4,111 matches
-
mormântul- să mă vadă că-i salut. să le-nfăș, în steaguri, trupul, somnul să le fie lin, fiindcă-n brațul - plin de scrupul, steagul țării strâns îl țin. cu drapelul țării mele, de-aș fi ultimul recrut și din oale și ulcele, m-oi scula să îl sărut. Referință Bibliografică: sub drapelul țării mele... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 683, Anul II, 13 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SUB DRAPELUL ȚĂRII MELE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351300_a_352629]
-
nepoftiții, și după ce-o trecut vremea, toate cele de demult au reînviat aici, în istorisirile bine meșteșugite ale drumeților. Vorbe vechi s-au spus la han, multe cât frunzele copacilor, dar au zburat și ele odată cu frunzișul toamnelor. Multe oale s-au spart aici, oameni buni, mulți peștișori din râul ista ce-o dat nume țării, mrene și cleni, prăjiți pe vatră în talgere de lut, au crănțănit drumeții timpului. Au mistuit crapi și cârlani la proțap, au molfăit, în
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
turme de oi de pe-aici ori dinspre munte, unele fiind, poate, ale lui Nechifor Lipan, cel răpus cu vicleșug de baltagul lui Bogza, cu părtășia lu’ Cuțui. Și-n tăt acest timp, Ancuțele cele de demult - care-acuma-s oale și ulcele, ca să bem noi vin din ele - umblau ca niște albine, împodobite cu șiraguri de mărgele și năframe nemțăști, vamă cu care negustorii cei însetați de vin și de ochii dulci ai hangițelor le cumpărau bunăvoința. Și uite-așa
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
îndulcește inima omului și folosește mădularelor lui”. Așa că... Zâi din cobză, măi cioroi, Cât ’oi be’ măcar un țoi Ș-o ulcică rotunjică Cu vin scurs din cofăică. Zâi, țâgane, din vioară, Sî-mi toarne Ancuța iară Vinu’ cât încape-n oală Și focu’ în inimioară. *** ...Și exercițiul meu romantic, în acest chip sau în altul, mă însoțește mereu aici, la Hanu’ Ancuței, ca un duh blând, purtând chipul monumental al lui Sadoveanu, nu cel din ilustrațiile cărților sale sau ale biografilor
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
pentru imaginația mea de copil să văd atâtea lumini. Eu mă delectam cu pâlpâitul lămpii cu petrol și cu lumânările pe care le aprindea mama când dădea de împărțit. Porcul se tăia întotdeauna în Ajunul Crăciunului. Mama fierbea apă în oale mari. Veneau doi-trei oameni, îl tăiau și îl pârleau cu paie. Era zarvă mare, dădeam și noi ajutor cu plăcere. Nu ne părea rău de porc când îl tăiau. Tata ne spusese că așa e rânduit el de la Dumnezeu, să
CRĂCIUNUL POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351465_a_352794]
-
Să te plângi că o duci greu Dacă nici un cimpanzeu Nu-l cunoaște pe nea-Goe Și nici legea nu permite Nimic fără aprobare Că-i mai bine, la rigoare Să n-ai foc de pus sub plite, Să n-ai oala ta de ciorbă Că motivele sunt varii Și când chemi de la avarii, Fără bani, nu scot o vorbă Și cu toate astea, totuși Domnii noștri tot prosperă Lăcomia de panteră Nu e un buchet cu lotuși! Lumea noastră se adapă
CÂND PUI LIPSĂ PESTE LIPSĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351516_a_352845]
-
viziteze petrecerea noastră populară. Marele om (pentru cât?! ne mirăm noi) ne zise câteva cuvinte. Era încântat de puterea bravilor ploieșteni care au știut să se sacrifice pentru libertate. A fost un fanatism, o furie, își amintește cu candoare memorialistul. Oalele toate de pământ și Ura! Vivat Republica!” Nenumăratele boloboace, care, o dată golite, împinse de-a dura, asemenea unor instituțiuni ce nu mai corespund exigențelor moderne, fiind înlocuite de altele pline, cârnații, fleicile, tot meniul acesta ce se va fi servit
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
caracter. Era unul nou pentru Silvia, dar parcă nu total necunoscut. De fecale, urină și sânge menstrual. În camera de dimensiunile unui teren de tenis, acolo unde ea știa că-și amenajase sufrageria, de-a lungul pereților erau înșiruite diferite oale de noapte, sau simple găleți de lemn, majoritatea prea pline. Constată însă asta abia când era pe la mijlocul camerei, cu picioarele goale pe podeaua cleioasă. Răcni și o zbughi afară! Contesa o privi cu înțelegere. - Biata de tine, de unde să știi
