8,125 matches
-
două tăvi mari și negre, „tăvăli”, cu untură și așeza carnea fezandată și Împănată cu usturoi și slăninuță afumată pentru a umple după o anumită știință tăvile care erau trimise la cuptor cu lopata exact În locul curățat cu cociorva. Va, obosit după atâta zbenguială prin casă, care adesea Îi atrăgea din partea bunicii Ileana o frază În care era inclus și adjectivul „Împelițat” tradus de copil ca fiind ceva de rău care prevestea „perciuneala” și fiind vorba de piele nu era exclus
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a oprit decât atunci când dușmanul și-a luat pardesiul și borsalina și s-a Îndreptat spre ușă urmărit de privirile Ochenoaiei care făcea un semn care se traducea: Copilu-i tot copil, ce știe el, da bine ți-a mai făcut! Obosit de victorie, viteazul nostru adormi imediat, un somn de care, fără știința sa, avea mare nevoie În următoarele ore, când Îl așteptau Încercări și mai grele. Trenul Își Încetinea viteza pentru a opri Într-o altă gară când Ochenoaia Își
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
zărit chiar un om căruia Mamaia i-a urat bucuroasă: -Buna sara!, la care omul Încă somnoros a răspuns: Buna dimineața de-acu, că-s ceasurile patru de dimineață! Cu-atâta mai bine!, rosti bucuroasă Ochenoaia, care Întrebă copilul: Ai obosit, vrei să te iau În brațe?! Nu, că-s băiat mare!, spuse Va reproducând În alt sens vorbele Anetei pe care acum ani i le spunea când copilul, obișnuit cu moftulețele executate În tocmai și la timp de către Dorița ori
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
negru „Va, mamica!” scoase un scâncet În care se Împleteau duioșia și pierderea Soarelui la care se Închina Va. Mai auzi cum Victor Îl Întreabă speriat: Ce s-a Întâmplat? Aha, ai visat urât, bine că ai adormit, te-am obosit, hai dormi și să Înveți bine puiule! Apoi rosti cu iubire și ca o reminiscență din viața lui de jandar’: S-a-nțeles comanda, ostaș?! În acest timp, Va stătea la stânga bunicului Ghiorghi, care citea „jornalu’”, și ziarul era plin
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nedisimulată. Valerică a reușit, Victor a spus un „Bine mânzule! Să continuăm!?” și au continuat multă vreme și cu mult spor, literele mici erau așezate sub cele mari, băiatul era preocupat și atent și când Victor realiză că băiatul a obosit, avea broboane mici de transpirație pe frunte, zise: Gata pe astăzi! Sunt mulțumit de tine! Hai, la „Puișor”! Vezi că ai fasole cu jumări pe plită și mămăliguță, mănâncă și ... sub „plapomă” ! Somnul nu prea Îl accepta În regatul său
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mari și mai mici care Începuseră Înviorarea de dimineață și câte unul mai zglobiu se aventura În zboruri pe deasupra apei, cu mierlele ce-și anunțau una-alteia trezirea, cu Ceresteile acoperit Într-o ceață matinală, cu ultimele triluri de privighetori care „obosiseră cântând toată noaptea” În copacii din marginea pădurii de tei și stejari Înveșmântați În verdele matur al mijlocului de vară! Soarele abia a zărit „ca de după un gard Înalt” pe micul și vechiul său prieten și s-a grăbit să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum „arată“ un autoportret: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... (Mihai Munteanu) Sau iată cum „sună“ un poem de dragoste: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vieții intime a câte unei familii. Iată-l, de exemplu, descriind relația dintre doi soți, Nae și Mărioara: „Mărioara îl cicălea și-l boscorodea de cum intra pe poartă. Din dement și bun de nimic nu l mai scotea. Cât de obosit ar fi venit acasă din schimbul de noapte, tot singur trebuia să se descurce. «Ia-ți!», «fă-ți!», «pune-ți singur!». Asta-i spunea Mărioara de fiecare dată, cocoțată în vârful patului și mâncând mere sau semințe [...]. Despre dragoste nici
