3,019 matches
-
mai mari șanse să-și găsească rezolvarea cuvenită. Ideea (soluția) emisă de un membru al grupului conduce la stimularea activității celorlalți, la o adevărată „fertilizare mutuală”, până la urmă discuția soldându-se cu rezultate rodnice. Amânarea evaluării, ignorarea unor reguli și obișnuințe care Întăresc conformismul, dau un impuls salutar activității creatoare a participanților la discuție. Brainstormingul se folosește mai puțin În lecțiile obișnuite și mai mult În cadrul unor lecții de sinteză cu caracter aplicativ, În seminarii și În activitățile de cerc. La
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
literar etc. „Arta de a citi este și arta de a gândi” - afirmă E. Foguet (1973). Și ca lectura să devină Într-adevăr un exercițiu activ și de mare eficiență, este nevoie să se sprijine efectiv pe anumite deprinderi și obișnuințe Încă de timpuriu formate la elevi și anume: - deprinderea de a Înțelege corect cele citite, de a-și Îndrepta atenția spreproblemele-cheie, centrale, de a descoperi noțiunile care exprimă esențialul(miezul lucrurilor), de a analiza și aprecia materialul citit, de a
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
puțin, pentru că nu mai au timpul necesar de reflecție, de studiu aprofundat, de gândire independentă; se creează piedici În calea dezvoltării unei gândiri abstracte, a unor operații intelectuale de marefinețe. În general, abuzul de informații sapă la temelia reflecției personale, obișnuință și metodă care ar trebui să țină, În fond, de stilul de muncă intelectuală al fiecăruia dintre elevii și studenții noștri. Așa se explică de ce astăzi asistăm la un reviriment al reflecției, Întrevăzându-se În acesta un element de contracarare
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
Ca să deprindă o acțiune, elevul trebuie să Încerce, să facă, să refacă, să repete până când intră În posesia modelului acțiuni respective; până când această acțiune se „naturalizează”, adică se automatizează și se internalizează, devenind o a doua natură (o deprindere, o obișnuință). Numai prin practica repetată se Învață cel mai bine o deprindere (R.M. Gagné). Or, tocmai acesta este exercițiul (exersarea). În sens etimologic (lat. exercitium, din exercere), metoda Învățării prin exercițiu (exersare) Înseamnă repetiția execuției unei mișcări, acțiuni, forme comportamentale până la
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
prevenirea uitării și evitarea tendințelor de interferență (apariție a confuziilor); - dezvoltarea unor capacități și aptitudini intelectuale și fizice, a unor calități morale și trăsături de voință și de caracter, În cursul proceselor de Învățare; - Învingerea rezistenței opuse de deprinderile și obișnuințele incorecte, dăunătoare, ineficiente etc., constituite deja Într-o practică anterioară, și elaborarea altora noi, În raport cu complexitatea noilor sarcini de Învățare etc. De altminteri, Întreaga activitate școlară are semnificația unui Îndelungat și asiduu exercițiu, care, dincolo de formarea unor capacități și deprinderi
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
și elaborarea altora noi, În raport cu complexitatea noilor sarcini de Învățare etc. De altminteri, Întreaga activitate școlară are semnificația unui Îndelungat și asiduu exercițiu, care, dincolo de formarea unor capacități și deprinderi specifice, urmărește, În final, să Înzestreze viitorii absolvenți cu deprinderi, obișnuințe și capacități generale de muncă serioasă, ordonată și eficientă, care să le permită să continue, pe cont propriu, efortul unei autoperfecționări În tot cursul vieții lor ulterioare. b) Tipuri de exercițiitc " b) Tipuri de exerciții" Ca metodă comună tuturor formelor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
demonstrații-instructaj oferite de către profesor. Mai departe, execuția lor necesită parcurgerea câtorva etape: - prima se referă la planificarea sau organizarea individuală a muncii, ceea ce presupune cunoașterea obiectului și scopului acesteia, precum și o anumită experiență legată de efectuarea unor lucrări asemănătoare. Desigur, obișnuința de a-și planifica sau organiza propria activitate, consemnată Într-un plan de acțiune, se Însușește progresiv. Mai Întâi cu ajutorul profesorului, apoi În mod independent; la Început cu o oarecare pierdere de timp, ca apoi aceastăoperație să se poată contopi
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
ea nu poate Înlocui, totuși, practicile experiențelor și experimentelor de laborator și nici formația prin cercetare de laborator sau de teren; - dacă IAC creează un nou mediu de Învățare centrat pe intercomunicarea cu calculatorul, există riscul de a se pierde obișnuința discuțiilor, a argumentării și contraargumentării, de a se reduce capacitatea de exprimare verbală a elevilor; - dacă IAC instituie noi relații, legând elevul de tastatura și monitorul calculatorului, nu este mai puțin adevărat că În același timp contribuie la izolarea acestuia
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
