1,437 matches
-
exclusiv nobililor, regele Sigismund, Alteță Serenissimă, fiind capabil să echipeze singur 4000 de arcași. În anii 1415-1417, Nicolae Csáki, cavaler al Ordinului din Transilvania, echipa 900 de pedeștrași. Pippo Spano 1200. a reușit să echipeze între 15.000-20.000 de oșteni, dintre care 10.000 erau arcași. În ciuda caracterului cosmopolit al membrilor Ordinului, magnații maghiari au încercat constant să limiteze influența cavalerilor nemaghiari. Prin medierea Ordinului, Sigismund va combate energic opozanții politicii sale personale. Problema de ordin militar al Ordinului era
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
cosmopolit al membrilor Ordinului, magnații maghiari au încercat constant să limiteze influența cavalerilor nemaghiari. Prin medierea Ordinului, Sigismund va combate energic opozanții politicii sale personale. Problema de ordin militar al Ordinului era tensiunea între proporția pedestrașilor mercenari, alcătuită îndeosebi din oșteni saxoni, cehi, sârbi sau polonezi și nucleul arcașilor maghiari.
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
ceasul cu trei cadrane din turnul clădirii. Având diametrul de 3,25 m, acestea erau decorate cu mici vitralii, reprezentând cele 12 zodii. Câte doi plăieși, în costume naționale, zugrăviți pe zidul turnului, stau de straja, încadrând ceasornicul, după modelul oștenilor pictați la castelul Peleș. Atât vitraliile, cât și crenelurile, în formă de cruce ale turnului, erau luminate electric în cursul nopții. Carillonul ceasului este un sistem de clopote acordate, o replică modernă a mecanismelor similare din Evul Mediu Occidental. Cele
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
soldați, cu condițiile ca Anglia să cedeze Scoției orașul Berwick, iar fiica reginei Scoției să fie logodită cu prințul Eduard. Margaret a fost de acord, deși nu mai avea bani să-și plătească armata, fiind în stare numai să promită oștenilor că vor avea permisiunea să se bucure de prăzi uriașe din bogățiile sudului Angliei, atâta vreme cât nu avea loc nici un jaf la nord de râul Trent. Regina și-a condus armata la Hull, recrutând pe drum din ce în ce mai mulți luptători. Între timp
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
domnitorii Moldovei, fiind considerată ca biserică domnească. Dimitrie Cantemir descrie acest obicei în lucrarea sa monografică, "Descriptio Moldaviae" (1714-1716). La o milă de Iași, alaiul domnitorului nou-ales era întâmpinat de caimacamii puși de el, prin scrisoare de la Constantinopol, împreună cu boieri, oșteni și târgoveți, după care intra cu pompă în oraș și se oprea în curtea Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc”, unde descăleca. În fața ușii bisericii, mitropolitul îl întâmpina cu două lumânări mari, îl tămâia cu o cățuie și îi dădea să sărute
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
dat de Alexandru falangei de a ataca centrul liniei persane. Macedonenii au înaintat sub un unghi de 45 de grade, probabil pentru a ademeni cavaleria persană. Fiind amenințat direct, Darius părăsește câmpul de luptă, cauzând o derută totală în rândul oștenilor săi. Și-au pierdut viața peste 40.000 de perși, în timp ce numai câteva sute de macedoneni au căzut victime. Alexandru Macedon a renunțat la urmărirea lui Darius, deoarece flancul drept al armatei sale se afla în dificultate. Împins de ambiția
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
călărimea boierilor în frunte cu Golia trece la dușman. Sosirea tătarilor îi copleșește pe moldoveni, care se retrag în satul Roșcani, în apropiere. După o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă legându-l de cozile a două cămile, pentru a-l sfârteca (10-11 iunie). Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci, și oștenii lui Ioan
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă legându-l de cozile a două cămile, pentru a-l sfârteca (10-11 iunie). Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci, și oștenii lui Ioan Vodă reîncep lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului. Îngrijorați de zvonurile pe care le primeau despre mulțimea dușmanilor, înainte de bătălia de la Iezerul Cahulului, întrebându-și Domnul despre acest aspect, Ioan Vodă le-ar fi dat răspunsul
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
contra cost dar rămăsese convins că aceasta oferea speranța supraviețuirii armonia artistică și poetică a ideilor sale nu a fost niciodată atât de impresionantă tamiflu nu poate înlocui vaccinarea antigripală iar utilizarea sa trebuie să se bazeze pe recomandări oficiale oștenii din rândurile nu puteau participa la ciocnirile în care erau implicate primele două rânduri aburul este colectat din partea superioară a cazanului și distribuit în cilindri mariajul nu a fost fericit iar mai târziu cei doi au divorțat în plus hrana
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
devenite cântece de mase ale clasei muncitoare: "Cum Jiul își curge necazul la vale" (1942) și "De-ajuns, României, calvarul" (1944). După instaurarea regimului comunist în România, a realizat și alte coruri cum ar fi: "Steagul Partidului", "Să fii partidului oștean" și alte lucrări inspirate din tematica propagandei socialiste. Cântecele sale au redat cu entuzism epoca construirii socialismului în România. Pentru meritele sale din domeniul artistic și social, în anul 1952, Matei Socor a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române