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Constată însă asta abia când era pe la mijlocul camerei, cu picioarele goale pe podeaua cleioasă. Răcni și o zbughi afară! Contesa o privi cu înțelegere. - Biata de tine, de unde să știi tu că oamenii își fac nevoile în hârdaie, sau în oale? Tu ești obișnuită să faci în tufișuri. Ei, hai, o să te duc afară, cum vrei tu. O luă de mână și, râzând, o duse afară, în curtea din spate, unde îi recomandă un loc cu iarbă ceva mai înaltă. Disperată
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
cu ele?! mei, mă jur să mă ia dracu! (numai dacă nu m-a luat) nu știu ce este cu tine că femeie... n-aș vedea cum ți-ar sta în pielea goală și nici scriind vreo poezeamă în timp ce fierb sarmale-n oală și nici o mamă grijulie legănând un prunc în poală deci îți spun să mă ia dracu! (dar te rog să nu mă lași) că văzând atâția îngeri și simțind așa mireasmă mi-ai trezit toți neuronii (cred că mi-a
MEI, LA DRACU!... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350854_a_352183]
-
nu numai al verdictului ADN, ci și a presupunerii că civilizația modernă va înghiți inexorabil toate populațiile ce încă mai trăiesc ca vânător-culegător. Numărul nostru mare pe planetă și producția de bunuri interminabila contaminează deja pe boșimani, aceștia folosind acum oale din fier pentru prepararea mâncării și îmbrăcăminte modernă... Oricum, din cei circa 55.000 de boșimani existenți, doar cam 2.000 dintre ei mai păstrează modul de viața tradițional. Pentru aceștia se aplică încă ceea ce Laurens van der Post observa
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
moș Ion - soțul ei. Singurul lor fiu, Tudorel, căzuse pe front. Iar eu eram aleanul sufletului lor. În prima zi de școală, după vacanța de iarnă, am făcut în curtea școlii un uriaș Om de zăpadă, având drept căciulă o oală roșie, ochi și nasturi din tăciune, un morcov în chip de nas, o gură facută dintr-un ardei roșu și o mătură sub braț. Seara m-am gândit la bietul Om de zăpadă rămas afară în frig și ochii mi
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
Să sada lângă foc... "Stai, moșule, te rog, cu noi nițel... C-ai înghețat, e frig și ger afară... Și să ciocnim cu toții-un păhărel... Din cea palinca veche, gălbioara... Și să-ncercam niște cârnați... Ce stau cuminți într-acea oală... Și-abia așteaptă-a fi mâncați... De-aceia, ce de bine, ne urară..." Și vin colindătorii cete, cete... Trosnind din bice și din clopoței... Sunt și băieți, dar sunt și fete... Și gazdă le dă mere, nuci și colăcei... Și
...IARNA... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350934_a_352263]
-
lupul șiret a ocolit locul periculos îndrumându-și haita pe alt colnic. A doua zi, cei doi vânători, au pus la cale altă strategie, folosind o metodă veche în ademenire a haitei la locul de vânătoare. Au luat câte o oală de lut în care sufla fiecare, imitând chemarea lor. Apoi, s-au urcat într-un tufan bătrân, unde au așteptat să vină lupii. S-au așezat confortabil pe o creangă solidă, unde amenajaseră de cu ziuă, un mic adăpost. La
LUPUL SUR (PARTEA I ) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351560_a_352889]
-
adesea nopțile mă mai scol ca un nebun din oră-n oră precum un monstru ce devoră bunătăți stropite cu alcool dar eu am cămara goală amețesc după provizii că visez și-n somn guvizii și un borș fierbinte-n oală doar atunci când deschid ochii mă intrigă peste toate un sictir pe cât se poate ca de teama babei Dochii spuneți-mi voi ce să fac fără greve sau zaveră să pășesc în altă eră dacă toate-mi pun capac?! Referință Bibliografică
ADESEA NOPŢILE MĂ SCOL de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351629_a_352958]
-
deasupra capului meu. Ne-am dorit o libertate la care, iată, am ajuns dar trăim mai rău ca înainte. Noi de fapt am câștigat sau am pierdut? Progresăm regresând? Cu ce o fi de vină generația mea, să plătească aceste oale sparte, când eu eram încă la grupa mică de la grădiniță atunci? Încerc să înțeleg lumea în care am deschis ochii și, iată că în fiecare zi este arătat cu degetul alt rechin care a (mai) făcut avere peste noapte. Se
DIN NOU ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351627_a_352956]
-
Să sada lângă foc... "Stai, moșule, te rog, cu noi nițel... C-ai înghețat, e frig și ger afară... Și să ciocnim cu totii-un păhărel... Din cea palinca veche, gălbioara... Și sa-ncercam niște cârnați... Ce stau cuminți intr-acea oală... Si-abia asteapta-a fi mâncați... De-aceia, ce de bine, ne urară..." Și vin colindătorii cete, cete... Trosnind din bice și din clopoței... Sunt și băieți, dar sunt și fete... Și gazdă le dă mere, nuci și colăcei... Și
