1,827 matches
-
treia zi. - Ramses, ești cumplit! Unde-ți este sufletul? M-a întrebat piticul strâmb și cocoșat, ghemuit în mine, undeva, între ficat, stomac și inimă. Abia atunci mi-am revenit. Văzui că se înnoptase de-a binelea. Negustorii prăvăleau zgomotos obloanele, când am trimis jerba chiparoaselor cu un „adio” anonim, omului care semăna cu Massaryk. Liniștit apoi, ca oricare om cu datoria împlinită, m-am îndreptat spre casa de plăceri de la marginea orășelului provincial. În bordelul cu aparența unui institut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
arbitrar al destinului. Făcui socoteala anilor trăiți și cifra lor mi se păru prea mică, existența mea prea scurtă și descompunerea celulelor organice o problemă de viitor îndepărtat. Înviorat de constatare, intrai într-o cafenea mică, ce abia își ridica obloanele. Scaunele erau încă pe mese. Un chelner bătrân mă întâmpină, târșâindu-și ghetele fără urmă de tocuri, dar bine lustruite. Ceaiul fierbinte ce mi-l servi pe trei sferturi răsturnat din pahar pe tăva ce tremura în mâna lui veștedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
semănat cu mine, arză-l-ar focul, că la douăzeci de ani eram caporal. Duminica o porneam înspre maidanul bâlciului. Acolo crăpam între dinți semințe de dovleac până se făcea alb pământul. Trăgeam la semn cu pușca și când cădea oblonul de fier, „mireasa” venea de-a-nvârtitelea, clătinându-se pe vârful pantofului alb. Când mi se făcea, treceam pe ulița cu fete și iubeam de două ori la rând, plătind numai o dată. Așa le-am păcălit pe toate. Și iar mă duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pentru ca necazurile să nu se oprească aici, piesa pe care o montase În grabă pentru a umple locul gol din program, Atențiile lui Miles Standish, de Longefellow, se dovedi a fi „o cădere“ totală, cum se spunea pe Broadway, trăgând obloanele după numai o săptămână. Compton acceptă flegmatic eșecul tentativei de a cuceri Londra, Încheie perioada pentru care Închiriase Opera Comique și se pregăti să revină la turneele În provincie după Anul Nou. Atât cât era posibil - nu prea mult, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plate și necirculate, care se unduiau printre câmpurile pe care pășteau oi și duceau către orășele sau sate vechi și adormite, cu biserici extraordinare, una cu dimensiuni de catedrală În micul Lydd și alta parcă desprinsă dintr-un basm, cu obloane la ferestre și o turlă conică, separată de corpul principal și construită din lemn, În Brookland. Dar cea mai memorabilă dintre aceste excursii fusese până În New Romney, pentru a-l vizita pe H.G. Wells, aflat În convalescență acolo, În casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
satului triste poteci Din când în când cu țipăt lung Vântoasa trece triumfal Cu jale dorul mi-l alung Și luna plânge după deal Doar nucii din grădina mea Întind spre cer coroanele Imploră inima de stea Să-nchidă sus obloanele
Plou? decembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83259_a_84584]
-
acidulate și bere, te uitai la meciuri, la gem spuneai marmeladă, marmelada era jeleu, cartofii prăjiți erau chipsuri, iar chipsurile erau cartofi prăjiți franțuzești, iar pe oameni îi strigai „Mac“ chiar dacă nu ăsta era numele lor, iar la casă aveai obloane de furtună și punte din lemn la terasă. Adam ne-a amuzat cu tot felul de povești despre cum a fost atunci când s-a mutat din New York în Dublin. Cum odraslele localnicilor l-au întâmpinat strigându-l „yankeu fascist imperialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de explicit. Ne-am Îndreptat Încet spre ieșire, privind În dreapta și-n stînga, cine știe, poate-i descopeream dormind pe o băncuță. Gara era acum pustie. Și cînd scriu pustie, vreau să zic că nu mai rămăsese absolut nimeni, toate obloanele erau trase, n-am găsit nici un minibar deschis ca să-mi cumpăr ceva de băut, mi-era o sete cumplită, mi-am adus aminte de Bulgaria, singuri Într-un oraș necunoscut, la trei mii de kilometri de casă, morți de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cumpărate și vase mari cu crizanteme, moșnegii-s strânși ciorchine la vitrina cu lozuri, bilete de pronosport și afișe cu pariurile pentru concursul de trap de la Ploiești, care nici nu cred că se mai ține pe vremea asta, librăreasa trage obloanele foarte devreme și încuie ușa cu un lacăt imens - toate se petrec de dimineață până când nici lumina felinarelor nu mai reușește să alunge