1,702 matches
-
dacă cei familiarizați cu opera lui Pavese reconstituie spontan situațiile, găsind versurile lui Catalfamo explicite, cum le decodifică oare necunoscătorii? Pornim de la prima poezie, Santo Stefano Belbo: Pur și simplu arat, urlă Pavese / și galbenele coline / se umplu de morți,/ obsedanți, pretutindeni. Cadavre de fasciști trădători/ ieșite din gropi/ și Nuto reia mereu / firul roșu al istoriei, / ce curmă viața tiranilor./ Irene, Silvia, Santina, / căi de salvare / baricadate./ Cinto, singurul supraviețuitor, / înaintează trudnic/ pe drum / iar durerea-i bufnet / de broască
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
Gallimard, 1983), ca rezultat al unui evident proces de personalizare, în condițiile unui capitalism definit ca „hedonist și permisiv”. Narcisismul din viața socială a contaminat, inevitabil, cultura și literatura, narațiunea și, în fine, scriitura, în care preocuparea intensă, exclusivă și obsedantă pentru sine (invarianta mitului narcisist) este ficționalizată ca reflectare și contemplare în spațiul reflectant al colii de hârtie /oglindă. Exacerbată de narcisismul epocii actuale, preocuparea pentru sine modelează relația individului cu propriul eu, cu lumea și cu Celălalt, conducând la
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
ironie și autoironie și - peste toate, însumându-le, - cu acea definitorie disponibilitate absolută a spiritului pe care orice cercetător al avangardei istorice o va putea regăsi, plină de forță, la autorul Omului pierdut. Un scriitor care - se vede din revenirea obsedantă a unor reflecții pe această temă - participă substanțial și la perspectiva de marcă existențialistă, cu asumarea tensionată a unei condiții umane periclitate de diverșii agenți ai alienării și deposedării omului de atributele sale fundamentale și chiar, cum spune în acest
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
un anumit context istorico-politic (și în ultimă instanță cultural) - totalitarismul comunist, și în constantă opoziție cu tipul de literatură practicat pînă la optzeciști. Cartea lui Carmen Mușat e însă surprinzător de radicală la adresa celei dintîi, literatura așa-zis esopică, romanul "obsedantului deceniu". Nu numai că o condamnă în bloc (și la nivel estetic, aspectul ei cel mai vulnerabil, dar cu preponderență la nivelul mecanismelor de producere a textului, care, crede Carmen Mușat, au plasat literatura într-o zonă a artificialului nociv
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
Dacă aproape orice cinefil care se respectă are în minte capodopera lui Ciulei, Pădurea spânzuraților (1965), mai puțini își amintesc de filmul său de început, Erupția. O paralelă cu literatura perioadei relevă aceeași situație dramatică a traversării insolitate a deșertului „obsedantului deceniu” cum avea să numească Marin Preda anii ’50. Doar câteva romane îi supraviețuiesc: Bietul Ioanide (1953) al lui George Călinescu - ca și personajul lui Călinescu, Liviu Ciulei era și arhitect -, Toate pânzele sus! (1954) al lui Radu Tudoran, Cronica
Liviu Ciulei – regizorul, actorul și sălbaticii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5155_a_6480]
-
ultranaționalist, cel care promisese să "curețe țara de evrei, țigani, alte minorități și homosexuali" " vezi pp. 231-232), peisajul sordid (amestec de megalomanie și sărăcie cruntă, dominat de clădirea faraonică a Palatului Parlamentului), corupția și goana bezmetică după cîinii vagabonzi apar obsedant în gîndurile autoarei. Bucureștiul copilăriei și tinereții ei a fost de mult făcut una cu pămîntul de buldozerele ceaușiste, vechile cunoștințe au murit sau s-au înstrăinat, nimic din visele suedeze despre "întoarcerea acasă" nu mai corespunde realității. Dezamăgirea este
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
acută a unei vecinătăți protectoare: "am ochii în gol buze uscate/ am sufletul sec/ și mă plec/ spre tine/ vecine". Nesiguranța de sine, vulnerabilitatea, marea fragilitate a ființei în fond lipsite de apărare și menite unei funciare singurătăți constituie tema obsedantă a acestei poezii care-și surdinizează cu fiecare vers strigătul interior: "în singurătatea ta/ se ascunde a mea/ fac dușuri lungi/ în diminețile tale strălucitoare/ spune după mine: și nu am să dispar/ atâta timp cât voi sta la marginea mea/ nu
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
sale la perioada optzecistă, deoarece optzeciștii sunt în plină creație și azi, și prin urmare nu și-au spus (încă) ultimul cuvânt în materie de creație livrescă; cei aflați cu o rigoare permanentă sub lentila lupei sale critice sunt autorii "obsedantului deceniu" și ai anilor imediat următori, fundal ai unei liberalizări factice. Pentru el acești autori au meritul de a fi un emițător de idei literare din spatele măștii circumstanțiale a compromisului politic. El refuză o condamnare a lor în bloc, după cum
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
