1,735 matches
-
a terminat! — Iar s-a terminat Într-adevăr, Jim? Nu cred că mai putem suporta... Pe parcursul săptămînii de dinainte, cînd zvonurile despre sfîrșitul războiului străbătuseră din oră-n oră lagărul, domnul Maxted găsise buna dispoziție a lui Jim tot mai obositoare. În timp ce Își Îndeplinea comisioanele alergînd pe cărări, Jim striga fiecărui trecător și le făcea semne deținuților care se odihneau În fața barăcilor, sărea nerăbdător printre mormintele din cimitirul spitalului cînd avioanele americane treceau peste lagăr - toate astea ca parte a Încercărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sigură? Absolut. —Să mă strigi dacă ai nevoie de mine. Sunt la capătul coridorului. —Nu-ți face griji, Îi zise Ruby zâmbind. Îi plăcea Jill, dar se Întreba dacă nu cumva foiala ei permanentă li se părea colegilor puțin cam obositoare. Jill a dispărut Înapoi În biroul ei, dar nu Înainte de a rearanja câteva lingurițe Împrăștiate aiurea. *** Exceptând câteva femei Îmbrăcate În costum și un viitor tată casnic cu urme de lanțuri de bicicletă În jurul marginilor pantalonilor, care venise trimis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și apa este cu adevărat enorm de multă. Unde vom merge? Ce destin? Ce cameră ne va primi acum? Nu trebuia să ne iubim și totuși am făcut-o. Ca și câinii, în mijlocul străzii. Momentul următor este din nou opac, obositor, incert. Puține gesturi stângace, o aranjare, o mângâiere, o rușine în plus. Am făcut-o și nu trebuia. Am o soție însărcinată care mă așteaptă acasă. Nu-i nimic, ia-ți chiloții, Italia. Și eu, îmi trag pantalonii în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
plăcuse lui Lowell să privească, podul ridicându-se pentru a lăsa navele mari să treacă plutind, cu mai puțin de un metru de fiecare parte, Între ele și mal. Locuind singur, reușea să scape de o parte dintre expedițiile mai obositoare ale familiei Du Maurier și, de asemenea, să Îl momească pe Kiki, Îndepărtându-l de restul. Avea impresia că prietenul său era În primejdie să se suprasolicite, În efortul de a păstra tradiția vacanțelor la Whitby. Dar acceptă să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nega consecințele logice ale propriei intrigi Îl amuza, dar nu făcu presiuni. Ajunseră la Banca Confidențelor și se așezară În lumina palidă a soarelui de primăvară. Câteva brândușe Își ițeau timid capetele din iarba Înaltă. — În ciuda acestei imense... a acestei obositoare și uneori nesuferite corespondențe... trebuie să fii mulțumit de succesul enorm al lui Trilby? spuse Henry. — Da, sigur, banii sunt bineveniți, deși n-am câștigat atât cât pare să-și Închipuie toată lumea, din motive pe care le cunoști. Dar În ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mare din corturile pătrate, pe roți. Dar, cu toate că era august și Torquay era plin de vizitatori, plaja de la Meadfoot Sands nu era niciodată aglomerată sau gălăgioasă. Poate, pentru vilegiaturiștii obișnuiți, drumul pe jos din centrul orașului era prea lung și obositor și, În orice caz, cei mai mulți dintre ei păreau să prefere divertismentul și desfătările portului, ale grădinii Royal Terrace și ale promenadei, care se Întindea spre vest, către Torre Abbey. Cât despre Osborne Însuși, ca majoritatea hotelurilor de calitate din Torquay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în formă de x discret, ea stătea acolo și se lăsa rotită de mine până când frumusețea ei țeapănă era pusă în lumina optimă. Având o natură nervoasă, ea avea tendința să plângă de îndată ce statul într-o poză rigidă devenea prea obositor. Lucram repede, fără o vorbă. În loc de pauze i se oferea, de îndată ce începea să țopăie, glucoză. Părul de pe capul ei zburlit și de pe pubis arunca flăcări roșiatice. Atât de mare a fost egoismul care l-a făcut pe studentul ce purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să ne mântuie Scuipatu’ Brun, o energică vinietă laterală, o dovadă În plus a caratelor stilistice prin care strălucește H. Bustos. Dar nu-i totul numai lapte și miere. Cenzorul fin și elegant din mine condamnă fără drept de apel obositoarea risipă de tușe colorate, dar episodice, vegetație vicioasă care copleșește și ocultează severele linii ale Parthenonului. Bisturiul, care ține locul penei În mâna scriitorului nostru satiric, Își pierde repede ascuțimea când taie În carnea vie a lui don Isidro Parodi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