umbrele, iar ferestrele birourilor de deasupra sunt de mult doar niște hăuri negre. Nu știu ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu coșuri cu legume timpurii. Țigăncile cărau pe umeri snopuri de flori. Cerul era portocaliu-roșiatic și răcoarea nopții nu se risipise. Oameni la început rari apoi din ce în ce mai mulți, grăbindu-se, grăbindu-se. Și deodată, glasurile, respirațiile, pașii, claxoanele, vociferările, zgomotul obloanelor ridicate, scrâșentul frânelor, clopotele tramvaielor, strigătele treptat înmulțite s-au adunat închegate în respirația colosală a orașului care nu mai dormita. Devenise din nou un stup colcăitor, amenințător. Ca o mașinărie fantastică și uluitoare care înghite orice ca să zumzăie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nici măcar nu se opresc să privească prin geamurile curate spre lumina vag îmbietoare dinăuntru și după o vreme înțelegi că nimicurile pe care le-ai fi dăruit, nu vândut, dar nu se știa asta, nu interesează pe nimeni și tragi obloanele, închizi ușa pe care n-o încui pentru că nimeni nu va intra și nici măcar nu te mai interesează dacă va mai intra careva și nici măcar nu vei mai ști dacă se va mai ivi vreodată un om care să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care le-a trăit și le-a închis în inima lui, încât orice ar citi și afla și orice i s-ar spune ar fi de prisos, o să zâmbească sau o să încuviințeze, dar tejgheaua dinainte de-a se fi tras obloanele rămâne neclintită într-un loc care și el e bine zăvorât într-o scoică a inimii; însă înainte de asta a fost mersul acela leghe imposibil de măsurat cu gândul, înveșmântat în ceea ce putea apărea o mască de suferință demnă, închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zis? Se auzi un pocnet, un fel uuvv, de la una dintre casele din josul străzii, urmat de clinchetul de geam care cade. Kay și Mickey alergară spre locul acela, iar fata le urmă. Găsiră o fereastră de la parter ale cărei obloane fuseseră smulse de explozie, iar perdelele stăteau Încovoiate pe o vergea ruptă; erau negre de funingine și fum, și un nor negru cu bucăți de tencuială se umfla, dar fără să dea semne de flacără. — Atenție, zise Kay, În timp ce ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
e Întuneric. Nu are electricitate, evident. Du-te prin ușa aia de-acolo, e ceva mai multă lumină. Helen traversă holul și se trezi la intrarea Într-un salon cufundat Într-un fel de amurg, datorită unei ferestre ale cărei obloane erau parțial trase. O clipă, pînă se obișnui cu Întunericul, camera i se păru În regulă, apoi Începu să vadă mai bine și merse Înainte. — O, ce păcat! Cu mobila asta frumoasă! Pentru că acolo se aflau un covor pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
1941 Viv era În tren, undeva Între Swindon și Londra - nu puteai spune cu certitudine unde anume, pentru că trenul se tot oprea În foste sau actuale gări, și nu avea nici un rost să Încerci să te uiți pe fereastră, pentru că obloanele erau trase, iar plăcuțele cu numele gărilor fuseseră revopsite sau Îndepărtate. Stătea de patru ore cu alte șapte persoane Într-un compartiment de clasa a doua, pentru șase. Atmosfera generală era oribilă. Vreo doi soldați se distrau cu chibrite aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
centrul orașului, așa că o grămadă de vajnici lucrători din domeniul financiar, ca mine, s-au mutat aici și s-au ruinat renovând dărăpănături victoriene igrasioase și coșcovite. Casele noastre sunt cele fără perdele, proprietarii lor preferând să se bizuie pe obloanele lor recondiționate cu cheltuială, În timp ce vecinii noștri mai săraci Încă se bucură de confortul clasicelor perdele sau Își ascund treburile În spatele unor plase ca niște văluri. În anii ’70, cuplurile ca noi smulgeau vechile decorațiuni victoriene - șemineuri, cornize, băi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e dor de Richard tot timpul, dar ăsta e momentul când Îmi lipsește cel mai mult. Încuiatul ușii e sarcina lui; zăvorul mi se pare mult mai puțin sigur tras de mine, iar scârțâitul ferestrelor, mult mai fantomatic. Când Închid obloanele, mă gândesc la ce se va Întâmpla În următoarele zile. De dimineață, Momo Gumeratne va face o plângere scrisă În legătură cu comportamentul lui Christopher Bunce la șeful ei direct, Rod Task. Task va trimite plângerea la Resurse Umane. Momo va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