rușine că plângi ca prostul." Construcția povestirii este mai complexă decât rezultă din aceste citate: fotografia examinată de Ana face parte dintr-un fel de fotoreportaj prin care se sugerează o mecanică a relației amoroase, lipsită de orice poezie. Dar obsedantă pentru cititor rămâne prezența eroinei, al cărei proiect de existență autentică eșuează. Așa cum eșuează și în alte povestiri, de pildă în "Cehov", am cerut obosită. Aici eroina - care joacă și rolul de narator - desemnează cu termenul generic "scenariu" tot ceea ce
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
-o de fapt în noiembrie/(pe data de 7 pare-se) dar/ tot revoluția din octombrie i-au zis!" la care/ Hermes șontorogul înțolit în/ uniformă albastră de poștaș/ schimbă brusc subiectul" (Despre revoluții). Și din nou o întoarcere către obsedanta actualitate politică basarabeană, înțesată de calambururi: "Cu (și eu)/ pocalul de șampanie în mînă/ privesc în jur și înjur (în sinea mea)/ handi-capacitatea politicienilor basarabeni (de/ la A la Z)" (Ambasade la Chișinău). De altminteri, trecînd prin Chișinău, am constatat
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
ego-ficțiune (post)modernă în care, un autor contemporan părăsit de nevasta plecată la cules căpșuni în Spania, se străduiește să scrie un Bildungsroman apăsat autobiografic, pe fondul sonor al manelelor revărsate generos prin ferestrele apartamentului său de bloc și al obsedantelor scandaluri care dau dependența milioanelor de români de emisiunile informative ale posturilor de televiziune. Până la urmă și bătrânul procedeu mise en abîme se dovedește o pistă falsă, palierul celui care scrie transformându-se la rândul său, încet, dar tot mai
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
în sosul picant al ironiei), acesta le ia în serios, subscrie întristător la aberația lor: "naratorul nu se ridică deasupra personajelor sale, mentalitatea sa nu este decît a lor". Hélas, "mediocritatea nu deranjează pe nimeni". Chiar și alți romancieri ai "obsedantului deceniu" (sintagmă derutantă, pusă în circulație de Preda pentru a delimita comunismul "de omenie" al lui Ceaușescu de cel al predecesorului său) au mers mai departe pe drumul criticii civice, autorul Moromeților dînd impresia a fi "mai curînd preocupat de
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
în criză” a scriitorului. Jurnalul lui Traian Chelariu, discutat pe larg și într-un capitol din secțiunea finală de „completări”, este adus în prim-planul literaturii noastre diaristice din interbelic, iar romanul Glasul al lui Iulian Vesper, apărut miraculos în „obsedantul deceniu” (1957), e plasat într-o relație surprinzătoare, dar plauzibilă, cu memoriile Aniței Nandriș-Culda, nu fără necesare delimitări polemice de comentatorii din anii comunismului. Capitolele despre Streinul, Chelariu și Vesper din ultima secțiune a volumului sunt, uneori, reduntante prin raportare
Trăiriștii bucovineni by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4693_a_6018]
-
fi vizată de acest roman este căutarea adevărului, sau mai precis denunțarea unei minciuni care a distrus vieți. Gîndul că au fost obiecte de manevră într-un joc pe care nu îl înțeleg supraviețuiește în mintea participanților la revoluție mai obsedant decît amintirea propriu-zisă a zilelor de teroare. Autorul Iubirii în decembrie '89 nu greșește punînd accentul pe această obsesie, în loc să pretindă că dezvăluie lucruri nemaiștiute - însă romanul nu adună încărcătură obsesională suficientă pentru propulsarea acestei dimensiuni în prim-plan. Romanul
Aventuri cu Popeye by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15413_a_16738]
-
de vedere strict economic, nevoia numitei globalizări de interese materiale, vitale, mult mai necesare decît cele istorice, si care obsedaseră în trecut atîtea generații. Paradoxal, noi vom dori acest act, vital că apa; iar ceilalți, atît de șovini altădată, maghiarii obsedanți, vor zice, poate: încă nu, fiecare să rămînă între hotarele lui legitime, inca n-a sosit momentul! Istoria-i istorie. Și dacă se va ajunge aici?... * 1 mai 1960. Budapesta, oraș mare, dar nu știu cum, provincial, - gustul sau depășit pentru lux
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
peste ape sau prăpăstii. Chipul Dianei Wellington se află printre toate aceste chipuri de fete și femei care traversează povestea preț de o fulgurantă privire? Nu știm. Povestea ei sordidă iese la suprafață târziu, și imaginile reluate cu o intensitate obsedantă o aduc la paroxism. Croitori clandestini (2010) în regia Catalinei Molina, câștigătorul premiului „Andrei Toncu” pentru cea mai bună coloană sonoră, premiu acordat de ICR, oferă o poveste cu emigranți bolivieni în Argentina lucrând într-un atelier de croitorie clandestin
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
strategii livrești, din - și aici e de regăsit din nou amprenta gândirii lui Manea - rezistența prin parodie. Literatura nu poate răspunde politicului pur și simplu prin „negarea solemnă, luându-l în serios” (și, din păcate, asta n-au înțeles prozatorii „obsedantului deceniu”), ci prin caricaturizarea valorilor sale forte, prin „îngroșarea grotescă a derizoriului”. Lipsește această înscenare stilistică extrem de colorată din eseurile dedicate interbelicilor români. Recitit azi, după ce adeziunea lui Eliade la legionarism nu mai constituie un secret pentru nimeni, eseul Felix