elaborare și corectare; să se evite utilizarea permanentă a aceleași tehnici de evaluare; să aibă un caracter emulativ; să fie adecvată particularităților intelectuale ale elevilor; să implice treptat și diferențiat elevii în activitatea de autoapreciere, ceea ce presupune preocuparea pentru formarea obișnuinței lor de a lucra independent; să aibă un caracter sistematic. Studiile mai noi de docimologie înregistrează mai multe modalități de apreciere a lucrărilor de creație, și anume: a) Modalitatea impresiei generale constă în aprecierea globală a lucrării, întrun timp dat
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
în dezbaterile contemporane din sfera educațională. Am sporit concretețea lucrării cu câteva capitole dedicate unor teme de interes „autohton”, prin prisma eforturilor de reconstrucție instituțională a școlii, precum meditațiile, corupția și încrederea în sistemul de învățământ. Mulțumiritc "Mulțumiri" A devenit obișnuință și în România exprimarea recunoștinței față de cei care au ajutat la redactarea sau la apariția unui volum, la fel ca și menționarea unor situații fără de care o publicație ar fi fost greu de imaginat. Cutuma este justificată, deoarece puține dintre
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cel de conștiință practică din teoria structurării a lui Giddens (1984). Cu alte cuvinte, habitusul reprezintă ceea ce este stabil, predictibil în percepția, gândirea și acțiunea indivizilor, fără ca indivizii să fie conștienți de funcționarea acestor mecanisme. Ca să facem o paralelă cu obișnuința - cu care de fapt este înrudit -, habitusul este „natura omului”. 1.4. Bourdieu și reproducerea socialătc "1.4. Bourdieu și reproducerea socială" Sociologia lui Bourdieu se referă în bună măsură la reproducerea structurilor sociale. Studiul producerii și reproducerii sociale înseamnă
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
reale. Subiectivismul crizei actuale constă În transmiterea unor mesaje de natură psihologică, dar cu impact foarte mare sau, mai bine zis, cu efect imediat, care afectează Încrederea, și mă refer aici la piețe și la cursurile de schimb, suprimarea unor obișnuințe având În vedere consumul, economisirea și percepția cu privire la nivelul unor indicatori sau sfidarea unor semnale. Severitatea unor crize reale care afectează omenirea de decenii Întregi a fost minimalizată, cu toate că există perspectiva de agravare iremediabilă. Sfidarea germenilor crizei s-a realizat
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
agențiile de rating sunt nevoite să nu mai ascundă realitatea, se dovedește că sistemul este mort. Mulți dintre cei care la Începutul crizei clamau soluții, dar din același arsenal neoliberal, au fost nevoiți să nu mai vorbească despre asta, dar obișnuința unei gândiri captive este greu de schimbat, mai ales atunci când nu există soluții de pus În loc. Acest curent de gândire care a dus la prăbușirea finanțelor internaționale, la falimentul multor firme și la pierderea a milioane de locuri de muncă
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
vedere diferite) degenerează treptat, conform lui J. Habermas, în instrument de reproducere a structurilor de dominație. A fi o prezență înseamnă, implicit, a avea o semnificație. Purtător de semnificație este, în mod prioritar, semnul. În mod artificial și numai în virtutea obișnuinței oamenii atribuie cuvântului rolul privilegiat în transmiterea de informație. Această prejudecată tradițională marchează o anume înțelegere a rezervelor lui Platon față de arta nouă. Chiar un filosof redutabil, așa cum este Dominique Quessada pare prins în această capcană. Într-o lucrare care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a iscodit în marginile propriei istorii tenebrele gloriei discursive. Numai „omul regal” poate disprețui temeinic cuvântul. Pentru că e conștient de orgoliile sale. Poetul ispitit de idei devine filosof. El înțelege că adevărul poate fi oricând văzut și numai uneori rostit. Obișnuința de a pune preț pe vorbe se păstrează în lume în strânsă legătură cu pofta de putere. Platon gândește lucrurile în aceeași notă: „A fi în stare, zic eu, să convingi prin discursuri pe judecători în tribunale, pe senatori în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
când faci aprecieri despre comportarea propriilor copii ori despre propria-ți competență profesională. Judecata adevărată, temelia cunoașterii, este cea fundamentată rațional, care se întemeiază pe argumente faptice ori pe raționamente deductive. Cultivarea obiectivității este un alt scop educațional. Să creăm obișnuința întemeierii raționale atât a judecăților constatative, cât și a celor cu intenție critică. Obiectivitatea este importantă nu doar în știință, ci și în viața obișnuită Ă ea duce la asigurarea progresului, cât și la evitarea conflictelor, atât în domeniul profesional
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
dorința de a fi împreună cu unii copii din cartier, preocuparea de a face ceea ce fac în genere cei de vârsta sa Ă se manifestă deci tendința spre conformism. 2. Alteori conformismul decurge nu din afirmații sociale, ci din tendințele normative, obișnuința de a se supune la norme, la obligații. Părinții, profesorii, societatea îi cer să se supună la o îndoctrinare socială, iar copilul, deprins să asculte, se supune. 3. Supunerea la obligații poate fi însoțită și de teama consecințelor neascultării. Frica