elegant În Paris. Și, precum Renan, mi-am făcut rugăciunea pe Acropole. Peste tot am stors zemosul ciorchine al vieții. Reiau firul istoriei. În Pullman, pe când bietul Goliadkin - jidan, la urma urmelor, predestinat persecuțiilor - făcea cu resemnare față neobositei și obositoarei scrime orale a baronesei, eu mă relaxam alături de Bibiloni, un tânăr poet din Catamarca, convorbind ca un atenian despre poezie și provincii. Mărturisesc abia acum că la Început chipul Închis la culoare, mai curând Înnegurat, al tânărului premiant al mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vigilenței critice: Drj În catrenul-prolog; ujb Într-un deja clasic sonet, care se remarcă În multe enciclopedii școlare; ñll Într-un ovillejo intitulat Iubita; hnz Într-un epitaf plin de durere Înăbușită. Dar la ce să mai continuăm? Ar fi obositor. Pentru moment, nu vom spune nimic despre rânduri Întregi În care nu există nici un cuvânt care să figureze În dicționar! Hlöj ud ed ptá jabuneh Jróf grugnó Clenciul ar fi fost apă de ploaie dacă nu s-ar fi amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca marele lucrător argentinean ce ie. Îți promit că ieram așa escitat, că pă loc cearșafurile nu m-au mai lăsat să suflu ca balenoiu. Abia când au sositără ingherii am putut să dau cu soiu, care ie tot așa obositor ca nesomnu, deși Întâi am visat o seară dă când ieram io puștan, care răposata mama m-a dus la o quinta. Îți sunt veridic, Nelly, că nu mă gândisem canci la seara aia, da În vis am Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
treizeci de atmosfere. La presiunea asta, aerul obișnuit ar fi aproape lichid. Helioxul este mai ușor, dar e cu mult mai dens decât aerul cu care suntem obișnuiți. Nu-ți dai seama de asta, dar respirația și mișcarea plămânilor devin obositoare. Dar tu nu ești obosită. — Ei, m-am obișnuit. Am mai lucrat În medii saturate și Înainte. — Serios? Unde? — Nu pot să vă spun, doctore Johnson. — Operațiuni militare? — N-am voie să vorbesc despre asta, zâmbi Tina. — Ăsta e zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Am luat brațul să-mi strângă sângele răvășit peste o lume în care am încercat să-mi trăiesc viața cu acest timp ce vrea să-mi odihnească voința mult mai umilă decât toate cețurile răvășite peste diminețile mele, uneori prea obositoare, când mă trezeam și încercam să te pipăi prin aerul răcoros, să văd de îți mai simt vertebrele calcinate ale acestui început... Mai mă doare privirea ta tristă ce mi-a născut atâtea întrebări și n-am să o pot
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de la capăt până te dumirești. Când am cartea în mână, o pipăi și o simt, o văd și o înțeleg, o mângâi și o învelesc să nu o murdăresc. Computerul mă obligă să stau doar pe scaun, cu lumina aceea obositoare și îmi înțepenește coloana când stau mai mult în fața ecranului. Ce-i drept, am nevoie și de el că doar aici pot călători prin locuri pe unde n-aș putea ajunge, pot afla lucruri pe care le pot și vedea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
marea, apa se închide la culoare. Nu avea nicio importanță că nu știam limba celorlalți. Ne înțelegeam din priviri și gesturi când trebuia să organizăm un joc. Ba, chiar era hazliu! Am jucat și fotbal pe plajă, chiar dacă este foarte obositor, pentru că pe nisip se aleargă greu. Se afundă piciorul până la gleznă și te obosește repede în felul acesta. Am făcut multe căsuțe și castele din nisip. Fiecare după cum văzuse castelele din țara lui. Toți copiii erau ca mine. Parcă ne
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
un nou val de energie furibundă și otrăvitoare, așa că îmi forțam corpul și mai mult. Mi-era teamă că, dacă mă opresc din pedalat, o să omor pe cineva. Nu mai făcusem mișcare de luni de zile, nu mai făcusem nimic obositor de secole (cu excepția faptului că născusem un copil), dar n-am obosit și nici măcar n-am început să gâfâi. Cu cât mă forțam mai mult, cu atât devenea mai ușor. Mă simțeam de parcă mușchii coapselor îmi erau făcuți din oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe tușă. Ieri, la Palatul Cotroceni, Într-o atmosferă destinsă, de Înțelegere, președintele Ion Iliescu s-a Întîlnit cu Albano și Romina Pauker. Un corector, doi corectori. Ku-Klux-Klan. După atîta concentrare la corectură i se acrește și asasinului, renunță la obositoarea muncă munca, cea mai mare rușine a omului , și se apucă de crime, mai puțin solicitante, nu Înainte Însă de a trece În sala interzisă și a parcurge Încruntat, fără