Matei Socor () [Corola-website/Science/307156_a_308485]
-
Cuza, nu numai că refuză să participe la complotul care a dus la detronarea acestuia, dar și publică ulterior un pamflet intitulat "„Procesul dlui maior Scheletti”" în care afirmă că militarii care au organizat complotul și-au călcat demnitatea de oșteni și de cetățeni. Această luare de poziție determină judecarea sa de către Comisia Criminală și Consiliul de Revizie Militar care hotărăsc degradarea și îndepărtarea sa din armată. Profitând de libertatea obținută, pleacă la Viena unde, între anii 1867 - 1870, își desăvârșește
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
chiar Ernani. Apariția Elvirei în chip de mireasă îl descumpănește. Se crede înșelat. Furia și durerea îl împing la nesăbuință: oferă ducelui, ca dar de nuntă, propria sa viață - viața răzvrătitului Ernani, cel a cărui ceată a fost înfrântă de oștenii regelui, cel pe capul căruia apasă preț greu de galbeni. De Silva, mare senior, ascultă doar de legile onoarei: nu-l va preda pe rebel urmăritorilor oricine ar fi ei. Castelul îi va da adăpost de taină și nădejde. În
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
Luând drept reper, estimarea de 40.000, probabil că acest număr includea 5.000 de ieniceri, 2.500 de soldați din garda de cavalerie a lui Murad, 6.000 de spahii, 20.000 azapi și akinci și 8.000 de oșteni din armatele vasalilor săi. Lazăr ar fi avut vreo 12-30.000. Luând de reper o estimare de 25.000, aproximativ 15.000 erau la comanda lui Lazăr, 5.000 ai lui Vuk, și cam tot atâți ai lui Vlatko. Dintre
Bătălia de la Kosovo Polje (1389) () [Corola-website/Science/307739_a_309068]
-
uciderea lor de camarazii săi de arme. Guvernatorul fatimid Iftikar ad-Daula s-a retras în Turnul lui David, pe care la predat însă în scurtă vreme lui Raymond în schimbul permisiunii de liberă trecere spre Ascalon pentru el și cei câțiva oșteni care-l urmaseră. Gesta Francorum afirmă că în Ierusalim au scăpat cu viață câțiva locuitori. Autorul anonim a scis ""Când păgânii au înfrânți, oamenii noștri au pus mâna pe mulți dintre ei, atât bărbați cât și femei, ori ucigându-i
Asediul Ierusalimului (1099) () [Corola-website/Science/306563_a_307892]
-
Menționăm doar atacurile turcilor și tătarilor din 1671-1672, când mănăstirea a fost avariată; jefuirea Agapiei de către tătari în iarna anului 1674-1675; prădarea mănăstirii de către poloni în 1680, care au transformat biserica mare în grajduri de cai sau avarierea mănăstirii de către oștenii regelui Sobieski în perioada 1689-1693. Până la începutul secolului al XIX-lea, Agapia a avut obște de călugări. În anul 1803, dorind să înființeze un Seminar de preoți la Mănăstirea Socola din Iași, mitropolitul Veniamin Costache al Moldovei a dispus ca
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
15 august 778, când ariergarda francilor lui Carol cel Mare, aflat în retragere, a fost atacată de basci și nimicită. În această luptă, descrisă de biograful Éginhard în "Viața lui Carol cel Mare" (scrisă în jurul anului 830), se spune că oștenii din ariergardă, traversând niște trecători primejdioase, au fost prinși de basci în ambuscadă, împingându-i într-o vale și ucigându-i pe toți pentru jaf. Printre dânșii, se afla și un anume „Hruodland, prefect al mărcii Bretaniei” ("Hruodlandus Brittannici limitis
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
într-un hrisov din timpul lui Alexandru Vodă din anul 1453 prin care se confirmă stăpânirea logofătului Mihail asupra acestui sat. Se crede că singurele urme istorice ar fi cele cinci movile de pe islazul comunal, unde ar fi fost îngropați oștenii lui Ștefan cel Mare după bătălia de la Baia din 14 decembrie 1467. Locuitorii din Valea Moldovei au găsit urme de lănci, săgeți, bucăți de zale și monede vechi din epoci anterioare ceea ce dovedește că pe aceste locuri s-au purtat
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
Prislop, etc. În secolul XIII teritoriile aferente arealului horezan erau integrate cnezatului lui Litovoi, ucis în luptele cu ungurii din anul 1271. Legenda spune că localitățile Bărbătești, Dobriceni și Costești ar fi fost întemeiate de către Bărbat (fratele lui Litovoi) și oștenii săi Dobre și Costea, ce se întorceau din prizonierat pe sub poalele Builei... Prima atestare istorică scrisă a satului Târsa (vechea denumire a satului Pietreni de până la anul 1800) apare la data de 11 octombrie 1512 în hrisovul dat de către domnitorul
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
târziu, în anul 1874. În timpul ocupației Olteniei de către austrieci (1718-1739), ocupanții au cartografiat satul Târsa sub denumirea de satul Schitul Piatra, ceea ce prefigura denumirea de Pietreni dată satului, mai târziu. După înfrângerea austriecilor, satul și schitul a fost prădat de oștenii turci iar spre sfârșitul aceluiași secol, de către oștenii austrieci ce făceau dese incursiuni, peste munții din nordul satului.
