2,130 matches
-
437) „Biserica este una singură, care se extinde prin dezvoltarea sa, îmbrățișând mulțimea credincioșilor. La fel razele sunt multe, dar puterea-i una, fundată cu ajutorul rădăcinii. Dintr-un singur izvor curg multe râuri, deși ele sunt numeroase, dar unitatea de obârșie i se păstrează. 95 Notă prof. N. Chițescu: Efeseni 4, 4-6. Este citatul biblic cel mai expresiv și mai complet pe care-l pune Sf. Ciprian la temelia concepției sale despre unitatea Bisericii. (n. s. 15, p. 437) 102 Smulge
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Turcului, când prietenul lui avea să se îmbolnăvească, în vara anului 1913. Nu poate fi uitat nici Alexandru Obregia, care îi aprecia în cel mai înalt grad știința, talentul medical și capacitatea organizatorică. Fără aceste însușiri de altfel, cu toată obârșia lor moldavă comună și cu toată prietenia ce i-o păstra, nu știm dacă Alexandru Obregia ar fi făcut eforturile de subvenționare a ridicării Socolei. Ca profesor, doctorul Brăescu a predat cursurile de igienă și medicină elementară elevilor din clasele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Însă e mai bine să nu intrăm în asemenea amănunte. Mai bine și mai prudent!) Inițial, ne spun de asemenea cronicile, opoziția democratică a încercat să-l înlăture pe cale legislativă pe tot mai odiosul dictator, punându-i sub semnul întrebării obârșia: se pare că Janos Puschkin al Patrulea s-a mutat la Augsburg și că doar fiii săi, după decesul lui prematur, au revenit în Regatul Vandana. În felul acesta, lanțul a fost întrerupt, iar Raul n-avea și n-are
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Însă e mai bine să nu intrăm în asemenea amănunte. Mai bine și mai prudent!) Inițial, ne spun de asemenea cronicile, opoziția democratică a încercat să-l înlăture pe cale legislativă pe tot mai odiosul dictator, punându-i sub semnul întrebării obârșia: se pare că Janos Puschkin al Patrulea s-a mutat la Augsburg și că doar fiii săi, după decesul lui prematur, au revenit în Regatul Vandana. În felul acesta, lanțul a fost întrerupt, iar Raul n-avea și n-are
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
frumosului moral și dreptății. Căci dacă nu, Eriniile, slujitoarele dreptății, ne vor da în vileag. Avem de redescoperit în special arhetipul central sau arhetipul unității, pe care Jung, inspirîndu-se din buddhism, l-a numit Sine, Imago Dei, zeitatea noastră interioară. Obîrșia noastră este în Dumnezeu, ca și sfîrșitul amarei noastre călătorii, a eternului circulatio. Întîlnirea cu Sinele echivalează cu descoperirea lui Dumnezeu. Acesta e sensul. Aceasta e piatra filosofală (Lapis Philosophorum). Am fost alienați, rupți de unitatea preconștientă originară, încartiruiți în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Numeroase triburi au folosit-o încercând să scape din fața feluritelor vitregii: populații mai puternice sau chiar capriciile naturii care i-au alungat din arealul de origine. În pribegia lor, acești nefericiți căutau medii naturale cât mai apropiate de locul de obârșie unde să se poată adapta rapid. Pe meleagurile noastre se găsesc regiuni biogeografice diverse care au permis statornicirea, de-a lungul istoriei, a multor neamuri. Nu întâmplător, de pildă, o parte a rușilor lipoveni, provenită din zona Donului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-l. Râdeau și strigau de bucurie, văzând cum se apropie carul cu boi. Zarva o rupse și pe nevastă din treburi și îl întâmpină în bătătură, zâmbind. Se îmbrățișară cu toții în curte, chiar sub bradul care le priveghea ograda. 3. OBÂRȘIA NEAMULUI a. Rădăcini înfipte adânc Să ne aplecăm, cu luare aminte, asupra ideii autohtoniei noastre. Să avem curajul să reformulăm adevărul și să zicem răspicat că, pe linie paternă, suntem autohtoni nu atât pentru că descindem din daci și romani, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
nu a fost decât o consecință firească a necesității unei comunități de a se adapta la un sistem social cultural și economic mult mai evoluat al altui grup uman. În acest fel, și-au pierdut urma puternice triburi războinice de obârșie turco tătară. Ironia este că se revendicau, cu mai mult sau mai puțin temei, ca demni urmași ai lui Genghis Han, care năzuia să transforme întreaga lume într-o stepă. Au dispărut, însă, în amestecul cu masa autohtonă pașnică, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