acordul părinților, Dragoste murdară, de unde desprinde informații utile pentru profesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sheep thinks, / The cow thinks, / The dog thinks. / The fish doesn’t think, / The fish is mute, / Expresionless. / The fish doesn’t think, / Because the fish knows, / Everything”. CÎt despre Giulietta degli spiriti, iată că grotescul, dacă-i excesiv, devine obositor și la Fellini. În plus, drama Giuliettei Înșelată de soț nu e dramă. Cu o asemenea figură de clovn Îmbătrînit de la douăzeci de ani, este firesc ca Giulietta să fie Înșelată și, pe bună dreptate, părăsită. Pe muzica Înfiorătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un eșantion. „Muncitorii sînt un detașament al performerilor fundamentali ai actului de creație pentru om și nevoile sale.” Amintesc doar că actul de creație pentru nevoile omului s-a Încheiat odată cu inventarea hîrtiei igienice. Pe care o ignoră cu regularitate obositorul Neacșu și, de nervi, aruncă-n Est-Vest o bombă lacrimogenă: „Adrian Păunescu evreu”. După care pune un straniu semn de Întrebare. Spun „straniu”, deoarece, cu excepția lui Neacșu personal, a bardului Vadim, trimisul special al lui Dumnezeu direct pe pămîntul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un leu drumul idioților spre cupola siciliană - nu mai pune la zid o asemenea stupefiantă planare-n bezna minții este un semn de comă. De-aia e și grevă la metrou. Ieșim astfel la suprafață, lumea a devenit extrem de lentă, obositoare, mai e și efectul de seră. După ce termin de scris mă duc la Poiana Mare, că-i grevă și-acolo, Îmi pun căciulița de spital și plec cu trenul. MIORITZA FOREVER (Despre violență) Creștinismul este o religie a curajului, susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce îi fulgerau înaintea ochilor larg deschiși și înmărmuriți în ritmul care i se părea înnebunitor al taxiului, n-a fost decât dezamăgire, continuând să aștepte un an întreg - dar văzându-și de studiul ei, desigur, plin de întortocheli și obositor - să i se dezvăluie promisele frumuseți pe care i le ridicase în slăvi provincia și pe care crede că le-a priceput, dar cu siguranță altfel decât îi fuseseră descrise, doar după alte câteva decenii, când a revăzut orașul. Așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sigur, înaintea ei, Domnița. Dar despre Domnița, adică despre tine, e bine să nu vorbesc încă. Pentru că acum îi vorbește Ioanei Sandi - sau ar vrea să-i vorbească, nici măcar eu nu mai sunt sigur - despre alunecările în abisuri și bâjbâielile obositoare după sensul lucrurilor, iar ea se pierde, nu reușește să-l urmărească, se sperie, intră în panică, vrea să arate că înțelege tocmai pentru că nu înțelege nimic și se trezește vorbindu-i despre ea însăși. Convinsă că viața nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trebuia să-și reamintească rostul lor. Neapărat cobora după aceea din pat, își vâra picioarele în papucii de pâslă vișinie, târându-i încet prin toate camerele, mergând la ferestre, pe rând, și privind în lumina fierbinte, ațâțătoare, plină de miresme, obositoare a orașului, oprindu-se în fața mobilelor și pipăindu-le pe îndelete, suflând un fir de praf, foarte atentă la fiecare din gesturile ce păreau de o enormă importanță, evitând să se privească în oglinda îngustă de lângă cuierul din vestibul, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mergi și mai departe, adică să accepți ideea. Nu să aștepți sfârșitul, ci să-l accepți. Or, ea nu-l acceptase niciodată până atunci. Acceptându-l, ești mai senin. Obosit, desigur, dar teama de dinainte, care e zadarnică, era la fel de obositoare, ba chiar mai rău. „Asta e cel mai important“ - zicea Andrei Vlădescu și doamna Marga Pop a înțeles, trezită, că, de câtva timp, nu-l mai ascultase. „Asta e cel mai important: să știi să te adaptezi dacă ajungi vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de vecina ei, madame Caliope Teodorescu, nu întotdeauna cu treabă, chiar dacă vizita magazinele sau piața, nu întotdeauna având o idee clară de ce ieșea din casă, dar extraordinar de curioasă la imaginea de acum a orașului, întru nimic schimbată: zgomotos, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și drag. Își vizita ea prietenii, fără să întârzie peste măsură, ca înainte. Într-un rând a îndrăznit chiar să intre într-un cinematograf, dar a sufocat-o căldura și a trebuit să iasă, acultând, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]