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ar transforma într-un dicționar de neologisme. Iată și un autoportret al autorului, compus din același material lingvistic: „Eludând un sunet de pe / pajiștea cuvintelor integrale, / disociind larvele încinse de infuzii radiante, copleșit / de subsumarea accentelor grave, / narcotizat de manechine celeste, / obosit de mesajele venusiene, / încerc abia acum, într-o / frazare ritualică, să-mi dirijez / anapestul“... Nu ne rămâne decât să închidem cartea lăsându-l pe poet singur pe pajiștea cuvintelor integrale. De ce să-l deranjăm când este atât de ocupat cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și roșii flori împlinesc / și încântă serbarea“ etc. Acest discurs al bucuriei și al celebrării funcționează în gol, contând mai mult prin sonoritatea decât prin expresivitatea sa. După cum, caracterul eliptic al poemelor, departe de a crea o atmosferă de mister, obosește și agasează. Autoarea comunică nu prin enunțuri, ci printr-un fel de ciripit liric, greu inteligibil: „Dragă mincinosule, // toate vor să-mi ia locul / iar lumea e atât de mică // ne întâlnim / să ne furăm trădările // ...și ziceai / că întâlnirea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mână un pistol. Citindu-i versurile, îți vine să te apleci ca să nu te lovească salvele de imagini trase la întâmplare. Volumul său Provinciile cerului (Timpul, colecția „Orașul cu poeți“, Reșița, 2000) cuprinde sute de imagini hazardate, care derutează și obosesc. „Aștept - ne anunță poetul - lângă ugerul plin/ al statuii unei capre antice.“ După lectura acestor două versuri, nu mai putem urmări ce ni se comunică în continuare, pentru că ne gândim obsesiv la ugerul statuii. Va putea, oare, poetul să-l
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
vers al său (și încurajat de prefațatori), nu sunt șanse să-și judece textele exigent. În zadar îl privește buburuza pătrunzător... Inutil itatea parabolei Romanul Paradisul papagalilor de D.D. Ursache (Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2007) este o parabolă a cărei lectură obosește și exasperează ca descâlcirea unei grămezi de sfori. Cititorul trebuie să facă mereu eforturi de descifrare a textului. Personajele au altă identitate decât cea declarată, organizațiile poartă, și ele, nume conspirative, totul apare drept ceva dincolo de care trebuie să vedem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
drumeț. O să ajungă cu o oră mai devreme, ei și? Îl găsesc deja băut și fără cinci lei. Unde mai pui că se poate să și... Țîncul ăla știe să conducă? Treaba lui, eu n-am nici o vină! Bătrînul nu obosea deloc, o putea ține în ritmul acela o zi și o noapte. Prietenii celor doi, la care mergeau în vizită, erau comuni, așa că Gheorghe era sigur că va da acolo peste Ilie, matolit rău. Asta, dacă nu cumva, pe la Hîrtoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ajung la iaz este întuneric încă, luna a apus și doar o geană albicioasă anunță de unde va răsări soarele. Parcă se întîmplase o minune, toate sculele gemeau de atîta pește și într-un cîrlig, un crap de vreo 12 kg obosise de cît se chinuise să scape. Cei doi hoți ascund sculele în rogoz și reușesc să plece cu prada spre casă. Fiecare ducea cîte un sac plin și erau fericiți de norocul care a dat peste ei. Raj însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tot. Zici așa ca să nu-l votez pe el. Ei, uită-te că-l votez! Juncu își aduce aminte că nu trebuie să insiste la cei care au deja o opțiune electorală. Știa că dialogul se transformă în dispută și obosește inutil. Bine, votează pe cine vrei. Este dreptul meu, nu? Cei doi vecini se despart fără a-și întinde mîna și fiecare rostește în surdină cîte o înjurătură. Peste cîteva zile se reîntîlnesc. O roată de oameni îl ascultă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Da, dom' primar, eu sînt trup și suflet pentru dumneavoastră. Mai sînt mulți Tiberiu, adică oameni ca tine în partidul vostru? Toți, dom'primar, toți. CAPITOLUL III Conturi palide din grădina lui Adam Un viol mai ciudat Procurorul Adam era obosit și tocmai se pregătea să plece acasă cînd secretara îl anunță: Au venit cei de la Cotul Morii. Care? întreabă Adam. Cei cu violul. Anchetatorul își reamintește povestea, oftează și se reașează pe scaun. Să intre întîi doamna. Închide ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că mai eram atrasă de boșorogi care făceau pe ei? Te-ai învățat cu... Cu ce era mai bun și mai bun. Muream de plăcere cînd mă gîndeam că viitoarea mireasă nu va avea ce aveam eu. Totuși, nu te obosea? Ba da. Dar era, cum să spun, un efort