IPOSTASURILE SINGURĂTĂȚII 44 4. SFÂNTA GLIE 60 5. COLINDÂND PRIN TÂRGURI 80 6. LA RĂSPÂNTIE DE DRUMURI 98 7. CHEILE ÎMPĂRĂȚIEI 117 PARTEA A II-A DESPRE NEAMUL NOSTRU 1355 1. PE CĂI RĂTĂCITE 1377 2. SÂNGELE STRĂBUNILOR 150 3. OBÂRȘIA NEAMULUI 169 4. LIMBA DE FOC 1866 5. ÎNFĂPTUIREA UNUI MIRACOL 200 6. ROADELE MOȘTENIRII 2199 7. JUDECATA DE APOI 2355 Cuvânt de încheiere...................................................................256 În colecția Univers didactic au apărut: Paula Ciocoi, Crestomație de critică literară: literatura română (vol
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-și mai amintea de Țăranul Gh. Eminovici, din Călineștii lui Cuparenco, ci numai de căminarul Gh. Eminovici, de la Ipotești, și de stolnicul Iurașcu, bunicul lui. Într-un cuvînt, Matei Eminescu se simțea mîndru de această mică boierie autohtonă"4. De obîrșie aristrocrată se pretindea și soră-sa, Henrieta, chiar în momentele cele mai grele din viața ei. Iată ce-i scria, din Botoșani, doamnei Cornelia Emilian, la 3 febr. 1888: "Judecă, scumpa mea mamă, dacă sărăcia este o rușine. Bunicii și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
invizibilul nu se poate manifesta decât printr-o materialitate capabilă să-l fixeze și să-l elibereze în același timp. Contopind în semnul teatral piatra și umbra, aliind materialitatea cea mai concretă cu imaterialitatea, Artaud operează o autentică întoarcere la obârșiile semnului plastic ca eidolon antic, cu toate consecințele ce decurg de aici pentru actor, unul care va deveni pivotul acestei fizici și metafizici a teatrului. Actorul, fantomele și efigiile Fără îndoială că unul dintre primele texte importante ale lui Artaud
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și traseului lor de la obiect la subiect. Prin urmare, adevărul se află în fenomene și nicăieri în altă parte. Simulacrul explică modalitățile multiple ale unui real unic. Tradiția afirmă că această opțiune fizică, această metafizică imanentă și materială, își are obârșia într-o observație simplă și poetică: dansul particulelor în suspensie într-o rază de lumină. În vara grecească, într-o cameră întunecoasă care păstrează cât de cât răcoarea, un fascicul de lumină albă pătrunde prin spațiul lăsat de o ușă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
familii renumite, care au avut sau care au o situație economică, socială sau culturală deosebită. Este memorabilă, în acest sens, evocarea Cellei Delavrancea care, amintindu-și de asiduele preocupări ale lui Mateiu Caragiale de a-și demonstra cât mai convingător obârșia lui italiană, ne oferă câteva pagini memorialistice de o fină observație și ironie, care avertizează asupra periculozității unei exaltări a productivității imaginative, respectiv a unor trăiri în afara realului: „Uneori, mama îl poftea la dejun. După masă, rămânea cu noi. Se
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
râdeți? Eu am cercetat această familie (cette lignée) și am probe evidente despre afirmația mea, de aceea, n-am să mă însor decât cu o aristocrată cu mâini frumoase și glas blând». O dată a îndrăznit să astfel grozăvească cu această obârșie în fața tatălui său. Ce râs a fost! Caragiale, bătându-și țeasta, a exclamat: «Ce tot spui, mă! străbunicul tău era plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!». Matei s-a făcut roșu de ciudă și
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dar este și fiul acestuia, Eva fiindu-i mamă și cumnată; În persoana Înțeleptei Vremilor Abel Își ia În căsătorie propria soră, vară primară (fiică a mătușii sale Eva) și nepoată! Acest lucru spune totul: de vreme ce neamul omenesc Își are obîrșia Într-o serie de incredibile orori și se Înmulțește Într-o lamentabilă ignorare a celor mai elementare tabuuri de incest, situația lui trebuie să fie cu adevărat disperată. 4. Eschatologia După cum am văzut, sistemul maniheist era, În intenția autorului său
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dublu; dulce; făină de mălai; făină, brînză; familie; făină de porumb; fiartă; foc; galben, aburi; gastronomie; în geam; grîu; iaurt; ieftin; cu lapte; mama; ca la mama; mamalishky; Maramureș; mare; masă; mică; mmmm; moară; moldoveni; moliciune; mujdei; murături; naționalism; neplăcere; obîrșie; pescuit; nu îmi place; plăcere; plăcinte; cu pește; poate; poftă; popular; popușoi; prăjită; pufuleț; pufuleți; rară; rece; roată galbenă; român; română; românesc; românește; românitate; salivă; sănătos; sărbătoare; sărmăluțe; sătul; scaun; sfințenie; sîrmă; slab; slăbiciune; slănină; cu smîntînă; soare; șofer; taină
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
care-l îndemna să se îngrijească: Nu cunoști neajunsurile sănătății și avantajele bolii»” (I, 154). Cu imaginea acestor avantaje încearcă Cioran să-și trăiască bolile ca și cum ele ar fi șansa propriei vieți. Constată: „Ceea ce sunt, ceea ce știu, totul își are obârșia în bolile mele. Ele m-au învățat să fiu diferit” (I, 321). Altundeva, admiră lecția lui Nietzsche, care, măcinat de boli, „ființă plăpândă și extrem de vulnerabilă” (II, 293), a gândit teoria supraomului. Ce-i drept, există momente în care teoria
