshatologic: „Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci față către față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, precum am fost cunoscut și eu” (I Corinteni 13, 12). O hermeneutică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întreg teritoriul științelor umaniste. Consecința imediată a acestei filozofii a fost identificarea „neînțelegerii” în interpretare cu „eroarea” de calcul. Pentru toți cei ieșiți din Aufklärung, neînțelegerea era direct omologată „viciului” de aproximație sau intenției maligne a subiectului cercetător. Mulți au nutrit speranța că „neînțelegerea” nu reprezintă decât un pasaj efemer în procesul gândirii hermeneutice. Proiectul mesianic al științei nu putea să sufere ideea că „neînțelegerea” va rămâne ingredientul esențial în aventura cunoașterii. Că nu era tocmai așa, romanticii au fost primii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al unei spontane reducții fenomenologice, prin care orice neînțelegere e privată de conotații, nu împărtășește nimic din agresivitatea indignării. Ca epifanie a întâlnirii originare a sufletului cu ființa lumii, mirarea înviază făptura cu siguranța nevinovată a copilăriei. Stupefacția, în schimb, nutrește resentimentul și adumbrește răzbunarea. Celălalt sau tărâmul făgăduințeitc " Celălalt sau tărâmul făgăduinței" Există însă și o altfel de „neînțelegere”, consumată ca mirare dezamăgită sau resemnare surdă în fața aparenței. O asemenea ecuație se rezolvă nu prin „reducerea la absurd”, ci prin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Damaschinul până la Toma d’Aquino - foarte puțini excelau în arta traducerii. Comentariile Sfântului Augustin la Psalmi nu sunt mai puțin valoroase doar pentru că episcopul din Hippona avea o cunoaștere rudimentară a limbii ebraice sau grecești. Trebuie spus, așadar, că modernitatea nutrește superstiția exactității într-un sens necunoscut de marile minți ale Antichității târzii. În plus, Evul Mediu asistă la dispariția figurii teologului poliglot. În Apus și Răsărit, deopotrivă, aceștia sunt o excepție. Doar în epoca Renașterii, umaniștii europeni își vor lua
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În esență, Sf. Siluan îi predă cheia de înțelegere a existenței monahale, care rămâne deșartă atunci când nu are în vedere porunca iubirii de vrăjmași, căutarea smereniei lui Hristos și, mai ales, rugăciunea pentru lumea întreagă. Desigur, preotul Sofronie își va nutri sufletul și din învățăturile tradiției ascetice a Bisericii Ortodoxe (Patericul, Filocalia), citind cu asiduitate din scrierile marilor sfinți teofori (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Isaac Sirul, Sf. Paisie Velicikovski) și, firește, din Sfânta Scriptură. În anul 1938, Sf. Siluan se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
educației noastre. În plus, după cinci decenii comuniste, postmodernismul ne îmbie astăzi cu evanghelia relativismului. În acest context, cele câteva „ore de religie” obligatorii pentru școlari nu cred că sunt mai mult decât o provocare indirectă pentru părinții care mai nutresc, cumva, nostalgia paradisului. Nevoia de catehizare a credincioșilor este probată de succesul predicatorilor neoprotestanți și ai „liderilor spirituali” New Age. Drept răspuns, o predică săptămânală nu poate fi deloc suficientă pentru creștinii aflați sub un permanent Blitzkrieg mediatic. La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
liturghiei Bisericii i-a lăsat pe mulți intelectuali autohtoni complet indiferenți, aceasta poate tocmai pentru că rugăciunile și Euharistia erau săvârșite pe limba tuturor. Critica teologică de care avem astăzi nevoie nu se poate complăcea în suficiența unei savante dezbateri care nutrește vanitatea, disprețul sau aroganța. Cuvintele teologiei Părinților erau călite în rugul aprins al liturghiei Bisericii, fapt pentru care opera lor critică putea viza atât superstițiile magice ale maselor, cât și idolatriile intelectuale ale elitei. Prin urmare, numai universalitatea experienței liturgice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
larg - totuși, analizînd în detaliu, ne întrebăm, bunăoară, unde anume oferă oceanul exemplul unui pește înrudit, prin însușirile sale, cu blîndul și înțeleptul cîine? Numai blestematul rechin seamănă oarecum cu el, deși analogia e foarte vagă. Dar, deși oamenii uscatului nutresc îndeobște sentimente de profundă antipatie și repulsie față de creaturile mărilor și deși știm că marea este o veșnică terra incognita îîncît Columb a străbătut nenumărate lumi necunoscute, înainte de a o descoperi, la suprafața lor, pe cea din Occident); deși cele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prilejuia un sentiment atît de puternic, de camaraderie afectuoasă, încît am ajuns să le strîng mîinile fără încetare, privindu-i în ochi, cu duioșie, ca pentru a le spune: „O, dragii mei, de ce să ne mai dușmănim, de ce să mai nutrim unii față de alții vreo rîcă sau vreo invidie? Hai, să ne strîngem cu toții mîinile, să ne contopim unii cu alții, să ne topim cu toții în laptele și spermanțetul bunătății!