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
austrieci (1718-1739), ocupanții au cartografiat satul Târsa sub denumirea de satul Schitul Piatra, ceea ce prefigura denumirea de Pietreni dată satului, mai târziu. După înfrângerea austriecilor, satul și schitul a fost prădat de oștenii turci iar spre sfârșitul aceluiași secol, de către oștenii austrieci ce făceau dese incursiuni, peste munții din nordul satului.
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
benzinăriei s-a angajat să împrejmuiască movila funerară cu un gard metalic, nu s-a făcut nimic până în prezent. În plus, movila a devenit și loc de parcare, patronii profanând groapa comună și cu un pavaj mărunt bătut peste ciolanele oștenilor care odihnesc aici de aproape trei secole . În zilele de vară, peste mormânt se face plajă și se încing grătare. În apropiere urmează să se ridice o clădire de birouri, excavatoarele scobind la baza movilei. În spatele crucii, s-au ridicat
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
celebră încă din antichitate, transmițând înfrigurare și posterității. Fiecare băiețel spartan nou născut trebuia prezentat consiliului bătrânilor. Dacă era bine constituit, era redat părinților, dar dacă vreun defect fizic l-ar fi putut face inapt pentru a deveni un bun oștean, era sortit morții și aruncat în prăpastia Apothetilor, la poalele muntelui Tayget. Când împlinea șapte ani, micul spartan era luat de la familie și instalat la cazarmă, împreună cu alți copii de aceeași vârstă. De atunci începea dresajul în comun, program numit
Leonidas () [Corola-website/Science/302140_a_303469]
-
sa "Descriptio Moldaviæ" cu privire la credința românilor despre moarte: „aproape tot norodul de rând crede că fiecărui om Dumnezeu îi hotărăște ziua morții; iar înaintea acesteia nimeni nu poate să moară sau să piară în război...” De aceea, de cele mai multe ori, oștenii se vârau în primejdii nebunește, convinși fiind că nu vor muri. Aceeași credință se întâlnește și la popoarele scandinave: divinitatea supremă a fixat de la început linia vieții fiecărui om. Chiar de s-ar ascunde în gaură de șarpe, acela nu
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
Bătălia de la Maraton respectând-o. Era de asemenea vremea Jocurilor Olimpice și a armistițiului olimpic, astfel încât armata spartană ar fi comis un dublu sacrilegiu pornind la război. De această dată, eforii au hotărât însă că pericolul era atât de mare încât oștenii trebuiau să pornească de îndată să blocheze trecătoarea, conduși de unul dintre cei doi regi ai Spartei, Leonidas I. Leonidas a luat cu el 300 de bărbați din garda regală, "Hippeis", precum și un număr mai mare de trupe auxiliare aduse
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
iminentă. Cu toate acestea, Xerxes a întârziat atacul cu patru zile, așteptând ca aliații să se împrăștie înainte de a trimite trupe împotriva lor. Armata persană, sub comanda Marelui Rege Xerxes era foarte numeroasă pentru acea epocă, având un număr de oșteni cuprins între 100.000 și 300.000. Numerele declarate de sursele antice sunt foarte mari și au generat nesfârșite dispute. Herodot susține că armata perșilor număra două milioane și jumătate de personal militar și încă pe atât personal auxiliar. Poetul Simonide
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]