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mă gândesc la locurile trecutului meu, cu atât îmi piere pofta să le revăd. Aș vrea să evadez din trecutul acesta, dar el se agață de mine, mă trage înapoi și, cu cât fug înainte, cu atât mă apropii de obârșia mea. Astfel, orice viață revine la punctul de plecare Ă pe care n-ar fi trebuit să-l părăsească nicicând” (III, 13). Boala lui Cioran este, în fapt, boala neputinței de a o rupe cu obârșia, cu acel altul incriminat
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
atât mă apropii de obârșia mea. Astfel, orice viață revine la punctul de plecare Ă pe care n-ar fi trebuit să-l părăsească nicicând” (III, 13). Boala lui Cioran este, în fapt, boala neputinței de a o rupe cu obârșia, cu acel altul incriminat. Deși trăiește în permanență drama absenței rădăcinilor, iată-l pe Cioran suferind tocmai pentru că rădăcinile, negate adesea, nu pot fi abandonate. Înțelegând acest paradox, el își spune la un moment dat: „Să nu-ți renegi niciodată
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sunt eu. Să fie în această permanentă negare de sine o simplă întorsătură retorică, un paradox de circumstanță?! Chiar și așa fiind, devenită obsesie, perseverența negării identității are un efect copleșitor. Retorica instituie ființa. Altundeva, citim: „Dacă nu-mi reneg obârșia este fiindcă, la urma urmei, e mai bine să fii român, adică nimic, decât un simulacru de ceva” (III, 335). Este și aici o împlinire în negativ. Cum își face un țel din înstrăinarea de sine, mărturisește: „Cu cât îmbătrânesc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
păcat universal Ă din nefericire” (III, 44). În continuare, Cioran amintește concepția stoicilor care gândeau omul drept cetățean al cosmosului. Oricum, revenind obsesiv, nevoia de a se rupe de origini arată neputința lui Cioran în acest sens. Ba chiar, obsesia obârșiilor. Nimic nu poate face Cioran fără să se gândească de fapt la sine însuși, la propriile rădăcini. Iar neputința de a se rupe de obârșii e neputința de a se rupe de sine. Și asta chiar dacă ideea stoicilor revine, la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a se rupe de origini arată neputința lui Cioran în acest sens. Ba chiar, obsesia obârșiilor. Nimic nu poate face Cioran fără să se gândească de fapt la sine însuși, la propriile rădăcini. Iar neputința de a se rupe de obârșii e neputința de a se rupe de sine. Și asta chiar dacă ideea stoicilor revine, la rându-i. Își spune: „Mă deznaționalizez din ce în ce mai mult. Cum am putut să mă închin atâta originilor mele? Nu aparțin lumii; cum aș putea aparține unei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
defini poporul în care m-am născut și căruia îi rămân credincios pentru că regăsesc în mine toate defectele lui: minor” (III, 38). Așadar, Cioran, care dorise să se rupă de ai săi, nu poate, finalmente, decât să-și recunoască în obârșii identitatea. Astfel, să se recunoască pe sine, chiar dacă în permanență altul. Cum am văzut, vina pentru ceea ce suferă e pusă adesea pe umerii strămoșilor. Știe, însă, că totul e, din parte-i, o lașitate. Iată: „Prefer, pentru comoditate, să pun
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
salva. Iată: „Să-ți denigrezi țara, s-o ponegrești, s-o reduci la neant, s-o faci praf, să te lovești pe tine însuți la rădăcină, să-ți ataci temeiurile, să-ți nimicești punctul de plecare, să te pedepsești pentru obârșia ta... Ce eliberare!”. Prin urmare, nu de ideologie este vorba, nu de mistificare, nici măcar de iubire. Ar fi prea simplu, cum spune Cioran însuși. Ci de identitate. De asumarea propriei identități. De identificarea cu acel altul, de care vrei în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lumii este,de fapt, o creație în care cuvântul începuturilor s-a transformat în imagine. Sălășluirea în imagine transformă dublul aspect al existenței, subiectiv și obiectiv, în nucleu semantic. Dialogul dintre subiectiv și obiectiv, între microcosm și macrocosm, își are obârșia în procesualitatea imaginilor arhetipale, înțeleasă ca ritual. Dynamis-ul arhetipurilor dă naștere unui nou tip de imagine, imaginea mitică, transfigurând a-temporalitatea inițială în spațialitate cognoscibilă și imagistică. Prin ritual are loc inițierea omului în cunoașterea și construirea universului. Legăturile primordiale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]