...IARNA... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351673_a_353002]
-
să le descânte de deochi, să le pună nodul, o cârpă înnodată pe piciorul scrântit, să-i tăie sub limbă ca să scape de gălbenare, să le dea "nasturi", pilule făcute din ierburi. Baba le descânta cu cărbuni stinși într-o oală de pământ cu puțină apă, își făcea ritualul pe îndelete, îi scuipa între ochi de sănătate și le ura "leac și babii colac". Mi-amintesc de suferințele îndurate de tanti Mița, fiindcă, refuzând categoric să se opereze de cataractă, în
AM PRIVIT CU UN OCHI ... PE DINĂUNTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351680_a_353009]
-
te plângi că o duci greu Dacă nici un cimpanzeu Nu-l cunoaște pe nea Goe Și nici legea nu permite Nimic fără aprobare Că-i mai bine, la rigoare Să n-ai foc de pus sub plite, Să n-ai oala ta de ciorbă Că motivele sunt varii Și când chemi de la avarii, Fără bani, nu scot o vorbă Și cu toate astea, totuși Domnii noștri tot prosperă Lăcomia de panteră Nu e un buchet cu lotuși Lumea noastră se adapă
TOTUL E O ARDERE de ION UNTARU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351746_a_353075]
-
Articolele Autorului Băi, nea, bade... Ascultă frate, nene, bade Gheorghe Ce tragi pe brânci în mine și pe holde Și tot privești la Cer în aste vremuri Până când îți va să fie dat să tremuri!? Ascultă, măi Ioane, ciob de oală Când vei mai pune iară de-o răscoală Ca să strivești sub goalele tălpi jugul Ce ne grăbește pe zi ce trece-amurgul Și când pe țară-o vom gândi cu toții Nu ca tezaur să-l jecmănim cum hoții ? Ca pe-o
BĂI, NEA. BADE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346738_a_348067]
-
și noi ceva dacă tot am venit la copiii ăștia... Așa da, am gândit noi cât de cât veseli, se mai schimbă viața. Am privit cu alți ochi atât nepoțeii cât și javra dispărută în proporție de trei sferturi în oala cu sarmale pusă la răcit lângă frigider. Unchiul și mătușa erau oameni practici: în câteva minute, noi - de fapt, foștii stăpâni ai casei, pentru că atunci ne aflam sub ocupație străină - ne-am dat seama că nu eram decât niște amărâți
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]
-
are să-mi mai spună Sau să-mi dea un suc de pruna. Mi-a mai dat pe la amiază Știe că am giardiaza Și-am prins forță, bat-o vină, În trei ore-am prins găină. Am pus apă rece-n oală, Mi-am pus sortul de cucoana, M-am dus la ceapă -n grădină, M-a înțepat și o albină. Doamne, căte-am pătimit... M-am trezit că n-am chibrit. Ca să pot face scântei M-am certat și cu ai mei
VAI, BARBATE,-AI ŞI VENIT? de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351263_a_352592]
-
sfărâmă câinii, cu dinții mulțimii împărțită-n două. Ei sunt puțini, mulți trecuți de vreme. Au rămas modificați din ghena comunistă și tot răul îl transpalntează pe urmașii lor, care trăiesc zădărnicia existenței. Cățeii, în haite, stăpânesc și dirijează mari oale și cazane, haznale și latrine, pentru proști și marea mulțime, iar pentru șefi își târnosesc gura, pupănd dosuri, multe bătrăne și rup chitanțe pentru bacăți enorme din trupul țării. Unii sunt reclădiți din mizerie, de jos până sus. Se autoconstruiesc
INFECTIA VIRALA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345673_a_347002]
-
în: Ediția nr. 826 din 05 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului A fost odată un olar care trăia într-un sat uitat de lume. Visul lui era să ajungă în marea Cetate, unde să poată avea propria prăvălie de vase, oale și obiecte ceramice. Dar șansele lui erau mici, pentru că olarul era foarte leneș și muncea doar pentru a-și asigura traiul zilnic. Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că într-un sat vecin trăiește într-o
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
a mă apropia de țelul meu! Oare câți oameni fac aceeași greșeală?" se mai întrebă el. „Peste tot văd oameni care se plâng de lipsa de șansă în loc să pună mâna și să facă ceva..." În următoarele luni începu să modeleze oale și ulcioare zi de zi, pe care le vindea în satele apropiate, și rezultatele nu întârziară să apară. Deja câștiga bine, iar o mare parte din bani îi punea deoparte pentru a-și permite să se mute în Cetate. Cu
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]