“. O, de-aș putea să frămînt de-a pururi spermanțetul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care-și pierduseră puii, se apropiaseră de vas și-l însoțiseră un timp, scoțînd țipetele și gemetele acelea aproape omenești. Dar explicația aceasta nu făcu decît să-i tulbure și mai adînc pe unii dintre mateloți, deoarece mai toți marinarii nutresc în legătură cu focile un sentiment foarte superstițios, pricinuit nu numai de vaietele pe care le scot cînd sînt la ananghie, ci și de înfățișarea omenească a capetelor lor rotunde și a fețelor lor destul de inteligente, ce se înalță iscoditoare din apă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bună parte din istoria filosofiei, apreciază Cassirer, ni se înfățișeză, dincolo de opoziția dintre orientări și sisteme, ca o suită de sforțări îndreptate în una și aceeași direcție. Iar lipsa unor rezultate convingătoare ale acestor eforturi mereu reluate este cea care nutrește scepticismul. El se asociază fiecăruia dintre ele așa cum se asociază umbra obiectului. Toate aceste mișcări de la o extremă la alta, pe care le înregistrează observatorul atent al desfășurării istorice a gândirii occidentale, și-ar avea originea, crede Cassirer, în conceperea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fost confruntat cu acele situații de viață care desfid presupoziții morale rigide. Fără a întreține o imagine naivă asupra omului, Kant a trăit într-o anumită izolare de urgiile vremii sale41, ceea ce poate explica în parte faptul că a putut nutri iluzii rigoriste. Unor asemenea conjecturi li s-ar putea alătura încă una. Este posibil ca, în anii mai târzii, încrederea lui Kant în puterea de îndrumare a rațiunii comune să fi scăzut. El nu ar mai fi crezut cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în țesătura fină de senzații și cuvinte ce însoțesc deplasările aparent haotice ale lui Marlowe. Pornit în căutarea aventurii, detectivul nu e doar un căutător al adevărului, un tehnician rece al jocurilor enigmistice. El este și posesorul unei minți dubitative, nutrită cu vorbele Ecclesiastului, în stilul căruia comentează deșertăciunile lumii intrate în putrefacție morală. Schimbarea majoră de accent operată de Somnul de veci e determinată de ruperea logicii unanim acceptate a romanului polițist. În vasta majoritate a prozelor de această factură
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
încăpere și au căzut pe covor. M-am apropiat, am apucat-o de aripa întreagă și i-am dat drumul în coșul de hârtii. Episodul, cu naturalismul și mizantropismul incluse, stabilește nu doar tonul, ci și ritmul povestirii. Alert, sincopat, nutrit de un bine cumpănit raport între consistența psihologică a personajului și resursele lingvistice avute la îndemână, textul va asigura o spectaculoasă distribuire a centrelor de interes. Frustrarea fanilor romanului polițist debordând de enigme, piste false, lovituri de teatru și rezolvări
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
subiectului să iasă dintr-un conflict. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Este evident că altruismul, care se aplică fără distincție celorlalți (mai puțin în cazul plăcerii de substituție, după cum vom vedea în cele ce urmează), trebuie delimitat de prietenia sau iubirea nutrite pentru o persoană anume. Devotamentul, chiar sacrificiul pentru o ființă iubită nu au nimic de-a face cu această apărare. Adevăratul altruism ca apărare se sprijină pe patru fundamente, legate fiecare de rezolvarea unui conflict. Acest altruism poate fi: - un
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a istoriei, în fața omenirii, a răspunde de atitudinea noastră”. Ea îndemna femeile de pe toate continentele să se mobilizeze „în serviciul misionar de salvare a umanității”, pentru a opri „cât se mai putea nebunia de distrugere și asasinate colective”. Alexandrina Cantacuzino nutrea speranța că organizațiile de femei, având peste 100.000.000 de membre, și acționând unite, vor fi în stare să pună capăt războiului 1. Pe de altă parte, numeroase documente istorice ilustrează participarea femeilor din România la efortul general al
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
dacă au reușit să Își Încheie educația elementară. Toți au fost muncitori Înainte să se Înscrie În partid. Borilă și Bodnăraș au absolvit amândoi școli militare. Două alte figuri mai trebuie probabil evidențiate: Ion Maurer, premierul de cursă lungă, care „nutrea o puternică simpatie pentru intelectualitate”, și Miron Constantinescu, doctor În economie. Din cauza Îndepărtării sale În 1957, cariera lui politică și executivă a rămas relativ scurtă În comparație cu aceea a altor membri ai nucleului elitei lui Dej. Între cei veniți mai târziu
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
care după o scurtă și discretă febră simbolistă, se sustrage definitiv chemării muzelor, a făcut la București cursuri liceale, la Colegiul „Sf. Sava”, apoi studii de litere și drept. Pe lângă o carieră de avocat (intră în Baroul Ilfov în 1912), nutrește ambiții politice, fiind deputat în 1919-1920, 1931-1932 și în 1934-1937. Deține, un timp, funcții de o anume însemnătate: secretar general în Ministerul Muncii, în Ministerul de Interne, subsecretar de stat pe lângă Președinția Consiliului de Miniștri (în cabinetul I. G. Duca) ș.a.
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
ce poate fi trasă la răspundere. Problema o constituie toate aceste misterioase servicii, născute din alte misterioase servicii, care, din păcate, par să zămislească la rândul lor altele. Este un fel de diviziune prin sciziparitate. Cred că Adrian Năstase a nutrit la un moment dat iluzia că poate repezenta un centru paralel de putere În PDSR. Au fost chiar câteva „meciuri” Între cele două palate, dacă e să folosim un limbaj mai puțin politologic. Ion Iliescu a fost și rămâne figura
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]