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
un triumvirat universitar exemplar, reprezentând promoțiile șaizeciste de „filologi” bucureșteni. Se pare că Mihai Zamfir vă depășește, în ipostaza de... prozator postdecembrist, cultivând romanul și scrisoarea... exotică, lusitană. Vi-i alătur pe Eugen Simion, care a traversat, fără tribut ideologic, „obsedantul deceniu”, ca student, preferând opacitatea la proletcultism și la realism socialist, și pe C. Stănescu, care, acum, în tranziție, susține profesoral, „Revista revistelor culturale” în „Adevărul literar și artistic”, o inteligentă și onestă critică a criticii, demnă de campania revizuirilor
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
ani de la Tezele din iulie 1971), ficțiunea lui George Bălăiță (care a împlinit în aprilie 70 de ani) a refuzat, din start, o sumă de afilieri, neintrând nici pe culoarul propagandistic, nici pe cel - mai vătuit literar - al romanului politic. Obsedantul roman al obsedantului deceniu, ajuns la inflație, devalorizare accentuată prin instrumentarea acelorași și acelorași cadre: abuzurile epocii Dej, crimele și ticăloșiile fixate acolo, netrecând niciodată granița temporală către Epoca de Aur ceaușist, consecutivă ideologic, dar purificată de reziduurile anilor '50
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
din iulie 1971), ficțiunea lui George Bălăiță (care a împlinit în aprilie 70 de ani) a refuzat, din start, o sumă de afilieri, neintrând nici pe culoarul propagandistic, nici pe cel - mai vătuit literar - al romanului politic. Obsedantul roman al obsedantului deceniu, ajuns la inflație, devalorizare accentuată prin instrumentarea acelorași și acelorași cadre: abuzurile epocii Dej, crimele și ticăloșiile fixate acolo, netrecând niciodată granița temporală către Epoca de Aur ceaușist, consecutivă ideologic, dar purificată de reziduurile anilor '50... Prin asamblarea unor
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
e "mlădioasa că nuferii" (În drumul spre păcat). Un poem dramatic al vremii, extrem de caracteristic pentru opțiunile ei estetice, Legenda funigeilor de D. Anghel și St.O. Iosif, este construit integral pe un motiv "ondulatoriu" și îi proiectează scenic puterea obsedanta: "La fiecare mișcare, firele se leagănă că purtate de vînt, își schimbă locul, plutind încet prin aer, unele parcă vin pe ferești, și altele parcă stau să plece." Mișcări de același tip, colorate de obicei în ton elegiac, sînt îndoirea
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
o anunțase în romane precedente, vine cu ceva nou: un regres spre simplism, o narațiune lipsită de rafinamentul stilistic caracteristic și de complicatele lui jocuri de oglinzi menite să reflecte fațetele multiple ale personalității protagonistului. In The Humbling rămân prezente, obsedante, temele lui din totdeauna: arta, erotismul, celebritatea, moartea, plus, în ultimele cărți, decrepitudinea ca urmare inevitabilă a îmbătrânirii. Numai că ele sunt bifate parcă într-o doară, fără detașare ironică și fără osteneala de a le face să se întrepătrundă
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
mult decât literatură. Punctul în care ea începe să tindă la aceasta, parcă nesatisfăcută de marginile ce i-au fost fixate, punctul în care ea începe să semnalizeze propria ei condiție insuficientă, atrage stăruitor privirea criticului; atenția criticului se ațintește obsedant asupra acestui punct, urmărindu-i mișcarea, tentativa de a se smulge din loc, de a fi altceva decât este. Împrumutând operei puterea ascunsă, elanul plasării pe o altă, nouă, orbită, aspirația criticului e în fond aceea (spunea foarte exact Ibrăileanu
O cale de acces by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7011_a_8336]
-
cat Augustin Buzura, spre deosebire de mulți alți prozatori contemporani, și-a dovedit în timpul lui Ceaușescu curajul de a se pronunța asupra realității imediate. Se știa despre el că nu recurge la parabole și nici nu-și plasează epica romanelor exclusiv în "obsedantul deceniu" pentru a critica fără riscuri stilul de viata comunist. Ar fi fost extrem de interesant pentru cititori să afle și părerea să despre agitată și nebuloasa societate românească postcomunistă. Neobișnuit - și, într-un fel, suspect - a fost considerat și faptul
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
Riri Sylvia MANOR Treceam pe lângă un palat, interminabil mastodont; treceam pe lângă masivele înspăimântător de asemănătoare clădiri cu nenumăratele obsedante ferestre menite să mă comprime la dimensiuni de gânganie neputincioasă; treceam pe lângă case comune țintuite peste groapa comună a caselor în care a fost aruncată de vie casa bunicii mele; case ucise ca oamenii; case care mi se alintau în
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]