poliției, pot organiza paza în comun cu gardieni publici, pază proprie sau prin societăți specializate de pază. Sunt și unități care nu pot organiza o pază eficientă și, în această situație, conducătorilor unităților le revine obligația să execute împrejmuiri, grile, obloane, încuietori, iluminat de securitate, sistem de alarmă, necesare asigurării pazei și integrității bunurilor, dar toate acestea cu avizul de specialitate al organelor de poliție. Dacă specialistul din cadrul Ministerului de Interne consideră că această măsură nu este îndestulătoare atunci se va
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
sunt asigurate pe o perioadă limitată de timp, durata acestora fiind determinată de anumite cauze (paza unor culturi, asigurarea unor manifestări cultural-artistice etc.) 2. Componentele sistemului de pază Cuprind, pe lângă ansamblul posturilor de pază, executarea împrejmuirilor, confecționarea de grile sau obloane, încuietori, iluminat de securitate, sistem de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor și, nu în ultimul rând, personalul care execută această activitate. Printre măsurile ce se impun a fi luate atât de beneficiarul serviciilor de
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
ceva decât Muzeul Frick. Toată viața mi-am dorit un pat cu baldachin ca acela în care m-am trezit a doua zi dimineață. Era drapat cu dantelă italiană exact ca aceea pe care o folosește Dolce & Gabbana la corsete. Obloanele erau deschise și am putut să admir lacul și munții de afară, totul era albastru, ca pe-o peliculă Technicolor. Nu-i de mirare că-n Hamptons nu vezi deloc italieni. Eram destul de uluită de întorsătura pe care mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
împarți cu un bărbat pe care de-abia îl cunoști și care încearcă, toată noaptea, să-și croiască drum spre propria ta plajă Ipanema. M-am trezit la unsprezece dimineața, simțind din plin diferența de fus orar. Amețită, am deschis obloanele. Ah! am exclamat uimită. De-asta vin toți aici, mi-am zis. Kilometri de peluză impecabilă, verde se întindeau până la marea Mediterană, care strălucea ca diamantele bleu, dreptunghiulare, care se vând la Fred Leighton de pe Madison. Cui îi mai păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
teamă că are alte scopuri. Sanger ieși din mașină și studie porțile garajului. Fiecare centimetru de panou din oțel era acoperit cu graffiti, o expoziție pulverizată sub formă de spire și meandre, zvastici și sloganuri amenințătoare care se continuau peste obloanele ferestrelor și peste ușa principală. Curățările succesive atenuaseră culorile, iar acum tripticul compus din garaj, ferestre și ușă părea opera auto-incriminatoare a unui pictor expresionist nebun. Sanger privea toate astea sleit de puteri, dînd din cap cu aerul unui custode
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lăsat pe spate pe locul din dreapta al Citroënului, cu un Wall Street Journal pe piept, neobservat printre șoferii de taxi care-și făceau siesta de după-masă moțăind parcați pe partea umbrită a străzii. Vila lui Sanger era chiar vizavi, cu obloanele trase și cu camerele de supraveghere fixate pe pachetele goale de țigări și pe fluturașii publicitari adunați pe alee. Împinse de vînt, gunoaiele se adunau la poalele ușilor acoperite cu graffiti ale garajului, de parcă sperau să fie Încorporate În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Timp de zece minute am stat cuminte sub ziarul meu, aproape dezamăgit că nu vedeam vălătuci de fum ridicîndu-se din streașină. Am ieșit din mașină, Închizînd ușurel portiera În urma mea, și am traversat strada. Pitit În garaj, am auzit deschizîndu-se oblonul unei ferestre de la etaj. Am intrat În bucătărie și am rămas ascultînd pașii lui Crawford pe podeaua de scînduri de deasupra capului meu. Trăgea prin cameră un șifonier, poate ca să adauge un ultim corp de mobilă la rugul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
se afla ea cu Bobo stătuse Eduard atunci când se refugiase la mare și nu mai dorise să vadă pe nimeni. Sau aproape pe nimeni. în nici un caz pe ea. Examinase emoționată încăperea. Se apropiase de geamurile mici și pătrățoase, cu obloane groase pe dinafară, care nu lăsau să pătrundă lumina, și le mângâie cu privirea. Atunci, ca și acum, era probabil o liniște deplină, în care îți puteai auzi gândurile. Oare la ce se gândea atunci Eduard? — Și Eduard? îl întrebase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]