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de expectanțe în raport cu activitatea școlară și cu propriul eu; • reduse disponibilități voluntare (de voință) necesare formulării obiectivelor de învățare și depășirii obstacolelor (dificultăților) care apar în mod inerent pe parcursul activității de învățare; • absența unor deprinderi de muncă sistematică și a obișnuinței elevului de a-și autoevalua rezultatele școlare din perspectiva unor criterii obiective, promovate de școală; • insuficiențe la nivelul operațiilor logic-abstracte ale gândirii, de tipul: incompetența de limbaj (de a răspunde concis sau într-o formă dezvoltată la întrebările profesorului); incapacitatea
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
James că „monotonia este ceva necunoscut” semnalează independența acestui tip de gândire față de cunoaștere. Într-o lucrare ulterioară, James (1908) a dus mai departe acest raționament și a pus accentul în mod explicit pe influența negativă pe care o are obișnuința asupra gândirii: Puterea obișnuinței, lanțul convențiilor ne rețin pe Tărâmul Banalității; nu ne dăm seama că suntem legați pentru că legăturile sunt invizibile, constrângerile lor acționând sub nivelul conștienței. Ele sunt standardele colective ale valorii, codurile de comportament, matricele cu axiome
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ceva necunoscut” semnalează independența acestui tip de gândire față de cunoaștere. Într-o lucrare ulterioară, James (1908) a dus mai departe acest raționament și a pus accentul în mod explicit pe influența negativă pe care o are obișnuința asupra gândirii: Puterea obișnuinței, lanțul convențiilor ne rețin pe Tărâmul Banalității; nu ne dăm seama că suntem legați pentru că legăturile sunt invizibile, constrângerile lor acționând sub nivelul conștienței. Ele sunt standardele colective ale valorii, codurile de comportament, matricele cu axiome încorporate care stabilesc regulile
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
legăturile sunt invizibile, constrângerile lor acționând sub nivelul conștienței. Ele sunt standardele colective ale valorii, codurile de comportament, matricele cu axiome încorporate care stabilesc regulile jocului și ne fac, pe cei mai mulți dintre noi, în majoritatea timpului, să mergem pe făgașurile obișnuinței - reducându-ne la condiția de automate calificate despre care behaviorismul susține că este unica stare a omului (p. 64). Punctul de vedere al lui James ar putea fi considerat o aserțiune relativ radicală privind rolul cunoașterii în gândirea creativă. El
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nu putem să ne eliberăm ca să venim cu idei noi.” (p. 228) Analiza creativității pe care a făcut-o Koestler (1964), frecvent citată, subliniază și ea faptul că gândirea creativă trebuie să iasă din hotarele stabilite de cunoaștere sub forma obișnuinței: Obișnuința este, astfel, a doua natură... în orice caz, în ceea ce privește importanța ei în viața adulților; pentru că obiceiurile pe care le-am dobândit prin educație au ajuns până în această etapă să ne inhibe sau să ne sugrume cele mai multe dintre tendințele impulsive
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
putem să ne eliberăm ca să venim cu idei noi.” (p. 228) Analiza creativității pe care a făcut-o Koestler (1964), frecvent citată, subliniază și ea faptul că gândirea creativă trebuie să iasă din hotarele stabilite de cunoaștere sub forma obișnuinței: Obișnuința este, astfel, a doua natură... în orice caz, în ceea ce privește importanța ei în viața adulților; pentru că obiceiurile pe care le-am dobândit prin educație au ajuns până în această etapă să ne inhibe sau să ne sugrume cele mai multe dintre tendințele impulsive firești
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
astfel de tendințe care sunt la modă, există, de asemenea, dovezi că stângacii sunt mult mai înclinați către o serie de patologii rare (Coren, 1992, pp. 197-220); prin urmare, indiferent care este diferența la nivel neurologic pe care o dă obișnuința de a folosi o mână sau alta, s-ar putea ca ea să nu fie legată direct de creativitate, ci de o deviere de la normal ce poate lua o formă pozitivă sau negativă. Cea mai remarcabilă trăsătură a persoanelor creative
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ar fi epoca și regimul, funcțiile guvernamentale sunt asumate de o minoritate care se distinge de masa populației. Însă trebuie să calificăm ca fiind democratice regimurile organizate astfel încât să permită concurența pașnică a elitelor în vederea exercitării puterii. Iar atunci când tradițiile, obișnuințele dobândite și mecanismele instituționale garantează o concurență care să nu fie prea imperfectă, putem vorbi, evitând termeni contradictorii, despre elite democratice. Așadar, pentru Schumpeter, există o echivalență între democrație și pluralismul politic (Busino, 1988c, p. 103). Această concepție în privința democrației
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]