plăcut, chiar dacă te-ar fi dus în mormînt. Bătrîna devine visătoare și pare că s-a întîlnit cu doamna cumătră, cea cu coasa. Tresare și revine la realitate. Spune-mi, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tacticos licoarea din pahar. Și după aceea? întreb curios. Mi-am cumpărat pistol! Dar nu știi de ce toată povestea asta s-a intercalat în viața ta? Stăteam cu amicul meu Ilarion la el pe terasă, soarele dădea să se culce, obosit de încă o zi de muncă și noi stingeam căldura zilei, cuibărită în noi, cu o bere rece. Apoi? Apoi nimic. M-au confundat, cred. Și cățelul? Rex! strigă Ilarion deschizînd o ușă. Rex, minusculul cățel aleargă fericit la stăpîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din moș Cazacioc. Cînd au ajuns acasă, Cepoi vede colierul la gîtul nevestei. Colierul, nevastă... A, l-am uitat la gît. Atunci nu-l mai dăm înapoi! Nici vorbă. Ce, mă crezi proastă?! Ce oameni! Gabriel Spînu era atît de obosit încît ațipea cîteva fracțiuni de secundă chiar și în timpul rulării cu o viteză apropiată de suta de kilometri pe oră. Normal ar fi fost să se oprească undeva, dar bătrîna lui Dacie era ticsită peste tot cu fel de fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
simpatie întoarcerea acasă a socialiștilor, înfometați de cioveele capitaliste. Gabriel, a cărui vigilență era fără cusur, a observat că vameșul șușotea cu un zdrahon și, din cînd în cînd, privea mașina românului. Ce pun la cale bandiții? se întreba Gabriel. Obosit pînă la limita suportabilului, era convins că se punea la cale o tîlhărie și frica îl făcea să-i tremure pantalonii pe el. Aștia te împușcă una, două. Se scutură puțin și-și dă seama ca este confuz. Unde sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mare. Ce să-mi fure? Caii de la bicicletă? răspundeau unii nepăsători. Cum, necum, Spînu a găsit încă doi români care au acceptat să meargă împreună. Dar liniștea a fost de scurtă durată. Tovarășii săi mergeau nebunește și el era prea obosit. Apoi, Dacia și-a făcut numărul obișnuit, adică a început să tușească, să pufnească. Evident că jiglorul era înfundat și trebuia curățat. Noi n-avem timp, au spus românii și au plecat ca din pușcă. Pădure, pădure, mașină staționată, cheag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Ionel Corneanu, cardiac cu patalama și mare amator de certificate medicale. Ionel se considera om bătrîn, pentru că peste zece ani va împlini 55 de primăveri bătute pe muchie. Acuși am 55 de ani, spunea pe un ton de moșneag, obosit de viață. Aparențele îi erau favorabile. Din gură îi lipseau trei dinți, doi de sus și unul de jos. Toți trei au fost scoși dintr-o pălitură, ca la popice, de cumnatul său, bețiv notoriu și scandalagiu, cu cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gata cu viața de una singură. Deschide ușa, luînd o poză de femeie bucuroasă de oaspeți. Sărut mîna. Am mers greu pe ceață. Nu-i nimic, faci un duș și viața o să fie frumoasă. Nu fac nici un duș. Sînt prea obosit. Dar... te reconfortează. Hai să mănînc ceva. N-am mîncat nici la prînz. Lena nu zice nimic. Servește masa, șampania, apoi vinul și la urmă tortul. Corbu, rîgîind puțin involuntar, o dezbracă. Lasă lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să umple coșul căruței cu lucernă, dedesubt popușoi în lapte, sfeclă, răsărită din lanul gospodăriei de partid. A dus-o bine poștașul vreo douăzeci de ani. A alergat cot la cot cu viața, a mers la pas cu ea, a obosit, s-a hodinit și a continuat drumul. Badea Vasile îmbătrânea în mersul calului, fără să-și dădea seama. Prea repede se învârteau spițele prin colbul Sărății. Rachiul și curvele l-au pus pe chituci. A îmbătrânit odată cu Puiu, de parcă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
timp, vârstă, bine, rău, dulce, amar, noapte, zi, lumină, întuneric... Ai 20 de ani, dar ai rămas blocat în șotron, șotronul te scuipă în prezent ca pe o măsea stricată, tu o iei de la capăt. Te rog, pleacă, m-ai obosit. Ana, scoate tâmpitul ăsta de aici! Mai bine nu te naști decât să-ți moară mintea la 15 ani. 43. Fericit cel ce moare la miezul nopții. Moartea, ca și poezia, înseamnă intimitate; moartea, ca și poezia, nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]